ICCJ. Decizia nr. 720/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 720/2015
Dosar nr. 248/54/2014*
Şedinţa publică din 12 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 106 din 22 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de SC C.F.R. I.R.L.U. SA împotriva sentinţei civile nr. 5297 din 9 iulie 2013 a Tribunalului Dotj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în contradictoriu cu întimatul-reclamant S.C.
A schimbat în parte sentinţa menţionată, în sensul că a respins acţiunea având ca obiect plata diferenţelor de drepturi salariale pentru perioada 12 aprilie 2012-09 iulie 2013 şi acordarea salariului suplimentar pe anul 2010, ajutor material de Crăciun 2010, Paşte 2010 şi Ziua Feroviarului 2010.
La data de 10 februarie 2014, revizuentul S.C. a învestit Curtea de Apei Craiova cu soluţionarea cererii de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. 106 din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia l civilă, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.
Ulterior, prin cererea depusă la data de 19 martie 2014, cât priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul S.C. a invocat că pretinsa contadictorialitate a deciziei a cărei anulare o solicită, urmează a fi examinată în raport de Deciziile nr. 6221 din 06 iunie 2013 şi 5867 din 30 mai 2013, pronunţate de aceeaşi instanţă.
Prin Decizia nr. 1092 din 01 aprilie 2014, Curtea de Apei Craiova, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuent în contradictoriu cu intimata SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, cu privire la motivele prevăzute de art. 509 pct. 1 şi 5 din noul C. proc. civ.
A declinat competenţa de soluţionare a aceleiaşi cereri de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C.procxiv, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, potrivit art. 510 alin. (2) din lege „în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţa de instanţa care a dat prima hotărâre.""
Prin Decizia civilă nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 248/54/2014, instanţa a constatat nulă cererea de revizuire, faţă de dispoziţiile imperative ale art 511 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 2546 din 2 octombrie 2014, pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2705/1/2004 a fost admisă contestaţia în anulare formulată de parte împotriva Deciziei civile nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pe care a anulat-o.
Prin decizia civilă nr. 137 din 10 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3008/1/2004, Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a respins, ca rămas tară obiect recursul declarat de revizuentul S.C. împotriva Deciziei civile nr. 1809 din data de 10 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, motivat de considerentele ce succed:
Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 25 aprilie 2013, rezultă că dispoziţiile noului cod de procedură civilă sunt aplicabile cererii pendinte.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, aşadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţarea acestor hotărâri de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.
Printre condiţiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află şi aceea să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, hotărârile să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Astfel, norma amintită conferă părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care face imposibilă punerea în executare concomitentă.
În cauza de faţă, revizuentui a solicitat revizuirea Deciziei nr. 306 din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, arătând că aceasta este în contradicţie cu alte Decizii, nr. 6221 din 06 iunie 2013 şi nr. 5867 din 30 mai 2013, pronunţate de aceeaşi instanţă în speţe similare (contestaţie privind drepturi băneşti), în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată, SC C.F.R. I.R.L.U. SA.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres cerute de lege.
Revizuentui arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Craiova, pronunţate în speţe similare, în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată.
Din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se reţine că revizuentui invocă faptul că, la nivelul Curţii de Apel Craiova, există practică judiciară neunitară, pronunţându-se hotărâri judecătoreşti contradictorii în pricini având ca obiect contestaţie privind drepturi băneşti.
Or, practica neunitară a instanţelor, datorată aplicării şi interpretării greşite a unor norme de drept material, nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situaţii.
Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentui ui, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ., prevede că soluţiile care se pronunţă în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţa.
Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuientului nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Craiova, spre deosebire de soluţiile pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze similare.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.C. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.C. împotriva Deciziei civile nr. 106 din 22 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2015. Civil. Fond funciar. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 721/2015. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
