ICCJ. Decizia nr. 694/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE §1 JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 694/2015
Dosar nr. 64/1/2015
Şedinţa publică din 12 martie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 480 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin Decizia nr. 69 din 18februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare fonnulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestor decizii a. exercitat recurs T.I., iar intimata-pârâtă S.D. a invocat inadmisibilitatea căii de atac.
Prin Decizia nr. 1134 din 5 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurente. T.I. împotriva celor două decizii şi a fost obligată recurenta la plata sumei de 4.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D.
Instanţa de recurs a reţinut că potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", iar, în speţă, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă - Decizia nr. 69 din 18 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate, având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare a fost pronunţată în recurs şi, pe cale de consecinţă, nici hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare nu este supusă recursului.
O altă hotărâte recurată a fost Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, hotărâre irevocabilă şi nesusceptibilă de vreo cale de atac, având în vedere câ hotărârea atacată pe calea cererii de revizuire a fost pronunţată în recurs şi, pe cale de consecinţă, nici hotărârea pronunţată în revizuire nu este supusă recursului.
Faţă de caracterul irevocabil al hotărârilor atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.), recursul exercitat împotriva acestora a fost respins, ca inadmisibil.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., raportate la culpa procesuală a părţii, a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.250 lei către intimată,
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare T.I., arătând că a fost obligată la 4.250 lei cheltuieli de judecată, Iară a se menţiona către cine trebuie să ie plătească.
Totodată, contestatoarea a prezentat istoricul proceselor purtate între părţi şi a criticat modul de soluţionare a pricinii de către instanţele judecătoreşti, arătând că, prin deciziile pronunţate, nu s-a judecat fondul cauzei, ci s-a soluţionat pe excepţii, puse în discuţie din oficiu de către instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 5189 din 12 noiembrie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, reţinând că în speţă, contesîatoarea T.I. a formulat această cale de atac fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., nefimd îndeplinite condiţiile prevăzute de textele de lege enunţate.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin, (3) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus obligarea contestatoarei T.I. la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reducând onorariul de avocat, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, în raport de faptul că nu s-a depus întâmpinare, că excepţia inadraisibilităţii a fost invocată de instanţă, din oficiu şi, nu în ultimul rând, împrejurarea că această parte a căzut în pretenţii.
Împotriva Deciziei civile nr. 5189 din 12 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi a formulat contestaţie în anulare T.l., fără a indica temeiul de drept al cererii sale, depusă în formă olografă prin registratura generală a Înaltei Curţi.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esenţă, că a fost în mod greşit obligată Ia plata cheltuielilor de judecată, în recurs şi contestaţia în anulare anterioară. Susţine că nu a fost soluţionat fondul cauzei, astfel încât nu se află în culpă procesuală, iar cuantumul cheltuielilor de judecată este mult prea mare prin raportare la munca depusă de avocat şi complexitatea cauzei.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2015, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei în anulare raportat la art. 317 şi art 318 C. proc. civ., chestiune cu privire la care reţine următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres şi limitativ stabilite prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare Ia competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-i numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate atât cele referitoare Ia hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii ori cu privire la unele chestiuni incidentale dezlegate de instanţa de recurs, precum obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată.
În consecinţă, faţă de cele dezvoltate de contestatoare cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în niciuna dintre dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
R espinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 5189 din 12 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatoarea T.X.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 690/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7/2015. Civil. Fond funciar. Contestaţie în... → |
|---|
