ICCJ. Decizia nr. 534/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 534/2015
Dosar nr. 77878/301/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 februarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la data de 28 noiembrie 2014, creditoarea Banca C.R. SA a solicitat a se dispune învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 09 noiembrie 2007 şi a contractului de ipotecă autentificat din 13 noiembrie 2007 împotriva debitorului B.R.G.
Prin sentinţa civilă nr. 19126 din 12 decembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Pentru a se dezînvesti, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut în esenţă că, în speţă, creditor este SC Banca C.R., instituţie care deţine agenţii, filiale şi sucursale pe tot teritoriul României, iar titlul invocat este un contract de credit bancar, încheiat prin sucursala din Cluj Napoca.
Aşadar, s-a apreciat că, deşi cererea este adresată Judecătoriei sectorului 3, ca instanţa de la sediul central al instituţiei, întrucât sediul creditorului este cel de la locul emiterii titlului, competenţa revine Judecătoriei Cluj Napoca.
Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea civilă nr. 452/CC din 13 ianuarie 2015, la rându-i, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi, pe cale de consecinţă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractelor indicate în petitul acţiunii, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Cluj Napoca şi Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.
Pentru a se desesiza, Judecătoria Cluj Napoca a constatat că sunt incidente prevederile art. 6401 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, în sensul că „cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori ai debitorului (...)", în speţă, creditoarea Banca C.R. SA având sediul pe raza sectorului 3 Bucureşti, acesta fiind sediul principal.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii pentru considerentele ce succed:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului credit din 09 noiembrie 2007 şi a contractului de ipotecă autentificat din 13 noiembrie 2007 împotriva debitorului B.R.G.
Potrivit art. 6401 alin. (2) noul C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (…). Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales".
Reglementarea redată cuprinde, în prima teză, o competenţă teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, Teza finală a textului procedural evocat vizează o altă situaţie - ce nu se regăseşte în speţă - aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.
În cazul concret dedus instanţei supreme pentru a stabili, pe cale de regulator, instanţa competentă a soluţiona cererea, este de observat că, prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în cuprinsul art. 6401 alin. (2) din cod că, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului au competenţa teritorială de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.
În această situaţie, operează dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., textul procedural evocat instituind posibilitatea de opţiune a reclamantului în alegerea instanţei, deoarece în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente.
Această normă de procedură nu a suferit nicio modificare în raport cu dispoziţiile art. 12 din C. proc. civ. de la 1865, iar textul prevăzut de art. 116 din Legea nr. 134/2010 trebuie interpretat în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
Aşa fiind, cum corect a reţinut Judecătoria Cluj Napoca, potrivit art. 6401 alin. (2) teza primă din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului (...)”.
În speţă, raportat la textul de procedură menţionat, creditoarea a avut alegerea între două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti - ca instanţă de la sediul creditoarei şi Judecătoria Cluj Napoca - ca instanţă de la domiciliul debitorului - cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pe de altă parte, noţiunea de „sediu” al creditoarei din cuprinsul art. 6401 alin. (2) teza primă are în vedere instanţa de la sediul central al instituţiei (Judecătoria sector 3 Bucureşti), iar nu al sucursalei – entitate fără personalitate juridică. (Judecătoria Cluj Napoca).
Aşa fiind, Înalta Curte constată că dreptul de opţiune al creditoarei a fost exprimat între două instanţe deopotrivă competente teritorial în a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, aşa încât, această instanţă, în mod nelegal, s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în temeiul art. 6401 alin. (2) şi art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2015. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 535/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
