ICCJ. Decizia nr. 683/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 683/2015
Dosar nr. 349/36/2008*
Şedinţa publică din 12 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, la data de 11 ianuarie 2006, sub nr. 99/2006, reclamantele I.R. şi I.R.L. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Constanţa, solicitând:
- anularea dispoziţiei nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanţa, prin care le-a fost respinsă notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului teren în suprafaţă de 20.118 mp, situat în municipiul Constanţa, b-dul M., imobil preluat abuziv, prin Decretul nr. 92/1950, din patrimoniul autorului lor I.C.I.;
- obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeţelor de teren fără construcţii, de aprox. 3.000 mp din totalul de 20.118 mp, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri băneşti la valoarea de circulaţie a imobilului.
În motivare, reclamantele au arătat că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 le-a fost respinsă, în mod greşit, cu motivarea că nu sunt persoane îndreptăţite.
Prin sentinţa civilă nr. 1081 din 19 septembrie 2006, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că înscrisurile depuse nu atestă identitatea între persoana care are calitatea de cumpărător din contractul de vânzare-cumpărare invocat drept titlu de proprietate şi autorul reclamantelor, care a purtat numele de I.I.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele.
Prin decizia civilă nr. 32/C din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că: a admis contestaţia; a anulat dispoziţia atacată; a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptăţite, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001; a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 10.090 mp constituită din mai multe loturi individualizate şi pentru diferenţa de 6.128 mp teren a dispus înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că terenul dobândit de autorul reclamantelor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din anul 1939 a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 şi înscris în anexa la decret ca fiind situat în str. M. nr. 44, la aceeaşi poziţie fiind înscris şi imobilul din Constanţa, str. I. nr. 9.
Astfel cum rezultă din decizia nr. 2644/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, I.C.I. a fost cunoscut şi sub numele de I.I., fiind autorul reclamantelor, care şi-au probat şi calitatea de moştenitoare legale ale acestuia, fiind îndreptăţite în înţelesul art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit ca fiind liberă de construcţii suprafaţa de 12.090 mp, sub forma mai multor loturi, indicate în schiţa anexă, susceptibile de a fi restituite în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul.
Prin decizia nr. 7227 din 31 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul pârâtului, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei pronunţate, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Din perspectiva dispoziţiilor art. 21 alin. (4) coroborat cu art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi art. 87 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cât şi faţă de cuprinsul dispozitivului hotărârii recurate, este evident că Primarul municipiului Constanţa nu a fost citat în proces şi obligat la măsurile indicate în dispozitiv în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, deţinătoare a terenului în litigiu. În consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurent este neîntemeiată.
Opunând efectul pozitiv al lucrului judecat care interzice soluţionarea diferită a unor chestiuni litigioase identice, tranşate prin hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată anterior, instanţa de recurs a reţinut că prin decizia nr. 2644 din 28 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit că I.R. şi I.R.L. au calitatea de succesoare în drepturi, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, ale autorului lor I.C.I., cunoscut şi sub numele de I.G.I., ale cărui imobile au fost naţionalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950, astfel că legitimarea reclamantelor de persoane îndreptăţite nu mai poate fi repusă în discuţie.
Recursul este fondat în limita motivului care vizează nelegalitatea soluţiei de restituire în natură a loturilor de teren însumând suprafaţa de 12.090 mp.
Dispunând restituirea în natură a acestor loturi, instanţa de apel a făcut trimitere la expertiza efectuată la fond, care însă nu s-a limitat la obiectivul stabilit, expertul făcând aprecieri proprii, prezentate într-o manieră confuză şi lapidară în privinţa suprafeţelor de teren liber, ce ar putea fi restituite, aprecieri însuşite de instanţa de apel, cu ignorarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată. Din schiţa anexă a raportului de expertiză rezultă că zona în care a fost identificat terenul preluat din patrimoniul autorului reclamantelor este sistematizată, pe teren fiind edificate blocuri de locuinţe şi alte construcţii. Instanţa de apel a dispus restituirea loturilor de teren libere de construcţii supraterane, fără a ordona efectuarea unei lucrări de specialitate care să stabilească suprafeţele de teren afectate servituţilor legale şi amenajărilor de utilitate publică (conducte subterane de canalizare, termoficare, apă, reţele electrice ş.a.) aferente ansamblurilor de locuinţe existente pe teren.
În vederea lămuririi acestei situaţii de fapt, care presupune suplimentarea probatoriului administrat în fazele procesuale anterioare, s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
În rejudecare, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat decizia civilă nr. 302/C din 15 decembrie 2008, prin care a admis apelul reclamantelor şi schimbat în tot a sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia şi în consecinţă:
- a anulat dispoziţia nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanța;
- a obligat pârâtul să restituie reclamantelor, în natură, suprafaţa de 4.110 mp, situată în Constanţa, între şos. M. şi b-dul M., identificată în suplimentul la raportul de expertiză tehnică topografică efectuată de expert P.N., sub forma mai multor loturi;
- a obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafaţă de 16.008 mp, care nu se poate restitui în natură.
Pentru a decide astfel, curtea a avut în vedere expertiza tehnică efectuată în rejudecare, prin care s-a stabilit că suprafaţa de teren liberă, fără conducte subterane şi fără construcții, este de 4110 mp.
Raportat la concluziile acestei expertize, curtea a apreciat că se poate dispune restituirea în natură a suprafeţei de 4110 mp, compusă din loturile identificate de expert, iar pentru diferenţa de teren nerestituită în natură a apreciat că reclamantele sunt îndreptăţite la despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Împotriva acestei din urmă decizii a curţii de apel au declarat recurs ambele părţi.
Prin decizia nr. 6499 din 10 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile reclamantelor și pârâtului şi a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând că instanța de apel a făcut o motivare sumară, preluând fără rezerve, necritic, concluziile suplimentului de expertiză topo, fără a se putea desprinde elementele avute în vedere la pronunțarea soluției.
De asemenea, s-a reţinut că instanța de trimitere nu s-a conformat îndrumărilor date de instanța de recurs în legătură cu obiectivele expertizei topo, înfrângând astfel dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
Suplimentul de expertiză, ale cărui concluzii au fost preluate necritic de instanța de apel, a conceput noțiunea de teren liber limitat la terenul neocupat de construcții, ignorând conținutul acestei noțiuni astfel cum el este explicitat de pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Alcătuind loturile de teren liber, propuse a fi restituite în natură, din spaţiile aflate între blocuri sau instituţii de învăţământ, expertul nu s-a preocupat să evidenţieze destinaţia şi regimul lor juridic, deşi în obiecţiunile la raportul suplimentar de expertiză, ataşate recursului, primarul arată că terenurile încorporate în loturile atribuite de instanţă reclamantelor reprezintă căi de acces, spaţii verzi, terenuri afectate utilizării normale a blocurilor de locuit sau instituţiilor de învăţământ.
Faţă de omisiune expertizei şi ale instanţei, care au ignorat obiectivele stabilite de instanţa de recurs prin decizia de casare, în vederea lămuririi situaţiei de fapt, s-a apreciat că se impune admiterea recursurilor şi casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru refacerea expertizei topo.
În rejudecare, Curtea de Apel Constanța a dispus efectuarea expertizei topo cu obiectivele precizate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Inițial, raportul de expertiză a fost efectuat de expert N.S. şi contestat de reclamante pentru neconvocarea acestora la data efectuării expertizei.
Excepția de nulitate a raportului de expertiză a fost respinsă prin încheierea din 12 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 349/36/2008 al Curții de Apel Constanța.
Față de obiecțiunile reclamantelor la raportul de expertiză, instanța a admis efectuarea unui raport de contraexpertiză de către trei experți, în conformitate cu dispozițiile art. 202 C. proc. civ.
Ulterior, s-a formulat de reclamante o cerere de strămutare, admisă prin încheierea nr. 77 din 18 ianuarie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Galaţi.
Prin încheierea nr. 32 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus scoaterea de pe rol a Dosarului nr. 349/36/2008 privind apelul declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 1081 din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Constanța și înaintarea acestuia Curții de Apel Galați pentru competentă soluționare.
Învestită prin strămutare, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a pronunţat decizia civilă nr. 126/A din 30 octombrie 2014, prin care a admis apelul reclamantelor şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia şi în consecinţă:
- a anulat dispoziția nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanța;
- a obligat pârâtul să restituie în natură suprafața de 8667 mp, situată în intravilanul Municipiului Constanța între b-dul M. și şos. M. în dreptul Pieței A., teren identificat de expertiza efectuată de expert C.C., loturile 1-20.
- a dispus ca pentru diferența până la 20.118 mp, respectiv pentru suprafața de 11.451 mp, să se emită o nouă dispoziție de propunere de acordare de despăgubiri bănești conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
Expertiza efectuată cu indicarea obiectivelor precizate de Înalta Curte în decizia de casare a fost depusă de experții V.A., P.G. şi P.G.L.
Vechiul amplasament al imobilului a fost identificat în baza Planului General al orașului Constanța Ediția a II-a după ultimele date oficiale iunie 1921 și Planului cadastral al orașului Constanța ediția 1936-1938.
Amplasamentul este recunoscut și în planul de situaţie elaborat de Primăria Constanța anexat expertizei în Planul cadastral al Municipiului Constanța ediția 1994-1997.
În zona vechiului amplasament al autorului se constată că este integral restructurată și sistematizată, fiind edificate căi principale și secundare de comunicații, blocuri de locuințe, alte construcții cu funcții sociale, rețele edilitare magistrale.
Expertiza a prezentat numai 12 amplasamente, toate în vechiul perimetru, în suprafață totală de 4615 mp.
Primăria Constanța – Direcția de Patrimoniu și Cadastru, prin încheierea nr. 76020 din 12 iunie 2013 și-a exprimat punctul de vedere referitor la raportul de expertiză topo efectuat în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Galați, în sensul că terenul situat în Constanța, str. I. nr. 34 nu poate fi restituit pe vechiul amplasament, întrucât este integral acoperit de sistematizarea urbanistică actuală cu rețele edificate care asigură funcționalitatea zonei.
În adresa din 14 octombrie 2013, Primăria Municipiului Constanța – Direcția Patrimoniu evidențiază că în prezent imobilul (teren) în cauză este identificat ca fiind parte afectat de construcția blocurilor de locuințe (aspect reținut și de expertiză), parte constituie domeniu public al Municipiului Constanța conform Hotărârii Consiliului Local nr. 211/2011, parte este afectat de Grupul Școlar I., parte este afectat de grădiniţa cu orar prelungit nr. XX, parte este afectat de Secţia Dermato-venerice a Spitalului Clinic de Urgenţă Constanţa, iar parte se suprapune pe ompriza Bulevardului M.
Reclamantele au solicitat să se ia în considerare raportul de expertiză efectuat de consilier expert C.C., admis prin încheierea din 04 iulie 2011 în Dosarul nr. 349/36/2008 al Curții de Apel Constanța.
Acest raport de expertiză efectuat de consilierul expert cu aceleași obiective a fost avizat și de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța.
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, terenul identificat are o suprafață de 20.118 mp, fiind situat în intravilanul municipiului Constanța între Bulevardul M. și Șoseaua M. în dreptul Pieței A. – plan de încadrare în zonă.
În acest raport de expertiză este indicată suprafața de teren ce poate fi considerată liberă, de 8667 mp, descrisă în raport ca loturi de la 1 – 20.
Având în vedere și avizul OCPI Constanța privind acest raport de expertiză, acesta urmează a fi însușit de instanță în baza indicațiilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cum celelalte terenuri învecinate sunt imposibil de restituit în natură, fiind edificate construcții și rețele care asigură funcționalitatea zonei, pentru acestea urmează a se dispune măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva deciziei civile nr. 126/A din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, criticând-o numai sub aspectul soluţiei de restituire în natură a suprafeţei de 8.667 mp.
Astfel, recurentul a arătat că prin acţiunea dedusă judecaţii, reclamantele au solicitat instanţei de judecată anularea Dispoziţiei Primarului nr. 3987/2005, prin care le-a fost respinsă notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului teren în suprafaţă de 20.118 mp.
Din analiza materialului probator administrat în cauză şi a concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, a rezultat faptul că terenul preluat din patrimoniul autorului reclamantelor a fost identificat într-o zonă ocupată de sistematizarea urbanistică actuală, fiind ocupat de construcţii şi reţele edificate care asigură funcţionalităţile zonei.
Prin obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 8.667 mp, instanţa de apel nu a ţinut cont de afectarea terenului de servituţile de trece, amenajările de utilitate publică şi eventualele suprapuneri cu alte proprietăţi revendicate.
Prin hotărârea pronunţată de instanţa de apel s-a ignorat regimul public al proprietăţii publice, dispunându-se restituirea unor terenuri care fac parte din domeniul public sau aparţinând unor persoane juridice, în loturile atribuite reclamantelor existând şi loturi revendicate sau notificate de alte persoane.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii cererii de restituire în natură a suprafeţei de 8.667 mp, urmând a se dispune obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii cu propunere de acordare de despăgubiri băneşti, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru întreaga suprafaţă de teren de 20.118 mp.
Intimatele-reclamante au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât nu au fost indicate motive de nelegalitate. Pe fond, au solicitat respingerea recursului.
La termenul de dezbateri din 12 martie 2015, Înalta Curte a pus în discuţie din oficiu, ca motiv de ordine publică, nemotivarea hotărârii recurare, raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare, întrucât deşi în cererea de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, criticile formulate pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând pronunţarea soluţiei de restituire în natură cu aplicarea greşită a legii.
Recursul este fondat, în raport de motivul de ordine publică invocat din oficiu de instanţă, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurentul-pârât critică soluţia restituirii în natură a suprafeţei de teren de 8.667 mp, susţinând caracterul nelegal al acesteia, faţă de faptul că respectiva suprafaţă, identificată într-o zonă sistematizată, ocupată de construcţii şi reţele edificate care asigură funcţionalitatea zonei, este afectată de servituţi de trecere, amenajări de utilitate publică şi eventuale suprapuneri cu alte proprietăţi revendicate.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de apel, dispunând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 8.667 mp, a reţinut, cu trimitere la expertiza efectuată în cauză de expertul C.C., că acesta este liber.
Motivarea unei hotărâri judecătoreşti presupune însă, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătarea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, exigenţe pe care decizia recurată nu le îndeplineşte.
Astfel, în considerentele deciziei recurate nu se face nicio referire în justificarea caracterului de teren liber a celui restituit în natură, ceea ce ar fi presupus examinarea afectaţiunii concrete a suprafeţelor din loturile ce compun terenul restituit în natură, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi cele ale art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care le explicitează.
Instanţa de apel, preluând necritic concluziile expertizei efectuate de expertul C.C., s-a limitat la a constata că terenul în suprafaţă de 8.667 mp, identificat ca alcătuind loturile 1-20, este teren liber, fără să argumenteze în fapt şi în drept această concluzie, prin examinarea afectaţiunii concrete a fiecărui lot supus restituirii, raportat la dispoziţiile legale incidente.
Neprocedând în acest mod şi rezumându-se la aserţiunea generică în sensul că suprafaţa de teren de 8.667 mp este liberă, cu consecinţa restituirii ei în natură, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce face operant în speţă cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cum o astfel de hotărâre face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii soluţiei pe fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii, ceea ce impune soluţia de casare cu trimitere, criticile propriu-zise din recursul pârâtului, prin care se contestă legalitatea soluţiei de restituire în natură a suprafeţei de 8.667 mp, raportat la afectaţiunea acesteia, nu pot fi analizate, urmând a fi avute în vedere de instanţa de trimitere.
În consecinţă, apreciind că prin nemotivarea soluţiei pronunţate, curtea de apel nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (5) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pe temeiul cărora va admite recursul pârâtului, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va stabili pe baza probelor administrate şi, în măsura în care va aprecia necesar, pe bază de probe suplimentare, afectaţiunea concretă a loturilor de teren ce compun suprafaţa de 8.667 mp, urmând a verifica şi susţinerile din recurs pe acest aspect, pentru ca apoi să hotărască dacă respectiva suprafaţă de teren este liberă în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii, şi să dispună în consecinţă, în ceea ce priveşte forma de reparaţie cuvenită reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 126/A din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 690/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
