ICCJ. Decizia nr. 83/2015. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 83/2015
Dosar nr. 6210/90/2012
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 500/R din 26 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 177/185/2010, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.A.E., împotriva sentinţei civile nr. 371 din 22 decembrie 2011 şi a obligat recurenta la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi R.G. şi R.M.
Împotriva acestei decizii, I.A.E. a formulat plângere, care a fost adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis plângerea Tribunalului Vâlcea, unde, fiind calificată contestaţie în anulare, a fost înregistrată sub nr. 6210/90/2012.
Prin Decizia civilă nr. 1108/ R din 15 noiembrie 2012, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, reţinând că, deşi instanţa a pus în vedere contestatoarei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, această obligaţie legală nu a fost îndeplinită, a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare.
La data de 17 decembrie 2012, petenta R.M. a solicitat completarea dispozitivului deciziei sus-menţionate în ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 78 din 24 ianuarie 2013, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a admis cererea şi a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1108/ R din 15 noiembrie 2012, în sensul că a fost obligată contestatoarea I.A.E. la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata R.M., precum şi la plata sumei de 100 lei, către aceeaşi intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în cererea de completare a dispozitivului.
Împotriva Deciziei civile nr. 1108/ R din 15 noiembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, I.A.E. a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia civilă nr. 243 din 19 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că decizia apelată este irevocabilă, deci nesusceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea apelului.
Astfel, instanţa de apel a citat dispoziţiile art. 282 alin. (1) şi art. 320 alin. (3) C.proc.civ., subliniind că, întrucât hotărârea apelată a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare declarată împotriva unei hotărâri irevocabile, era ea însăşi irevocabilă, astfel încât nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului.
Împotriva acestei decizii, I.A.E. a declarat recurs, solicitând rejudecarea cauzei, motivat de faptul că obiectul acesteia, respectiv obligaţia de a face, se rejudecă în cererea sa de revizuire formulată în Dosarul nr. 177/185/2010.
Recurenta a arătat că avocatul ales a indus-o în eroare cu privire la faptul că a achitat taxele judiciare de timbru aferente contestaţiei în anulare şi că, prin cererea sa de apel, a atacat doar acea parte a hotărârii care viza cheltuielile de judecată, solicitând restituirea acestora.
În continuare, recurenta a evocat prevederile art. 282, art. 320 şi art. 451 alin. (2) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, apreciind că, în baza acestor prevederi legale, se impune restituirea cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată de instanţă.
La 29 decembrie 2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată următoarele:
În speţa dedusă judecăţii, I.A.E. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 243/19.05.2014, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva Deciziei civile nr. 1108/ R din 15 noiembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.
Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 1108/ R din 15 noiembrie 2012, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 500/R din 26 aprilie 2012, irevocabile.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea pronunţată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.”
Or, în speţă, hotărârea apelată este o hotărâre irevocabilă, pronunţată în calea de atac a contestaţiei în anulare, declarată împotriva unei hotărâri irevocabile, nesusceptibilă deci de a fi atacată cu apel.
Altfel spus, raportat la dispoziţiile art. 320 alin. (3) C.proc.civ. precitate, decizia atacată nu era supusă apelului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a declarat contestaţia în anulare nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac.
Or, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a respins ca inadmisibil apelul declarat de I.A.E. împotriva Deciziei civile nr. 1108/ R din 15 noiembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în cauză neexistând motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 274 C.proc.civ, va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite cu înscrisurile depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta I.A.E. împotriva deciziei civile nr. 243 din 19 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 830/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
