ICCJ. Decizia nr. 828/2015. Civil. Conflict de competenţă. întoarcere executare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 828/2015
Dosar nr. 8442/193/2014
Şedinţa din Camera de consiliu de la 13 martie 2015
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă la 4 iunie 2014, contestatorul P.I. a chemat în judecată pe intimata B. SA, solicitând anularea clauzelor abuzive din contractul de credit pentru obţinerea cardului în RON „V.E.", în baza cărora s-a procedat la executarea pornită împotriva sa în baza încheierii de şedinţă de la 25 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Botoşani în Dosarul nr. 21837/193/2012 şi restituirea sumelor executate nelegal.
Prin Sentinţa civilă nr. 15908 din 28 noiembrie 2014, Judecătoria Botoşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Botoşani a reţinut că potrivit art. 650 alin. (1), raportat la prevederile art. 713 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, respectiv la judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, iar potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul debitorului.
Or, la data începerii executării silite, nici debitorul şi nici creditorul nu aveau domiciliul/sediul în municipiul Botoşani, astfel că nici executorul judecătoresc BEJ T.I. şi nici Judecătoria Botoşani nu au competenţă în a efectua acte de executare şi respectiv în a judeca contestaţia la executare.
Astfel, constatând că este necompetentă, Judecătoria Botoşani a apreciat că nu se poate pronunţa asupra necompetenţei executorului judecătoresc şi a trimis cauza spre competentă soluţionare judecătoriei de la sediul debitorului, respectiv Judecătoria Bacău.
Dosarul a fost înregistrat la 8 ianuarie 2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă care, prin Sentinţa civilă nr. 517 din 28 ianuarie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău a reţinut că potrivit prevederilor art. 650 alin. (1) NCPC „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit art. 713 alin. (2) din acelaşi Cod, în cazul urmăririi silite prin poprire, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorului, subliniind că, în speţă este vorba despre o competenţă alternativă.
Or, în cazurile de competenţă alternativă, odată învestită una dintre instanţele competente, aceasta rămâne legal şi definitiv învestită, chestiunile legate de competenţa teritorială a executorului judecătoresc neavând relevanţă la momentul soluţionării excepţiei de necompetenţă.
Prin urmare, Judecătoria Bacău a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine Judecătoriei Botoşani, ca instanţă iniţial învestită şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Bacău, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra contestaţiei la executare prin care contestatorul P.I. a chemat în judecată pe intimata B. SA, solicitând anularea clauzelor abuzive din contractul de credit pentru obţinerea cardului în RON „V.E.", în baza cărora s-a procedat la executarea pornită împotriva sa, în baza încheierii de şedinţă de la 25 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Botoşani în Dosarul nr. 21837/193/2012 şi restituirea sumelor executate nelegal.
Conform prevederilor art. 713 alin. (1) C. proc. civ. „contestaţia se introduce la instanţa de executare."
Articolul 650 alin. (1) din acelaşi Cod, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 348/2014 a Curţii Constituţionale prevede că „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (..)"
În acest context, trebuie subliniat că la pronunţarea prezentului regulator, instanţa supremă va avea în vedere textul actual al art. 650 alin. (1) NCPC, chiar dacă acesta avea un alt conţinut la data sesizării instanţei de judecată.
Această concluzie se impune, pentru a da eficienţă deciziei de neconstituţionalitate, pentru că o soluţie contrară ar încălca forţa general obligatorie a acesteia şi, mai mult, s-ar întemeia pe un text de lege modificat între timp, tocmai pentru a fi pus în acord cu decizia Curţii Constituţionale a României.
Prin urmare, în mod corect a reţinut Judecătoria Botoşani că întrucât, în speţă, sediul debitorului la data sesizării organului de executare se afla în raza teritorială a Judecătoriei Bacău, competenţa soluţionării cauzei aparţine acestei instanţe.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 833/2015. Civil. Reziliere contract. Evacuare,... | ICCJ. Decizia nr. 829/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
