ICCJ. Decizia nr. 959/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 959/2015
Dosar nr. 513/46/2012
Şedinţa publică din 31 martie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 80 din 16 octombrie 2012, Curtea de Apei Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorii C.F. şi C.M., în contradictoriu cu intimaţii municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar şi Consiliul local al mumcipmiui Râmnicu Vâlcea.
A respins cererea experţilor K.S., H.D. şi M.M. de eliberare a onorariilor provizorii şi a dispus restituirea lor, aşa cum au fost plătite, respectiv: suma de 500 lei plătită cu O.P. din 13 iulie 2012, către municipiul RâmnicuVâicea; sumele de 500 lei, plătită cu chitanţa din 22 iunie 2012 şi 500 lei cu chitanţa din 22 iunie 2012, către contestatorul C.F.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii C.F. şi C.M., solicitând casarea hotărârii atacate, deoarece curtea de apel nu a ţinut cont de expertizele efectuate în dosar şi şi-a depăşit atribuţiile, fixând un preţ minimal pentru experţi.
La termenul din data de 18 iunie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Măsura suspendării a fost menţinută prin încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2014, faţă de împrejurarea că părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
La termenul din data de 31 martie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la data de 18 iunie 2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alta cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie sa fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 18 iunie 2013, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de ia data suspendării judecăţii pricinii şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorii C.F. şi C.M. împotriva Deciziei nr. 80 din data de 16 octombrie 2012 a Curţii de Apei Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 958/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 96/2015. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond → |
|---|
