ICCJ. Decizia nr. 787/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 787/2015
Dosar nr. 11896/99/2013/al
Ședința publică din 18 martie 2015
Asupra cauzei de față reține următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi ia data de 30 aprilie 2013, reclamantul R.M. a solicitat instanţei obligarea pârâtelor SC C.F.R. I.R.L.U. SA şi SC C.F.R. I.R.L.U. SA. secţia I.R.L.U. Paşcani la plata diferenţei dintre drepturile salariale, inclusiv sporurile şi prima de vacanţă, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010 şi drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective precum şi la plata dobânzii legale B.N.R. calculate de la momentul naşterii dreptului până la data plăţii efective precum şi la plata salariului suplimentar pentru anii 2009 şi 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, conform art. 30 din contractul colectiv la nivel de grup de unităţi din transport feroviar actualizat cu indicele de inflaţie,
Prin sentinţa civilă nr. 776 din 3 martie 2014 Tribunalul laşi, secţia I civilă, în majoritate, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului cu privire la obligarea la plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 şi a respins această cerere; de asemenea, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru celelalte capete de cerere.
Pe fondul cauzei, tribunalul a admis acţiunea principală formulată de reclamantul R.M. şi a dispus obligarea la plata către reclamant a diferenţei dintre drepturile salariale, inclusiv sporurile şi prima de vacanţă, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. (3) iit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010 şi drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective precum şi la plata dobânzii legale B.N.R. calculate de la momentul naşterii dreptului până la data plăţii efective; a obligat pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009 şi 2010 raportat ia zilele efectiv lucrate, conform art. 30 din contractul colectiv la nivel de grup de unităţi din transport feroviar actualizat cu indicele de inflaţie.
Urmare a cererii formulate de pârâta debitoare SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA la data de 20 august 2014 şi înregistrată în 2014, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIl-a civilă, prin încheierea din 03 septembrie 2014, a constatat deschisă procedura insoivenţei cu privire la aceasta în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi a desemnat administrator judiciar provizoriu pe F. Sprl.
În cursul judecării apelului declarat de pârâta debitoare SC I.R.L.U. SA împotriva sentinţei civile nr. 776 din 03 martie 2014 a Tribunalului Iaşi, F. Sprl, în calitate de administrator judiciar al pârâtei SC I.R.L.U. SA, a formulat cerere prin care a solicitat suspendarea de drept a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insoivenţei şi de insolvenţă.
Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2014, a constatat suspendat, de drept, apelul declarat de pârâtă.
La data de 13 octombrie 2014 a fost înregistrată cererea de recurs SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de suspendare din data de 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel laşi.
Recursul a fost înaintat spre competentă soluţionare Înaltei Curţi, recurenta criticând măsura suspendării dispuse de către instanţa de apel din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, reglementări neincidente în speţă, împrejurare ce trebuia a fi observată de către instanţa de apel în exercitarea rolului său activ.
În drept, calea de atac a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 493 şi următoarele din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În raport de dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/203 0 privind C. proc. civ., la data de 10 noiembrie 2014, cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor, conform dovezilor aflate ia filele 17, 18 şi 19 din dosar.
Cu respectarea termenului legal prevăzut de dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Intimatul R.M. a formulat întâmpinare, comunicată celorlalte părţi la data de 15 decembrie 2014, conform dovezilor aflate la filele 28 şi 29, prin care a solicitat admiterea recursului, susţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora "Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; h) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi".
Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost dispusă întocmirea raportului care a fost comunicat părţilor în vederea formulării unui punct de vedere.
În raport de dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constatând expirat termenul pentru depunerea punctelor de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi act normativ, completul de filtru, prin încheierea din camera de consiliu din 19 februarie 2015, a admis în principiu recursul formulat de pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel laşi, secţia I civilă. Prin aceeaşi încheiere, a fixat termen de judecată la data de 18 martie 2015, când a constatat caracterul fondat al recursului pentru următoarele considerente:
Prioritar, se impune a se preciza că în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, neîncadrate în drept de către recurentă, acestea vizează greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor procedurale, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin urmare, prezenta, cale de atac urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ.
De asemenea, se impune a se face menţiunea cu privire la cadrul normativ incident cauzei.
La data de 28 iunie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de imolvenţă, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea nr. 85/2006, Cererea de suspendare formulată de F. Sprl în calitate de administrator judiciar al pârâtei debitoare SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Procedura de deschidere a insolvenţei pârâtei SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA a fost declarată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014 aşa cum reiese din încheierea de şedinţă din 03 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în Dosarul nr. 28428/3/2014.
Prin urmare, se constată că în mod greşit, instanţa de apel a menţionat în cuprinsul încheierii ce face obiectul prezentei cai de atac, ca temei de drept al suspendării apelului, dispoziţiile art. 36 din Legea m. 85/2006, întrucât pe de o parte aceste dispoziţii erau abrogate la data pronunţării, iar, pe de altă parte, procedura de deschidere a insolvenţei pârâtei a fost dată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014.
Împrejurarea ca, la data la care a fost înregistrat dosarul în care a fost pronunţată încheierea recurată, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 85/2006, nu poate atrage incidenţa acestora, de vreme ce intrarea în insolvenţă a pârâtei fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014.
Din istoricul rezumat al cauzei, rezultă că atât cererea introductivă, înregistrată la data de 30 aprilie 2013, cât şi calea de atac a apelului, înregistrată ia data de 14 aprilie 2014, au fost anterioare deschiderii procedurii insolvenţei la data de 03 septembrie 2014.
Dispoziţiile art. 342 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevăd următoarele: "Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ."
Potrivit dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Judecarea cauzelor se suspendă de drept prin deschiderea procedurii insolvenţei în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar "
Prin urmare, una dintre cauzele de suspendare de drept a judecăţii este reprezentată de deschiderea procedurii insolvenţei, fără ca legiuitorul să circumstanţieze partea care este supusă acestei proceduri. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă că deschiderea procedurii insolvenţei conduce ia suspendarea de drept a procesului atunci când priveşte fie pe reclamant, fie pe pârât.
Dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au valoare de noimă generală în raport cu prevederile Legii nr. 85/2006, respectiv Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, aşa cum reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, respectiv a art. 342 din Legea nr. 85/2014.
Din această constatare rezultă că norma din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este incidenţă numai în cazul în care legea specială nu conţine o soluţie proprie, derogatorie de la dreptul comun.
Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţâ, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014", în temeiul căreia a fost deschisă procedura de insolvenţâ a pârâtei, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului Valorificarea drepturilor acestora se poate jace numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178, În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".
Alin. (2) din acelaşi text legal amintit menţionează următoarele " Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi .
Prin urmare, din interpretarea sistematică şi literală a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a înţeles să excepteze de la suspendarea de drept, căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii.
În cauza de faţă, aşa cum s-a arătat, cu privire la pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, debitoare a obligaţiei de plată către reclamantul R.M., prin încheierea din 03 septembrie 2014, Tribunalul Bucureşti a constatat deschisă procedura de insolvenţâ.
De asemenea, se constată că acţiunea reclamantului R.M. a fost înregistrată anterior datei la care a fost deschisă procedura insolvenţei cu privire la pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, respectiv la 30 aprilie 2013.
Totodată, apelul împotriva sentinţei tribunalului a fost promovat de debitoarea SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA.
Reiese deci că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/20.14, în cauză nefiind incident motivul de suspendare de drept a căii de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă, şi în raport de dispoziţiile art. 497 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă.
Casează încheierea recurată și trimite cauza Curții de Apel Iași, pentru continuarea judecății.
Potrivit art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia se va comunica părților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 798/2015. Civil → |
|---|
