ICCJ. Decizia nr. 820/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 820/2015
Dosar nr. 11525/30/2012
Şedinţa publică din 13 martie 2015
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, reclamanta SC GB&N G. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Timişoara, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timişoara, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.155.466,52 RON, reprezentând contravaloare spaţiu cu altă destinaţie, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 126/2003, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective, la plata sumei de 84.706,48 RON, reprezentând majorări potrivit Legii nr. 550/2002, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective precum şi toate taxele şi impozitele achitate până în prezent, la plata sumei de 109.827,87 RON, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătăţirile necesare şi utile efectuate şi recunoaşterea unui drept de retenţie asupra imobilului din care se solicită evacuarea, până la data achitării despăgubirilor de către pârâţi.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională, prin care au solicitat obligarea SC GB&N G. SRL la plata daunelor interese pentru folosinţa spaţiului în perioada martie 2007 - februarie 2013, în cuantum de 28.113,22 RON la care se adaugă majorări de întârziere, solicitând totodată compensarea diferenţei între valoarea spaţiului şi despăgubirile pentru folosinţa spaţiului.
La 3 iunie 2013, pârâtul Municipiul Timişoara, prin Primar a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, care a fost disjunsă de cererea principală prin încheierea din 2 decembrie 2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 409 din 10 iunie 2014, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea principală, având ca obiect obligaţia de a face, a obligat pârâţii la restituirea sumei de 155.466,52 RON, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii şi la plata dobânzii legale aferente începând cu data 11 noiembrie 2009, la restituirea sumei de 84.706,48 RON, reprezentând penalităţi, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii, la plata dobânzii legale aferente începând cu data formulării acţiunii, la plata sumei de 114.756,08 RON, reprezentând despăgubiri îmbunătăţiri, actualizată cu indicele de inflaţie şi la dobândă legală începând cu data formulării acţiunii, respingându-se în rest acţiunea principală; a admis în parte cererea reconvenţionala, a obligat pârâta-reconvenţională la plata sumei de 33.970,12 RON, contravaloarea folosinţei spaţiului în perioada martie 2007 - mai 2014, precum şi în continuare până la evacuarea spaţiului, a compensat sumele datorate reciproc până la concurenţa sumei de 33.970,12 RON, scadentă la data pronunţării sentinţei, a respins în rest cererea reconvenţională şi a compensat cheltuielile de judecată reprezentate de cheltuieli cu taxele de timbru şi angajarea de apărători, sens în care fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată, fiind obligată reclamanta să achite pârâţilor suma de 1.567,5 RON reprezentând jumătate din valoarea expertizei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta SC GB&N G. SRL şi pârâţii Municipiul Timişoara, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 983/A din 27 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâţii Municipiul Timişoara, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 409 din 10 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat din sentinţă obligarea pârâţilor la plata sumelor de 84.706,48 RON c/val. penalităţi, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânzile legale aferente acesteia, a sumei de 114.756,08 RON reprezentând despăgubiri îmbunătăţiri, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă acesteia; totodată, a admis şi apelul reclamantei SC GB&N G. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o în parte şi cu privire la cheltuielile de judecată în sensul că se compensează în parte cheltuielile de judecată ale părţilor la fond şi, în final, a obligat pârâţii la 5.590,33 RON cheltuieli parţiale către reclamantă. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.
Împotriva acestei decizii, SC GB&N G. SRL, prin lichidator C.I.I., B.B. a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în baza cărora a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în tot a apelului său şi respingerii în tot a apelului pârâţilor, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, în ceea ce priveşte restituirea contravalorii impozitului achitat în perioada 2003 - 2009, respingerea petitului privind obligarea sa la plata sumei de 33.970,12 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului în perioada 2004 - 2007, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă şi în apel şi înlăturarea dispoziţiilor privind compensarea datoriilor reciproce, menţinând în rest sentinţa apelată.
În motivare, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut trunchiat starea de fapt, a făcut rabat de la principiile de drept vizând îmbogăţirea fără justă cauză şi accesorium sequitur principale, i-a reţinut în mod nejustificat reaua-credinţă în efectuarea îmbunătăţirilor necesare şi utile şi a respins în mod nelegal, cu încălcarea art. 249 C. fisc., motivul său de apel vizând restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit.
Astăzi, în şedinţă publică, recurenta-reclamantă a invocat, ca motiv de ordine publică, incidenţa art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Înalta Curte precizează, cu titlu prealabil, că susţinerile recurentei-reclamante vizând incidenţa art. 36 din Legea nr. 85/2006, invocate ca motiv de ordine publică, se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pe care îl va examina cu prioritate, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) din acelaşi Cod, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2).
în speţă, instanţa judecătorească a fost sesizată cu cererea prin care reclamanta SC GB&N G. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Timişoara, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timişoara, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.155.466,52 RON, reprezentând contravaloare spaţiu cu altă destinaţie, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 126/2003, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective, la plata sumei de 84.706,48 RON, reprezentând majorări potrivit Legii nr. 550/2002, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective precum şi toate taxele şi impozitele achitate până în prezent, la plata sumei de 109.827,87 RON, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătăţirile necesare şi utile efectuate şi recunoaşterea unui drept de retenţie asupra imobilului din care se solicită evacuarea, până la data achitării despăgubirilor de către pârâte.
Totodată, pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea SC GB&N G. SRL la plata daunelor interese pentru folosinţa spaţiului în perioada martie 2007 - februarie 2013 în cuantum de 28.113,22 RON la care se adaugă majorări de întârziere, solicitând totodată compensarea diferenţei între valoarea spaţiului şi despăgubirile pentru folosinţa spaţiului.
Urmare a admiterii în parte atât a cererii principale, cât şi a cererii reconvenţionale prin Sentinţa civilă nr. 409 din 10 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, reclamanta SC GB&N G. SRL şi pârâţii Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au declarat apel, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinice.
Înalta Curte constată că, în cursul judecării apelului, prin Sentinţa civilă nr. 438/JS din 26 iunie 2014, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva SC GB&N G. SRL, fiind numit administrator judiciar CLI. B.B.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal."
Prin urmare, întrucât, în speţă, se urmăreşte, conform celor solicitate prin cererea reconvenţională, realizarea unei creanţe asupra SC GB&N G. SRL, faţă de textul de lege evocat mai sus, curtea de apel era obligată să suspende judecata, fiind vorba despre o suspendare de drept, legală.
Cum însă instanţa de apel a procedat la continuarea dezbaterilor şi la pronunţarea deciziei, Înalta Curte constată că aceasta a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De aceea, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se dovedeşte a fi fondat, astfel că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru a face aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru a face aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC GB&N G. SRL, prin lichidator CLI. B.B. împotriva Deciziei nr. 983/A din 27 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru a face aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 825/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 82/2015. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
