ICCJ. Decizia nr. 785/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 785/2015
Dosar nr. 11047/30/2012
Şedinţa publică din 11 martie 2015
Deliberând asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 160 din 11 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 11047/30/2012, s-a respins cererea precizată formulată de reclamanta SC Farmacia V. SRL în procedura insolvenţei, prin administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC G.B. SA, ca neîntemeiată şi a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.287 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC Farmacia V. SRL, prin care a solicitat admiterea apelului, în principal, anularea sentinţei apelate şi în rejudecare, admiterea acţiunii reclamantei, iar în subsidiar, schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă şi a fost obligată aceasta la plata sumei de 2.363 RON cheltuieli de judecată către intimata SC G.B. SA.
S-a reţinut că apelul declarat de către reclamanta debitoare, nu a fost însuşit de către administratorul judiciar SCP MBS I.C. SPRL şi nici nu a fost timbrat.
Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, pentru termenul de judecată din data de 6 octombrie 2014, reclamanta apelantă a fost citată cu menţiunea timbrării apelului cu suma de 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, fără ca aceasta să-şi îndeplinească obligaţia până la termenul stabilit de instanţă.
Conform legii, în cazul neînsuşirii apelului de către administratorul judiciar, acesta trebuia timbrat cu 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar.
Reclamanta-apelantă, deşi a fost citată cu această menţiune, nu s-a conformat, astfel că în baza textelor legale enunţate, apelul de faţă urmează a fi anulat ca netimbrat.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, reclamanta a declarat recurs.
În susţinerea recursului, reclamanta arată că în mod nelegal Curtea de Apel Timişoara a anulat ca netimbrat apelul formulat de societatea reclamantă, cu motivarea că nu ar fi fost însuşit de administratorul judiciar SCP M.B.S. I.C. IPURL şi drept urmare ar fi fost obligaţi la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.805,5 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar.
În opinia recurentei soluţia este criticabilă sub următoarele aspecte:
Recurenta precizează că societatea reclamantă a intrat în procedura insolvenţei la 13 decembrie 2012, în Dosarul nr. 11465/30/2012 al Tribunalului Timiş sub imperiul Legii nr. 85/2006.
Recurenta susţine că cererea de apel a fost depusă prin avocatul mandatat de către administratorul judiciar prin contractul de asistenţă juridică încheiat la 24 iunie 2014; în temeiul contractului de asistenţă juridică încheiat, a fost emisă delegaţia de reprezentare de către avocat, anexată apelului depus de societatea recurentă.
Nu corespund aşadar adevărului cele reţinute în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, în sensul că apelul nu ar fi fost însuşit de către administratorul judiciar al societăţii reclamante.
În acest sens, recurenta ataşează prezentului recurs în probaţiune contractul de asistenţă juridică încheiat de administratorul judiciar cu avocatul care a depus cererea de apel. Recurenta mai precizează că, dintr-o eroare materială în cuprinsul delegaţiei depuse la dosarul cauzei apare numărul de Contract de asistenţă juridică 0096227 din 24 iunie 2014, în realitate acest număr este 0096217 din 24 iunie 2014 după cum rezultă din conţinutul înscrisului anexat.
De asemenea, recurenta precizează că, în cuprinsul sentinţei pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a dispus scutirea societăţii reclamante de la plata taxei de judiciare de timbru.
Prin urmare, recurenta susţine că, în cauză, se impunea să se dea eficienţă şi în apel a dispoziţiilor legale inserate în art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 modificată, conform cărora toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.
Pentru toate aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel de Curtea de Apel Timişoara, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în apel pe fond. Invocă în drept art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Prealabil examinării criticilor formulate de recurentă, trebuie reţinut că, deşi recurenta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. , acestea pot fi încadrate numai în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , celelalte două motive de nelegalitate - art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. -, după cum se poate observa sunt menţionate formal, fără a fi argumentate în ce constă nelegalitate deciziei atacate.
Recursul este fondat conform considerentelor ce se vor expune în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 161 alin. (1) se prevăd: „Când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri."
Iar potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. , în cazul în care procura - mandatul avocaţial - este dată unui avocat, semnătura va fi certificată conform legii avocaţilor.
Contractul de asistenţă juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului.
Revenind, din examinarea textului de lege enunţat, rezultă că instanţa poate acorda un termen pentru complinirea lipsei calităţii de reprezentant.
În speţă, în mod greşit instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţia netimbrării, în condiţiile în care la termenul din 22 septembrie 2014, instanţa de apel a constatat că administratorul judiciar al reclamantei nu şi-a însuşit apelul.
Mai mult decât, atât, deşi apelanta a fost citată cu menţiunea de însuşire a apelului de către administratorul judiciar al societăţii apelante-reclamante, în mod surprinzător şi nelegal, instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţia netimbrării.
Cum instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii de reprezentant al administratorului judiciar al societăţii reclamante şi a rămas în pronunţare pe excepţia netimbrării, instanţa de apel a încălcat drepturile reclamantei la apărare şi a accesului liber la justiţie şi, nu numai dar a confundat cele două excepţii, după cum se poate observa, care au reglementări diferite şi este obligatoriu să fie puse în discuţia părţilor în considerarea respectării drepturilor procesuale ale părţilor din litigiu.
De altfel, procedând în acest fel, instanţa de apel a încălcat şi principiul disponibilităţii în procesul civil.
Este adevărat că excepţia netimbrării primează asupra celorlalte excepţii, însă, în cauză, nu primează această excepţie, în condiţiile în care instanţa de apel a omis să clarifice regimul juridic al societăţii reclamante, adică să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi, în funcţie de regimul juridic al acesteia, să stabilească dacă societatea reclamantă este în procedura insolvenţei sau nu.
Şi, numai după clarificarea acestei chestiuni, instanţa de apel să constate dacă apelanta intră în categoria persoanelor juridice în procedura insolvenţei şi beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în considerarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006 să oblige sau nu apelanta la plata taxei judiciare de timbru.
Procedând în acest mod, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, ceea ce atrage admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de apel este obligată să clarifice regimul juridic al societăţii reclamante şi, în raport de acest aspect să dezlege celelalte chestiuni prealabile şi fondul apelului, după caz.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC Farmacia V. SRL prin administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL împotriva Deciziei civile nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în sensul casării deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC Farmacia V. SRL prin administrator judiciar SCP MBS I.C. IPURL împotriva Deciziei civile nr. 734/A din 6 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2015. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 784/2015. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
