ICCJ. Decizia nr. 918/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 918/2015
Dosar nr. 477/1/2015
Şedinţa publică din 26 martie 2015
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 Bucureşti sub nr. 18786/300/2010, reclamanţii T.F. şi T.I. au chemat în judecată pe pârâtul M.F.P. pentru restituirea preţului de piaţă al apartamentului situat în Bucureşti.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. 20243/300/2010, reclamanţii T.F. şi T.I. au solicitat obligarea pârâtei P.F. la plata contravalorii îmbunătăţirilor efectuate la imobilul situat în Bucureşti, apreciate la o valoare de 126.465 lei şi acordarea unui drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea acestora.
La 09 martie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia conexităţii Dosarului nr. 20243/300/2010 cu Dosarul nr. 18786/300/2010 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prin raportare la art. 501 din Legea nr. 10/2001 şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului. În subsidiar, a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea Dosarului nr. 18787/300/2010.
De asemenea, pârâta a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamanţilor-pârâţi la plata contravalorii de folosinţă a apartamentului evaluate provizoriu la 5.000 lei începând cu data de 08 martie 2008 şi până la data evacuării.
Prin încheierea din data de 11 aprilie 2011, instanţa a admis cererea de conexare şi a dispus ataşarea Dosarului nr. 20243/300/2010 la Dosarul nr. 18786/300/2010.
Prin încheierea din data de 11 aprilie 2011, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.F.P., ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 06 iunie 2011, a dispus unirea cu fondul a excepţiei inadmisibilităţii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active
La data de 05 august 2011, reclamanţii-pârâţi şi pârâta-reclamantă au depus tranzacţia autentificată din 29 iunie 2011 de B.N.P., O.A.R. şi au solicitat să se ia act că părţile au renunţat la drepturile pretinse prin cererea conexă, în temeiul art. 247 din C. proc. civ. şi să se pronunţe o hotărâre parţială prin care să se respingă acţiunea conexă şi cererea reconvenţională, ca nefondate, precum şi să se restituie onorariul expertului contabil, deoarece expertiză nu a fost efectuată.
Prin sentinţa civilă nr. 11731 din data de 10 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 în Dosarul nr. 18786/300/2010, instanţa, în baza art. 247 C. proc. civ., a respins pe fond cererea principală formulată de reclamanţii-pârâţi T.F. şi T.I. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P.F., având ca obiect - pretenţii civile, şi drept de retenţie. În baza art. 247 C. proc. civ., a respins pe fond cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă P.F., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi T.F. şi T.I., având ca obiect - pretenţii civile şi a dispus restituirea către pârâta-reclamantă P.F. a onorariului expertului contabil, achitat cu chitanţa din 14 iunie 2011, în sumă de 700 lei, de către instituţia care l-a încasat.
Totodată a disjuns cererea reclamanţilor T.F. şi T.I. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., având ca obiect - pretenţii civile şi a dispus formarea unui nou Dosar înregistrat cu nr. 37691/200/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 7012 din 7 mai 2012, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 9666 din 11 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. 5876/300/2008 s-a admis cererea principală a reclamantei P.F., formulată în contradictoriu cu pârâţii Ţ.F. şi Ţ.I. şi au fost obligaţii pârâţii să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, sector 2, astfel cum a fost identificat prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 1996.
Prin Decizia civilă nr. 969/A din 27 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, instanţa de apel a admis apelul formulat de apelanţii-pârâţi, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins cererile de revendicare, ca neîntemeiate şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin Decizia civilă nr. 602/R din 20 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă P.F. împotriva Deciziei civile nr. 969/A din 27 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ţ.F. şi Ţ.I., a fost modificată decizia recurată în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului formulat de apelanţii-pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 9666 din 11 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 816/A din 18 septembrie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant Ţ.F. împotriva sentinţei civile nr. 7012 din 07 mai 2012 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 428/R din 27 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul declarat de recurenţii reclamanţi Ţ.F. şi Ţ.I., împotriva Deciziei civile nr. 816/A din 18 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M.F.P.; a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, reţinând că aceasta nu s-a pronunţat pe cererea de aderare la apel.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul 37691/300/2011*, a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamanta T.I., ca inadmisibilă, iar apelul formulat de T.F. împotriva sentinţei civile nr. 7012 din 7 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti a fost respins, ca nefondat.
Prin Decizia nr. 25/R din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii T.I. şi T.F. împotriva Deciziei civile nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 37691/300/2011*, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, au formulat cerere de revizuire T.F. şi T.I., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 4 februarie 2015.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii susţin că hotărârea împotriva căreia au formulat cerere de revizuire este potrivnică Deciziei nr. 924 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 18788/300/2010, prin care s-a admis recursul declarat de reclamantul F.N., s-a admis acţiunea formulată de acesta şi a fost obligat M.F.P. la plata sumei de 73.000 euro, reprezentând valoarea de piaţă a imobilului situat în Bucureşti.
Susţin revizuenţii că obiectul ambelor acţiuni a constat în obligarea M.F.P., în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, la plata preţului de piaţă al apartamentelor situate la parterul şi subsolul imobilului situat în Bucureşti, ambele apartamente fiind dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, situaţia juridică a întregului imobil fiind aceeaşi.
Aşa fiind, situaţia de fapt şi de drept din cele două dosare este identică, iar simpla diferenţă a numelui reclamantului nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât analiza identităţii dintre persoanele celor doi reclamanţi este necesar a fi analizată raportat la situaţia acestora în cele două cauze. Astfel, ambii au fost moştenitori şi giranţi plătitori ai unor cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995 a unor spaţii/apartamente situate în acelaşi imobil, fiind evinşi de aceeaşi persoană.
Pentru aceste motive, revizuenţii consideră că cererea întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi solicită admiterea acesteia şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea recursului.
La termenul din 26 martie 2015, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Prin Decizia nr. 25/R din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins recursul formulat de reclamanţii T.I. şi T.F. împotriva Deciziei civile nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 37691/300/2011*, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P.
Revizuenţii au solicitat revizuirea acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare şi nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu Decizia civilă nr. 924 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 18788/300/2010, prin care s-a admis recursul declarat de reclamantul F.N., s-a admis acţiunea formulată de acesta şi a fost obligat M.F.P. la plata sumei de 73.000 euro, reprezentând valoarea de piaţă a imobilului situat în Bucureşti.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceleaşi calităţi.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În cauza dedusă judecăţii, cele două hotărâri nu îndeplinesc condiţia identităţii de părţi.
Revizuenţii nu invocă pronunţarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi temei juridic, ci obţinerea unei soluţii favorabile de către o altă persoană care s-ar afla în situaţie similară cu a lor.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
Contrar susţinerii revizuenţilor, soluţiile obţinute de alte părţi în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanţe asemănătoare cu cele din procesul de faţă, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinţei identităţii de părţi, enunţată mai sus.
Aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare, ar releva premisele unei jurisprudenţe neunitare, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu poate fi cenzurată în calea de retractare a revizuirii.
În atare situaţie, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 25R din 9 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de revizuenţii T.F. şi T.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 914/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 927/2015. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
