ICCJ. Decizia nr. 825/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 825/2015
Dosar nr. 1870/313/2014
Şedinţa din Camera de consiliu de la 13 martie 2015
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 19 septembrie 2014, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Mehedinţi a chemat în judecată pe intimata AAAS şi pe terţul poprit BRD GSG S.A., solicitând desfiinţarea popririi înfiinţate pe conturile deschise la Filiala Strehaia a terţului poprit.
AAAS, prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Strehaia.
Prin Sentinţa civilă nr. 1230 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Strehaia a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că fiind vorba despre o executare silită începută în anul 2004, potrivit prevederilor art. 25 C. proc. civ., în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 44 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care atrag competenţa curţii de apel de la sediul pârâtului, respectiv Municipiul Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat la data de 22 decembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă care, prin Sentinţa civilă nr. 4 din 14 ianuarie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că la data formulării contestaţiei la executare, respectiv 19 septembrie 2014, normele speciale instituite de O.U.G. nr. 51/1998 erau abrogate, astfel că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 713 şi 650 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 (NCPC), conform cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, dacă legea nu prevede altfel.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor, se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică, astfel, având caracter absolut, părţile nu pot deroga de la aceste norme.
Normele de competenţă materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.
Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în vigoare la data formulării contestaţiei la executare, „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."
În speţă, se constată că executarea silită priveşte o creanţă neperformantă preluată de AAAS de la C.A.S. Mehedinţi şi a fost declanşată prin comunicarea somaţiei colective de plată nr. 4954/2004.
Astfel, având în vedere că, în speţă, contestaţia la executare priveşte o executare silită declanşată anterior intrării în vigoare a NCPC, sunt incidente dispoziţiile legale în vigoare la data începerii acesteia.
Potrivit prevederilor art. 44, coroborate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, în vigoare la data începerii executării silite, litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică, în care AAAS este parte, sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul/domiciliul pârâtului.
Cum, în speţă, sediul pârâtei, respectiv AAAS se află în Municipiul Bucureşti, conform prevederilor legale sus-menţionate, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte constată că Judecătoria Strehaia a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept reţinând că, fiind vorba despre o executare silită începută în anul 2004, potrivit prevederilor art. 25 NCPC, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 44 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care atrag competenţa curţii de apel de la sediul pârâtului, respectiv Municipiul Bucureşti.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 820/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
