ICCJ. Decizia nr. 760/2015. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 760/2015
Dosar nr. 1425/59/2014
Şedinţa publică din 17 martie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe roiul Curţii de Apel Timişoara la data de 6 octombrie 2014, revizuientul A.L. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Cererea de revizuire a fost motivată în drept cu disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinându-se că Decizia civilă nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 30221/325/2011** se află în contrarietate cu Decizia civilă nr. 73 din 16 ianuarie 2013, respectiv cu Sentinţele civile nr. 61 din 05 iunie 2012 şi respectiv, nr. 12041 din 24 septembrie 2013, astfel că se impune anularea ultimei hotărâri, în succesiunea acestora.
Prin Decizia nr. 89 din 13 ianuarie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulata de revizuientul A.L.
Instanţa a reţinut că hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv Decizia civilă nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunţata de Tribunalul Timiş, prin care s-a respins irevocabil recursul declarat de recurentul A.L. împotriva Sentinţei civile nr. 12041/2013 a Judecătoriei Timişoara, nu îndeplineşte caracteristicile unei hotărâri care să fie susceptibilă de recurs, în accepţiunea conjugată a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 şi art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit disp. art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu revizuire doar hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi doar acele hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Or, decizia civilă nr. 253 din 14 aprilie 2014 a Tribunalului Timiş este o hotărâre dată în recurs, care nu evoca fondul, tribunalul mărginindu-se doar să constate că sentinţa judecătoriei este corectă, constatând că în speţă prima instanţă, aplicând normele de drept comun cu privire la valabilitatea oricărui act juridic şi raportat la probele de la dosar, a reţinut corect faptul că recurentul reclamant nu a probat cauza de nulitate a contractului de vânzare cumpărare care a constituit temeiul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâţilor B.M. şi B.M.A., motiv pentru care în mod justificat nu i s-a admis acţiunea de către instanţa de fond.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că decizia civilă nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş nu este o hotărâre de fond, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi că aceasta nu este susceptibilă de a fi anulată din acest motiv pe calea revizuirii prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A.L., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3021 şi art. 312 alin. (5) din C. proc. civ. şi solicitând soluţionarea cauzei pe fond.
În motivarea recursului, revizuentul a arătat că intimaţii, deşi au fost legal citaţi, nu s-au prezentat niciodată la proces şi nu au depus întâmpinare sau alte înscrisuri, nefăcând dovada proprietăţii bunurilor deţinute. Atribuirea terenurilor s-a dispus în temeiul Legii nr. 18/1991, Decizia nr. 274 din 20 mai 2003. Deciziile nr. 253/ R din 14 aprilie 2014 şi nr. 683/ R din 7 iunie 2013 pronunţate de Tribunalul Timiş nu i-au fost comunicate reclamantului, instanţa respingând cererea de soluţionare pe fond a cauzei şi de analiză a probelor invocate.
Recurentul-revizuent a solicitat ca instanţa să se pronunţe asupra înscrierilor din cartea funciară, imobilul în litigiu nefiind dobândit conform Legii nr. 112/1995.
La termenul de judecată din data de 17 martie 2015, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului şi, având In vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., se va analiza cu prioritate această excepţie.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea acestora.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, recurentul A.L. nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ. susţinerile acestuia nefiind structurate din punct de vedere juridic, criticile nu vizează motivarea reţinută de Curtea de Apel Timişoara în decizia pronunţată.
Astfel, instanţa de revizuire a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş, motivat, de faptul că decizia atacată nu este o hotărâre de fond, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi că aceasta nu este susceptibilă de a fi anulata din acest motiv pe calea revizuirii prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Or, prin criticile formulate în recurs, revizuentul A.L. nu s-a conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii instanţei de revizuire, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei să realizeze în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca urmare, întrucât recurentul a formulat susţineri ce nu vizează hotărârea atacată şi care nu au relevanţă pentru motivele prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul, declarai de revizuentul A.L. împotriva Deciziei nr. 891 din data de 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1846/2015. Civil → |
|---|
