ICCJ. Decizia nr. 1429/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1429/2015
Dosar nr. 919/1/2015
Şedinţa publică din 22 mai 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.I.E. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A.T.P.R. SA la plata sumei de 846.936,96 lei inclusiv TVA, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a echipamentelor de lucru în perioada 01 mai 2009 - 03 august 2009 şi a sumei de 444.900 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin neatribuirea spre execuţie a lucrării montaj utilaj mecanic colector amortizor, cu dobânda comercială.
Prin sentinţa civilă nr. 153/ COM din 25 octombrie 2012, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 349.524 lei, cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală, de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă a debitului şi a respins capătul de cerere privind plata contravalorii prejudiciului generat prin neatribuirea contractului de execuţie de lucrări, ca nefondat.
De asemenea, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 15.746 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 70/2013 din 2 iulie 2013, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC M.I.E. SRL împotriva sentinţei civile nr. 153/ COM din 25 octombrie 2012 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei SC A.M.T.P.R. SA împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 15.808 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile ari. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamanta SC M.I.E. SRL - prin administrator judiciar provizoriu CU. B.P.
Prin decizia nr. 3577 din 13 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a constatat nulitatea recursului şi a obligat-o pe recurenta-reclamantă SC M.I.E. SRL - prin administrator judiciar provizoriu la plata către intimata-pârâtă SC A.M.T.P.R. SA a sumei de 5.926,12 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii SC M.I.E. SRL - prin administrator judiciar CLI. B.P. şi administrator statutar P.D. a formulat cerere de revizuire, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., fără să indice însă vreunul dintre cele nouă cazuri de retractare prevăzute de norma legală.
În motivare, revizuenta a criticat decizia atacată pentru netemeinicie şi a făcut o amplă expunere a parcursului litigios în fazele procesuale anterioare.
La 31 martie 2015 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii acesteia, iar la 19 mai 2015 revizuenta a depus răspuns la întâmpinare, în finalul acestui act de procedură precizând temeiul juridic al cererii de revizuire: dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cu prioritate regularitatea declarării căii de atac de retractare, apreciază că excepţia tardivităţii este fondată în considerarea următoarelor argumente:
Autoarea căii de atac a solicitat revizuirea deciziei nr. 3577 din 13 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 3571/103/2011, invocând generic dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., specificând în răspunsul la întâmpinare pct. 2 al acestui text legal ca temei juridic, fără, însă, să dezvolte critici din perspectiva acestui temei.
Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul pentru declararea cererii de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
Cum cererea de revizuire pendinte vizează o hotărâre pronunţată în faza procesuală a recursului, termenul de o lună curge de la pronunţare.
Potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol „termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare ” .
În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunţată la 13 noiembrie 2014, termenul de revizuire curgând de la această dată şi împlinindu-se la 15 decembrie 2014, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Totodată, având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată la 02 martie 2015, astfel cum rezultă din data inscripţionată pe ştampila poştei aplicată pe plicul aflat la fila 6 din dosar, se constată că termenul de o lună prevăzut pentru exercitarea căii extraordinare de atac a fost depăşit.
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, sub sancţiunea decăderii din dreptul de exercitare a acestora.
Cum în cauză cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar revizuenta nu a solicitat repunerea în termen în condiţiile art. 103 alin. (1) teza a II-a şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii, invocată din oficiu şi respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire.
În acest context, analiza excepţiei de inadmisibilitate a căii extraordinare de atac de retractare nu se mai impune, ea devenind de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC M.I.E. SRL - prin administrator judiciar C.I.I. - B.P. şi administrator statutar P.D. împotriva Deciziei nr. 3577 din 13 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 3571/103/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2015. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2047/2015. Civil → |
|---|
