ICCJ. Decizia nr. 96/2015. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 96/2015
Dosar nr. 3693/1/2014
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 13 februarie 2008 sub nr. 2178/299/2008 reclamanţii Ţ.C.A., Ţ.C. şi Ţ.A.R. au chemat în judecată pe pârâţii T.V., T.I., T.M., Municipiul Bucureşti reprezentat prin primarul general, Primăria sectorului 1 Bucureşti - Comisia Pentru Aplicarea Legii nr. 112/95 şi SC H.N. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:
1) să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 05 noiembrie 1996, încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti reprezentată prin SC H.N. SA în calitate de vânzător şi T.V. şi Tache Alina, în calitatea de cumpărători privind locuinţa situată în Bucureşti, sectorul 1;
2) să emită o hotărâre care să ţină loc de titlu de proprietate pentru Ţ.C.A., Ţ.C. şi Ţ.A.R., pentru apartamentul în cauză;
3) să acorde reclamanţilor despăgubiri materiale reprezentând lipsa de folosinţă a apartamentului respectiv, în sumă de 500 euro pe lună, pentru o perioadă de 11 ani, respectiv 72.000 euro şi,
4) să acorde reclamanţilor despăgubiri morale în valoare de 100.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de Ţ.C.A., în legătură cu apartamentul situat în Bucureşti, sector 1.
Prin sentinţa civilă nr. 3739 din 19 martie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. 2178/299/2008, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinându-se că valoarea obiectului cauzei depăşeşte suma de 500.000 lei, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului.
Prin sentinţa civilă nr. 1859 din 12 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 17409/3/2008, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor privind capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996, s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect emiterea unei hotărâri care să ţină loc de titlu de proprietate pentru reclamanţi asupra apartamentului în cauză şi s-a admis excepţia netimbrării capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la despăgubiri materiale şi daune morale, aceste ultime cereri fiind anulate, ca netimbrate.
Prin Decizia civilă nr. 128/A din 22 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admis apelul reclamanţilor, a fost desfiinţată sentinţa civilă nr. 1859 din 12 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 17409/3/2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1962 din 09 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâţii T.I. şi T.V.; a admis excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea capăt din cererea reclamanţilor, invocată de aceiaşi pârâţi; a respins, ca inadmisibilă, cererea din acţiunea reclamanţilor prin care s-a solicitat emiterea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de titlu de proprietate privind imobilul din litigiu; a admis în parte acţiunea reclamanţilor Ţ.C.A., Ţ.C. şi Ţ.A.R., în contradictoriu cu pârâţii Primăria sectorului 1 Bucureşti - Comisia Pentru Aplicarea Legii 112/1995, SC H.N. SA, Municipiul Bucureşti, reprezentat prin primarul general, T.V., T.I. şi T.M.; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 1996 încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de vânzător şi T.V. şi T.A., în calitate de cumpărători, privind locuinţa situată în Bucureşti, sectorul 1; a respins, ca neîntemeiate, cererile reclamanţilor privind daunele materiale şi daunele morale şi i-a obligat pe pârâţi, în solidar, la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.841 euro, respectiv echivalentul în lei la data plăţii efective, reprezentând cheltuieli de transport, şi 400 lei reprezentând onorariu de avocat.
Prin Decizia civilă nr. 347 A din 9 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au admis apelurile declarate de pârâţii T.I., T.V., Municipiul Bucureşti prin primarul general, Primăria sectorului 1 Bucureşti şi SC H.N. SA împotriva sentinţei civile nr. 1962 din 09 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; s-a schimbat, în parte, sentinţa apelată; s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată cu referire la cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 1996, ca neîntemeiată. S-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu referire la cererea de constatare a contractului de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 1996 şi, în consecinţă, s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a acestui contract, ca prescrisă; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria sectorului 1 Bucureşti. S-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria sectorului 1 Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. S-au menţinut dispoziţiile sentinţei apelate cu privire la cererea de pronunţare a unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de titlu de proprietate pentru reclamanţi şi la cererile de obligare a pârâţilor la daune materiale şi respectiv morale. Au fost obligaţi reclamanţii la 6,15 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât Municipiul Bucureşti, reprezentat prin primarul general. S-a respins cererea formulată de apelanta-pârâtă Primăria sectorului 1 Bucureşti de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată. S-a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi Ţ.C.A., Ţ.C. şi Ţ.A.R. împotriva aceleiaşi sentinţe. S-a trimis cauza Tribunalului Bucureşti pentru soluţionarea cererii de revendicare imobiliară.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamanţii Ț.C.A., Ț.A.R., Ț.C. şi pârâţii T.I. şi T.V. criticând soluţia pentru nelegalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 5179 din 12 noiembrie 2013 a constatat nul recursul declarat de reclamanţii Ţ.A.R. şi Ţ.C. împotriva Deciziei nr. 347/A din 09 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ţ.C.A. împotriva aceleiaşi decizii; a admis recursurile declarate de pârâţii T.I. şi T.V. şi a modificat în parte Decizia nr. 347/A din 09 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii Ţ.A.R., Ţ.C.A. şi Ţ.C. împotriva sentinţei nr. 1962 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă; a menţinut restul dispoziţiilor deciziei.
Împotriva acestei hotărâri a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi cererea de revizuire formulată de Ţ.C., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia tardivităţii cererii de revizuire în raport de dispoz. art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care, analizând-o cu prioritate în raport de dispoz.art. 137 C. proc. civ., o reţine ca fiind incidentă speţei, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de introducere a cererii de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
În speţă, hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv Decizia nr. 5179 din 12 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi, este o hotărâre pronunţată în recurs, prin care s-a evocat fondul, întrucât instanţa a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până la acel moment.
În raport de data pronunţării acestei hotărâri - 12 noiembrie 2013, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 12 decembrie 2013.
Cererea de revizuire a fost, însă, formulată la data de 22 octombrie 2014, deci peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire, ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Ţ.C. împotriva Deciziei civile nr. 5179 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 982/2015. Civil → |
|---|
