ICCJ. Decizia nr. 97/2015. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 97/2015
Dosar nr. 3742/1/2014
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1770 din data de 17 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 7282/3/2012, a fost respinsă contestaţia formulată de B.O., în contradictoriu cu intimatul M.A.I. - C.P.S., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că B.O., contestatorul, a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu, stabilite prin Decizia nr. 153889 din 26 februarie 2009, în baza Legii nr. 164/2001, al cărei cuantum ajunsese in luna decembrie 2010 la suma de 5.358 lei brut.
Prin Decizia nr. 153889 din 27 decembrie 2010, emisă in baza Legii nr. 119/2010 intimatul i-a transformat contestatorului pensia de serviciu in pensie pentru limită de vârstă, stabilindu-i o pensie în cuantum brut de 1.415 lei, cu începere din data de 01 ianuarie 2011, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,75422 puncte.
Contestatorul a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei de mai sus, aceasta fiind însă respinsă, ca lipsită de obiect, prin Hotărârea nr. 7850 din 16 decembrie 2011 emisă de C.C.P. a M.A.I.
Prin Decizia nr. 153889 din 24 ianuarie 2012, emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011, intimata i-a revizuit contestatorului pensia pentru limită de vârstă, stabilind-o la cuantumul de 3.564 lei brut, cu începere din data de 01 ianuarie 2011, pe baza unui punctaj mediu anual de 4,42099 puncte.
B.O. a contestat pe cale administrativă şi decizia de revizuire de mai sus, contestaţia fiind respinsă prin Hotărârea nr. 1064 din 21 februarie 2012 a Comisiei de Contestaţii Pensii a M.A.I.
Prima instanţă a constatat că analiza conformităţii Legii nr. 119/2010 cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost făcută chiar de C.E.D.O. în cadrul deciziei Frimu contra României, Curtea reţinând ca acest articol nu conferă dreptul de a dobândi un bun, ca numai pensiile trecute şi deja încasate reprezintă un bun nu şi cele viitoare (cu consecinţa imediată că prin reducerea lor pe viitor nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile).
S-a mai reţinut că partea necontributivă a pensiei (în cazul pensionarilor militari aceasta fiind chiar toată pensia, deoarece ei nu au contribuit in timpul activităţii la sistemul de asigurări sociale) reprezintă un beneficiu suplimentar a cărui acordare de la bugetul de stat este la latitudinea exclusivă a legiuitorului, în funcţie de disponibilităţile băneşti şi de politica sa în domeniu.
În consecinţă, s-a concluzionat că este foarte dificil pentru reclamanţi să susţină ca ar avea un drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.
Instanţa a constatat că este in imposibilitate de a mai realiza o apreciere diferită asupra conformităţii Legii nr. 119/2010 cu Constituţia şi cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, rolul sau rezumându-se la a analiza dacă legea a fost aplicată corect sau nu, problema care nu a fost însă ridicată de reclamant.
În ceea ce priveşte H.G. nr. 735/2010, instanţa a reţinut ca pensia contestatorului a fost recalculată direct în baza Legii nr. 119/2010, lege care făcea trimiterea la modul de calcul al pensiilor pentru limită de vârstă, prevăzut de Legea nr. 19/2000, în vigoare la acea dată.
În consecinţă, metodologia de calcul rezultă direct din conţinutul Legii nr. 19/2000, aplicarea H.G. nr. 735/2010 nefiind decât subsecventă şi având doar rolul de a lămuri unele aspecte ce ar fi putut fi considerate neclare de către organele de pensii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.O..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 3744 din 6 iunie 2014 a respins recursul contestatorului, ca nefondat.
Curtea a apreciat că nu a fost încălcat, cu efect retroactiv, dreptul de proprietate al contestatorului asupra pensiei de serviciu, astfel cum este reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O.
Schimbarea naturii juridice a pensiei s-a realizat prin Legea nr. 119/2010, în timp ce revizuirea reglementată de O.U.G. nr. 1/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.
Curtea a constatat, totodată, că nu este fondat nici motivul de recurs ce priveşte încălcarea principiului drepturilor câştigate, atât prin prisma jurisprudenţei a C.E.D.O., cât şi a Jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În acest context, Curtea a considerat că au relevanţă considerentele Deciziei nr. 1270/2011 din 27/09/2011 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor Publicată în M. Of., Partea I nr. 826 din 22/11/2011 în care se menţionează: „Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reţine că un asemenea drept a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. Au o deosebită relevanţă în acest context cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: „Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei.”
Tot în aceleaşi considerente Curtea Constituţională a conchis că „Din această perspectivă este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între prevederile Legii nr. 19/2000 şi dispoziţiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificaţia unei încălcări a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor ori a principiului neretroactivităţii legii civile.”
Curtea de Apel nu a primit nici motivul de recurs ce priveşte încălcarea art. 14 din Convenţia C.E.D.O., care consacră principiul nediscriminării.
Nefondată a fost găsită şi u ltimă critică formulată de recurent cu privire la neobservarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 1 și 6 din O.U.G. 1/2011, care produc efectele unei anulări de act juridic.
Instanţa fondului a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, prin care s-a reglementat procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiei categoriei socioprofesionale în cauză, însă prin aceste dispoziţii legale nu s-a statuat asupra valabilităţii deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010.
De asemenea, art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 reglementează ipoteze în care, deşi a fost emisă o decizie de recalculare în baza Legii nr. 119/2010, pensia astfel stabilită nu rămâne în plată, ci se păstrează în plată cuantumul fostei pensii de serviciu, până la emiterea deciziei de recalculare. Nici acest text legal nu invalidează deciziile de recalculare a pensiilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010, întrucât menţine opţiunea legiuitorului în sensul transformării pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale. Numai cu efect temporar, în scopul înlăturării unor consecinţe inechitabile ale aplicării procedurii de calcul reglementate în baza Legii nr. 119/2010, se păstrează în plată cuantumul pensiei avute în decembrie 2010.
Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 10 septembrie 2014 (data poştei) cerere de revizuire B.O., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. anularea ei, considerând-o potrivnică Deciziei nr. 1253/R din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin Decizia nr. 1253/R pronunţată în data de 10 mai 2012 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 10859/3/2011, instanţa de judecată a admis recursul formulat de reclamanţii B.I., B.O., B.L., B.D., B.L., B.N., B.D., B.M., B.D., B.F. prin S.C.M.D.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 11170 din 9 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta C.S.P. a M.A.I.; a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a admis în parte cererea şi a anulat Deciziile nr. 133678 din 27 decembrie 2010, nr. 153889 din 27 decembrie 2010, nr. 130008 din 27 decembrie 2010, nr. 159225 din 27 ianuarie 2010, nr. 146818 din 27 decembrie 2010, nr. 134532 din 27 decembrie 2010, nr. 154464 din 27 decembrie 2010, nr. 98768 din 27 decembrie 2010, nr. 134561 din 27 decembrie 2010, nr. 154135 din 27 decembrie 2010 şi a menţinut în plată Deciziile nr. 133678 din 20 august 2008, nr. 153889 din 26 februarie 2009, nr. 130008 din 21 octombrie 2002, nr. 159225 din 16 iulie 2010, nr. 146818 din 24 mai 2007, nr. 134532 din 14 februarie 2004, nr. 154464 din 20 martie 2009, nr. 98768 din 11 septembrie 2008, nr. 134561 din 19 februarie 2003 şi nr. 154135 din 23 februarie 2009; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea cererii de revizuire a arătat că cele două soluţii sunt contradictorii, iar reforma sistemului de pensii are un efect retroactiv şi aduce atingere drepturilor dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
A susţinut că decizia de revizuire a pensiei recalculate - Decizia nr. 153889 din 24 ianuarie 2012 - este nelegală deoarece prin emiterea acesteia se încalcă principiul fundamental al drepturilor câştigate, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate aşa cum este protejat de jurisprudenţa C.E.D.O.
Însuşi Consiliul Legislativ a considerat că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câştigate şi nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, în speţă, pensiilor stabilite după intrarea în vigoare a noii reglementări.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia tardivităţii cererii de revizuire în raport de dispoz. art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care, analizând-o cu prioritate în raport de dispoz.art. 137 C. proc. civ., o reţine ca fiind incidentă speţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanţei de recurs, este de o lună şi curge de la pronunţarea acestei hotărâri.
În speţă, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în recurs, respectiv Decizia civilă nr. 3744 din 6 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În raport de data pronunţării acestei hotărâri - 6 iunie 2014, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 7 iulie 2014.
Cererea de revizuire a fost, însă, formulată la data de 10 septembrie 2014, deci peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Întrucât este vorba despre un act de procedură trimis la instanţă prin poştă, ca dată a formulării cererii de revizuire s-a luat în calcul, conform art. 104 C. proc. civ., data ştampilei poştei şi nu data înregistrării cererii la grefa instanţei, respectiv 12 septembrie 2014.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de B.O. împotriva Deciziei civile nr. 3744 din 06 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 98/2015. Civil → |
|---|
