ICCJ. Decizia nr. 1846/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1846/2015
Dosar nr. 38105/299/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 septembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 21 octombrie 2014 sub nr. 37507/215/2014, reclamanţii B.C. şi P.L.D. au chemat în judecată pe pârâta SC O.T.P.B.R. SA, prin sucursala Craiova, solicitând obligarea acesteia la recalcularea nivelului dobânzii percepute reclamanţilor în temeiul contractului de credit din 10 martie 2008, după următoarea formulă: marja fixă a băncii d la data acordării creditului şi anume 2,91%+valoarea indicelui de referinţă LIBOR CHF la 3 luni, să fie obligată pârâta să precizeze şi să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional la contractul de credit din 10 martie 2008 cuprinzând: a) precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi cuantumul acestora; b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusivă în funcţie de indicele de referinţă LIBOR CHF la 3 luni, în virtutea clauzei de indexare cuprinsă la art. 5.2 din contract, cu menţiunea că marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât cu acordul scris al părţilor, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător, în funcţie de variaţia indicelui de referinţă LIBOR CHF, să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.577,67 CHF cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând diferenţa de dobândă plătită în plus de la data de 21 septembrie 2011 la zi şi în continuare până la data pronunţării hotărârii şi să restituie suma de 1.056 CHF reprezentând comision de acordare, achitat şi încasat în mod nelegal de către pârâtă la momentul acordării creditului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile O.G. nr. 21/1992, art. 15 din Legea nr. 190/1999, art. 1166 C. civ., art. 15 C. CIV., art. 15 C. civ., art. 1170 C. civ.
Pârâta SC O.T.P.B.R. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei de obiect a petitului 2 al cererii de chemare în judecată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
1. Prin sentinţa civilă nr. 1885 din 13 februarie 2015 Judecătoria Craiova, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând că părţile au convenit competenţa teritorială de drept comun, respectiv competenţa instanţei de la sediul pârâtei.
2. Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 9607 din 20 mai 2015 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Craiova, reţinând că în mod corect a sesizată aceasta, că atunci când competenţa este alternativă, alegerea instanţei competente din punct de vedere teritorial le aparţine reclamanţilor, potrivit art. 116 C. proc. civ. şi că în urma introducerii acţiunii la Judecătoria Craiova, competenţa a fost stabilită în favoarea acestei instanţe, nemaiputând fi declinată către o altă instanţă.
Apreciind intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
3. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea prin care reclamanţii B.C. şi P.L.D., au solicitat instanţei să fie obligată pârâta SC O.T.P.B.R. SA, prin sucursala Craiova să recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamanţilor în temeiul contractului de credit din 10 martie 2008, după formula menţionată.
Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 noul C. proc. civ., care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă „instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.
Insanţa reţine că reclamanţii au alegerea între mai mute instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 noul C. proc. civ.
Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută e art. 116 noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ. „În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă”.
Este de reţinut că, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în jurisprudenţa sa a consacrat principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre şi că, obiectivul integrării pe care îl urmăreşte Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat şi interpretat uniform în toate statele membre, supremaţia dreptului comunitar asupra celui naţional fiind o condiţie sine qua non a integrării.
În consecinţă, aplicarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul naţional.
Din jurisprudenţa Curţii în materia protecţiei consumatorului, (Cauza Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero), instanţa a reţinut că, s-a stabilit că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze care i-a încălcat drepturile la instanţa de la sediu acestuia din urmă.
În speţă, opţiunea reclamanţilor consumatori B.C. şi P.L.D. a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul lor, respectiv de Judecătoria Craiova, la care au insistat în mod legitim să le fie judecată cauza, de vreme ce şi această instanţă este competentă, opţiune susţinută de prevederile art. 116 noul C. proc. civ.
De altfel, contractul supus analizei instanţei nu s-a încheiat în localitatea în care se află sediul central al prestatorului de servicii, respectiv Bucureşti, ci în localitatea de domiciliu a reclamanţilor, printr-o reprezentanţă a pârâtei, la Sucursala Craiova, astfel cum a fost consemnat în contract.
Mai mult decât atât, se constată că, contractul de credit a fost executat la Craiova şi că în urma introducerii acţiunii la Judecătoria Craiova, competenţa a fost stabilită în favoarea acestei instanţe, nemaiputând fi declinată către o altă instanţă.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dipoziţiile art. 135 alin. (4) noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii B.C. şi P.L.D., în favoarea Judecătoriei Craiova.
Aşa fiind, în raport d considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1849/2015. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
