ICCJ. Decizia nr. 963/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 963/2015
Dosar nr. 20328/303/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 31 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27 octombrie 2014, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. în contradictoriu cu pârâţii L.P. şi Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi „B.Ş.C. şi D.N.", a solicitat: suspendarea executării silite până la data soluţionării definitive a contestaţiei la executare; anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N. în Dosarul execuţional nr. 1278/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 509 din 23 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Instanţa a reţinut că prin contestaţia la executare s-a invocat intervenirea unui impediment la executarea sentinţei civile nr. 2568/2012 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 6156/109/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 600/2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, constând în intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, care a modificat prevederile legale în materia stabilirii drepturilor de pensie.
Soluţionarea contestaţiei ia executare prin prisma acestor motive presupune analiza dispoziţiilor legale specifice în materia pensiei şi impactul acestor dispoziţii legale asupra deciziei vizate de sentinţa civilă pusă în executare silită.
Or, analiza acestor aspect este de competenţa exclusivă a instanţei specializate în materia asigurărilor sociale.
Totodată, instanţa a reţinut că potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, tribunalul judecă în primă instanţă litigiile privind contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi şi având în vedere şi dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, s-a constatat că motivele de contestaţie anterior analizate atrag competenţa Tribunalului Argeş de soluţionare a cauzei.
Mai mult, la termenul din data de 23 ianuarie 2015, conlestatoarea a învederat caprin acţiune a formulat şi contestaţie ia titlu.
Potrivit art. 713 alin. (3) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la titlu este instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în speţă Tribunalul Argeş.
Având în vedere faptul ca unele motive de contestaţie atrag competenţa Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, iar altele competenţa Tribunalului Argeş, instanţa a constatat că, având în vedere identitatea de raţiune, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unui instanţe de grad mai înalt.
Prin sentinţa civilă nr. 560 din 3 martie 2015, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
A constatat intervenit conflictul negativ de competentă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Tribunalul a reţinut că reprezentantul contestatoarei, prezent personal în şedinţa publică din data de 3 martie 2015, a arătat că obiectul prezentei cereri este contestaţie ia formele de executare, neinsistând în contestaţia la titlu dar că, în opina sa, aceasta se întemeiază pe disp.art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, iar competenţa aparţine tribunalului, conform textului de lege invocat.
Dacă în ceea ce priveşte art. 713 alin. (1) C. proc. civ. nu există îndoială asupra instanţei competente să judece contestaţia la formele de executare (instanţa de executare - în speţă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti), referitor la art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, text de lege invocat de reprezentantul contestatoarei în susţinerea că tribunalul este competent material să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar conform art. 153 lit. i) din acelaşi act normativ, tribunalele soluţionează în primă instanţa litigiile privind (...) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi.
Prin „măsurile de executare silită dispuse în baza prezentei legi" se înţeleg măsurile de executare promovate de autoritatea/autorităţile prevăzute de lege şi reglementate special pentru aplicarea şi respectarea sistemului unic de pensii publice, în speţă C.N.P.P., casele teritoriale judeţene şi cele sectoriale etc, printre aceste măsuri regăsindu-se, cu titlu de exemplu, executarea debitelor datorate de pensionari cu titlu de drepturi de pensii încasate necuvenit, din variate motive.
În speţă, actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele învestite cu autoritate publică şi personalitate juridică şi constituite expres pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către executor judecătoresc, la solicitarea creditorului - pensionarul căruia trebuia să i se menţină în plată pensia de serviciu, aşa cum s-a stabilit prin titlu executoriu.
Prin urmare, nu pot fi incidente disp. art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ci disp.art. 713 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care instanţa apreciază că este învestită, aşa cum de altfel a precizat şi reprezentantul contestatoarei la termenul de judecată din 3 martie 2015, cu o contestaţie la executare a cărei soluţionare ţine de competenţa materială a instanţei de executare, în speţă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti,
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. a solicitat „suspendarea executării silite până la momentul soluţionării definitive a contestaţiei la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice, având în vedere modificările legislaţiei."
Chiar dacă acest petit al acţiunii nu este structurat foarte bine din punct de vedere juridic, din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă faptul că s-a formulat contestaţie şi la titlul executoriu.
În ceea ce priveşte susţinerile consilierului juridic care a reprezentat partea în faţa celor două instanţe judecătoreşti pe rolul cărora s-a aflat prezenta cauză, din actele şi lucrările dosarului se constată că reprezentantul contestatoarei nu a avut mandat special din partea M.A.N. pentru a renunţa la contestaţia ia titlu, aşa încât precizările formulate oral sunt lipsite de efecte juridice.
Potrivit prevederilor art. 713 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la titlu este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În speţă, dat fiind petîtele acţiunii astfel cum au fost formulate în scris şi faptul că sentinţa civilă nr. 2568 din 18 septembrie 2012 - care constituie titlul executoriu, a fost pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte constată că această instanţă este competentă să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii de C.P.S. a M.A.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., cu sediul în Bucureşti, sector 6 în contradictoriu cu pârâţii B.E.J.A. „ B.Ş.C. şi D.N.", cu sediul în Bucureşti, sector 3, şi L.P. domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 97/2015. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
