ICCJ. Decizia nr. 982/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 982/2015
Dosar nr. 4305/30/2012*
Şedinţa publică din 2 aprilie 2015
Asupra cauzei de iată constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş la 27 mai 2013 sub nr. 4305/30/2012, reclamantul R.l. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N. - Comisia de Contestaţii solicitând instanţei ca. prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să anuleze Decizia nr. 95051 pentru limită de vârstă şi să dispună emiterea unei noi decizii de pensionare prin care drepturile de pensie să-i fie calculate corect, iar pârâta să fie obligată la achitarea diferenţei ce va rezulta din recalcularea pensiei.
Prin sentinţa civilă nr. 3282 pronunţată la 22 noiembrie 2012* Tribunalul Timiş a respins contestaţia ca neîntemeiata.
Prin Decizia civilă nr. 572 pronunţată la 20 martie 2013 în Dosarul nr. 4305/30/2012, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul reclamantului, a casat sentinţa civilă menţionată mai sus cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă nu a analizat toate susţinerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare ia nelegaiitatea revizuirii cuantumului pensiei sale şi s-a limitat la a reţine că din buletinul de calcul rezultă că primele şi sporurile de care a beneficiat reclamantul au fost incluse în cuantumul brut al veniturilor lunare şi au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, fără a indica natura sporului şi perioada pentru care au fost valorificate primele şî sporurile în raport de adeverinţa emisă, la 2 martie 2010 de către U.M. X din M.A.N. şi de situaţia veniturilor realizate lunar, întocmită de către U.M. X din cadrul M.A.N. şi înregistrată la 26 mai 2011.
A mai reţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere în cazul reclamantului, respectiv dacă se impunea raportarea punctajului total Ia un stagiu complet de cotizare de 20 de ani sau la un stagiu complet de cotizare de 12 ani 9 luni şi 13 zile.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiş la 10 aprilie 2013 sub nr. 4305/30/2012*.
Prin sentinţa civilă nr. 2866 pronunţată la 19 decembrie 2013, instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut câ reclamantul R.l. a desfăşurat activitate şi a realizat venituri atât în calitate de civil, cât şi în calitate de militar.
Prin Decizia nr. 0120543 din 23 mai 2009 s-a stabilit o pensie militară de stat de 437 lei, baza de calcul folosita la stabilirea acesteia fiind solda lunară brută în ultima lună de activitate care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă potrivit art. 21 din Legea nr. 164/2001.
A mai reţinut că solda lunară brută a reclamantului este de 1.021 lei, soldă stabilită ţinând cont de Legea nr. 138/1999, avându-se în vedere solda de grad, solda de funcţie, gradaţia reclamantului, indemnizaţia de dispozitiv de 15%.
Prin Decizia nr. 95051 din 8 decembrie 2011, în urma revizuirii pensiei, a rezultat o pensie în cuantum de 632 lei, luându-se în calcul toate veniturile realizate lunar de reclamant, dovedite prin actele depuse la dosar şi fără a se ţine cont de diurnele de deplasare şi de delegare, de sumele primite pentru cheltuielile de mutare în interes de serviciu, de plăţile compensatorii ia trecerea în rezervă, venituri care potrivit art. 8 alin. (2) lit. a), e), g), k) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, nu reprezintă drepturi de natură saiarială şi nu sunt asimilate salariilor, astfel că nu pot fi luate în calcul la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului.
Astfel, în acord cu aceste considerente dar şi cu cele cuprinse în concluziile din raportul de expertiză contabilă s-a apreciat că decizia de pensionare este calculată corect, neexistând diferenţe băneşti pe care pârâtul să le datoreze reclamantului.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul R.I., învederând instanţei, că demersul său judiciar a vizat calcularea greşită a pensiei, drept urmare, Deciziile nr. 256413 din 13 februarie 2009, nr. 01204543 din 23 mai 2000 şi nr. 95051/2011 trebuie anulate şi emise alte decizii calculate corect şi de la data când a depus cererea şi carnetul de muncă 1 septembrie 2008, conformări. 52 din Legea nr. 363/2001.
Prin Decizia nr. 80/R din 27 martie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, recursul reclamantului a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Demersul iniţial al reclamantului a vizat Decizia nr. 95051/2011 de revizuire a pensiei emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011, reclamantul fiind nemulţumit de faptul că la determinarea punctajului mediu anual nu au fost utilizate toate veniturile de care a beneficiat (premii, sporuri, diurne, prime de instalare şi plăţi compensatorii), iar punctajul mediu anual a fost determinat prin împărţirea la un stagiu de cotizare de 20 de ani, ou de 12 ani şi 4 luni.
Aceste aspecte au fecut şi obiectul analizei instanţei de recurs când a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, limitele casării vizând această decizie şi crîticile recurentului menţionate mai sus.
Deşi obiectivele expertizei contabile au vizat şi Decizia nr. 256413 din 13 februarie 2009 şi Decizia nr. 012110543 din 11 martie 2009, reclamantul nu a depus la dosar nici o precizare de acţiune prin care să investească instanţa cu verificarea legalităţii acestor decizii şi nici nu a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a C.J.P. Timiş, respectiv C.S.P. a M.A.N., astfel că obiectul analizei instanţei de fond l-a constituit numai Decizia nr. 95051/2011.
Mai mult, reclamantul nu a înţeles să conteste nici Hotărârea nr. 15954 din 3 octombrie 2012 a Comisiei de Contestaţii a M.A.N. prin care a fost respinsă ca tardivă contestaţia împotriva Deciziei de pensie nr. 0120543 din 23 mai 2009.
Cum în recurs nu poate fi lărgit cadrul procesual şi nici schimbat obiectul judecăţii, instanţa de recurs s-a limitat ia a analiza hotărârea instanţei de fond şi criticile reclamantului cu referire doar la Decizia nr. 95051/2011, celelalte critici fiind considerate ca inadmisibile, în recurs.
Astfel s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că la determinarea punctajului reclamantului au fost luate în considerare sporurile de care acesta a beneficiat, menţionate în adeverinţa din 2 martie 2010 eliberată de U.M. X Piteşti, sume ce se regăsesc la rubrica salariu în situaţia Date şi elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual şi al stagiului de cotizare. De asemenea s-a considerat că în mod corect nu au fost luate în calculul punctajului diurnele, plăţile compensatorii ia trecerea în rezervă, sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor cu mutarea, deoarece potrivit art. 8 alin. (2) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, aceste venituri nu au natură salarială şi ca atare nu intră în calcului pensiei.
În ce priveşte stagiul de cotizare utilizat, în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 care prevede că punctajul mediu anual se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare, s-a reţinut că stagiul complet de cotizare este ce! prevăzut de alin. (2), de 20 de ani, iar nu stagiul realizat de reclamant în sistemul militar.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs, reclamantul a declarat ia 17 septembrie 2014, un nou recurs înregistrat la Înalta Carte de Casaţie şi Justiţie la 6 octombrie 2014.
Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat Deciziile având nr. 0120543 şi nr. 95051 din 8 decembrie 2011 emise de M.A.N. şi nr. 256413 din 13 februarie 2009 emisă de C.J.P. Timiş, considerând că stagiul complet de cotizare şi condiţiile de vechime au fost îndeplinite atât în sistemul public de pensionare civil cât şi în cel militar şi că drepturile sale de pensie trebuie s& fie calculate conform an. 21 din Legea nr. 163/2001.
A mai solicitat recurentul, că la punctajul obţinut să fie adăugate sporurile şi premiile obţinute; punctajul obţinut să fie împărţit la stagiul realizat în sistemul public, adică la 20 de ani şi nu 32 sau 60 de ani, iar sistemul public de pensii şi casa teritorială să se pună de acord cu sporul de vechime pentru grupa a II a de muncă.
Înalta Curte, la termenul din 2 aprilie 2015, a pus în discuţie excepţia inadmisibilitâţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed;
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fată drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct, 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru netndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunţată de o instanţă de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.l. împotriva Deciziei nr. 80/R din 27 martie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 96/2015. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 543/2015. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
