ICCJ. Decizia nr. 693/2015. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 693/2015
Dosar nr. 11136/86/2013
Şedinţa publică din 12 martie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 95 din 6 mai 2014 Tribunalul Suceava, în considerarea dispoziţiilor art. 323 pct. 2 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de T.V. în favoarea Curţii de Apel Suceava, reţinând că aceasta a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bacău şi a deciziei civile nr. 369 din 23 martie 2006 a Tribunalului Suceava, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că art. 322 pct. 7 C. proc. civ. are la bază necesitatea respectării principiului puterii lucrului judecat, care împiedică soluţionarea aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, dar în dosare diferite.
Sentinţa civilă nr. 1693 din 30 martie 2010, confirmată prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 de către Tribunalul Suceava, contrazice decizia civilă nr. 369/2006 şi sentinţa civilă nr. 192 din 27 martie 2008, deci cu ignorarea puterii de lucru judecat, instanţa nerăspunzând pe această excepţie şi nici pe prezumţia lucrului judecat.
Prin decizia civilă nr. 369 din 26 martie 2006, Tribunalul Suceava în contradictoriu cu Statul Roman, prin Prefectura Suceava a admis recursul, a anulat hotărârea Comisiei Judeţene şi titlul de proprietate cu menţiunea că acele terenuri aparţin celor 26 de proprietari din perimetrul „D. – C.” şi că titlurile trebuiau emise pe numele celor 26 de proprietari.
Identic a confirmat soluţia şi Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 192/2008. Cum această sentinţă din urmă a intrat în puterea lucrului judecat, fiind opozabilă „erga omnes”, intimata Comisia locală, Consiliul local Salcea – nu mai poate invoca în sprijinul acţiunii vreun titlu valabil asupra terenurilor din perimetrul „D.-C.” loc. Plopeni, Suceava.
Supunând judecăţii din nou acelaşi litigiu, iar instanţa pronunţându-se asupra lui în sens contrar celor statuate anterior a fost încălcată excepţia puterii de lucru judecat, art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc. civ., ceea ce-i inadmisibil.
Totodată, revizuenta a susţinut că pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în acelaşi mod, ci este suficient să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi în ambele acţiuni.
Prin precizările făcute în faţa Curţii de Apel Suceava, revizuenta a arătat că înţelege să invoce contrarietate de hotărâri, respectiv între decizia nr. 369 din 23 martie 2006 a Tribunalului Suceava, sentinţa civilă nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bacău şi decizia nr. 2383 din 05 noiembrie 2013 a Tribunalului Suceava.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 80 din 19 noiembrie 2014 a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 2383 din 5 noiembrie 2013 a Tribunalului Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a avut în vedere că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune să îndeplinească următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.
În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de revizuire, deşi este o instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea ce se cere a fi revizuită, nu exercită totuşi un control judiciar propriu-zis, limitându-se doar la anularea (retractarea) celei din urmă hotărâri, dacă s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.
Cum condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, Curtea a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta T.V.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta T.V. invocând, ca motiv de recurs, greşita compunere a completului de judecată, respectiv dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, a susţinut că potrivit art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel se judecă de un singur judecător.
Recurenta a afirmat că decizia atacată, nr. 80 din 19 noiembrie 2014 este pronunţată de o instanţă greşit constituită ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a deciziei pronunţate deoarece instanţa nu a fost alcătuită potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 de un judecător, ci de trei judecători operând excepţia greşitei compuneri a completului de judecată, excepţie de ordine publică, dilatorie şi absolută.
În ce priveşte conţinutul deciziei, motivarea instanţei nu are în vedere principiul „pars est in toto”, în ipoteza revendicării bunului.
Particularitatea speţei constă în identificarea puterii de lucru judecat, sub raportul obiectului, atunci când acelaşi bun este revendicat, pentru acelaşi drept, anterior în întregul său ulterior numai parţial. Adică, dacă s-a admis acţiunea anterioară având ca obiect întregul unui lucru (teren), există putere de lucru judecat în acţiunea ulterioară având ca obiect o parte din lucru folosind aplicarea principiului indivizibilităţii „pars est in toto”.
A solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Intimata Comisia Orăşenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Salcea a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte la termenul de judecată din data de 12 martie 2015 a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., pe care o găseşte incidentă speţei pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speţă, hotărârea recurată a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea unei revizuiri, astfel că potrivit textului de lege menţionat este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Hotărârea atacată pe calea revizuirii, respectiv decizia nr. 2383 din 5 noiembrie 2013 a Tribunalului Suceava, a fost pronunţată de această instanţă în calea de atac a recursului împotriva sentinţei civile nr. 3037 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Suceava, fiind aşadar o hotărâre irevocabilă în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Prin urmare, raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este, la rândul său, irevocabilă.
Cum faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta T.V. împotriva deciziei nr. 80 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 692/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 70/2015. Civil → |
|---|
