ICCJ. Decizia nr. 535/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 535/2015
Dosar nr. 32723/197/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 februarie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea din data de 26 noiembrie 2014 petenta Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri B., pentru Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a solicitat în contradictoriu cu debitorul M.E. învestirea cu formulă executorie a procesului–verbal de contravenţie din 21 noiembrie 2011 emis de CNADR-CESTRIN.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Braşov prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut incidente dispoziţiile art. 6401 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cu care cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului.
Cum în speţă debitorul domiciliază în localitatea Târgu Mureş, ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş, către această instanţă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.
Judecătoria Braşov, în urma declinării de competenţă, a întocmit adresa de înaintare a dosarului către Judecătoria Sfântu Gheorghe în loc de Judecătoria Târgu Mureş.
Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin încheierea de şedinţă din 11 decembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, în baza aceluiaşi raţionament juridic reţinut şi de către Judecătoria Braşov.
Judecătoria Târgu Mureş, prin încheierea civilă nr. 44 din 08 ianuarie 2015 a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza spre soluţionare Înaltei Curţi în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 6401 alin. (2) C. proc. civ. competenţa teritorială a instanţei are caracter alternativ, creditorul putând alege între cele două instanţe prevăzute de lege, dacă domiciliul sau sediul creditorului, după caz, se află în circumscripţiile unor instanţe distincte, astfel încât cum sediul creditorului este în Braşov această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cererea de învestire cu formulă executorie.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 6401 alin. (1) C. proc. civ. titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie, iar potrivit alin. (2) cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.
Conform acestor dispoziţii legale, ambele instanțe, atât cea de la domiciliul sau sediul creditorului, cât și cea de la domiciliul sau sediul debitorului sunt competente să soluționeze cererea de învestire cu formulă executorie a altor titluri decât hotărârile judecătorești.
În speţă, se constată că este creditoare Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Bucureşti, petenta Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri B., cu sediul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov nefiind parte în raportul obligaţional, astfel încât competenţa teritorială nu se poate stabili în funcţie de sediul său.
Prin urmare, în raport de considerentele anterioare şi de faptul că domiciliul debitorului M.E. este în municipiul Târgu Mureş, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş, instanţă aflată în conflict, deci, deja sesizată în prezenta cauză, aceasta din urmă judecătorie este una dintre instanţele competente să soluţioneze cererea de învestire cu formulă executorie a procesului verbal de contravenţie din 21 noiembrie 2011 emis de CNADR-CESTRIN.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 534/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 564/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
