ICCJ. Decizia nr. 1/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1/2016
Dosar nr. 1425/59/2014/al
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2016
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de faţa, constată următoarele;
Prin Decizia nr. 760 din 17 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de revizuentul A.L. împotriva Deciziei nr. 891 din data de 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
În motivarea deciziei s-a reţinut că recurentul A.L. nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., susţinerile acestuia nefiind structurate din punct de vedere juridic, iar cnticile nu vizează motivarea reţinută de Curtea de Apel Timişoara în decizia pronunţată.
Instanţa de recurs a constatat că, prin criticile formulate în recurs, revizuentul A.L. nu s-a conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii instanţei de revizuire, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei să realizeze în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca urmare, întrucât recurentul a formulat susţineri ce nu vizează hotărârea atacată şi care nu au relevanţă pentru motivele prevăzute de lege, Înalta Curte a aplicat sancţiunea nulităţii recursului, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 26 octombrie 2015, patentul A.L. a formulat cerere de completare şi de îndreptare a erorii materiale privind Decizia nr. 760 din 12 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea cererii, petentul a arătat că instanţa de recurs în mod greşit a reţinut că nu a formulat motive de recurs, deoarece recurentul a invocat lipsa temeiului, aplicarea legii privind încălcarea legii cadastrale referitor la dobândirea, pretinderea dreptului de proprietate şi mapa cadastrală, făcând dovada proprietăţii pretinse, lipsa hotărârii definitive şi irevocabile privind rectificarea.
Totodată, în recurs s-a arătat că imobilul magazie, înscris iniţial moară în C.F. rectificarea, ocuparea abuzivă, există hotărâri de guvern care prevăd termenul maxim de emitere contract de chirie pentru imobilele care nu sunt proprietatea statului. Recurentul este proprietar de buna credinţă prin achitarea integrală a imobilului în anul 1997, intabulat în regim de carte funciară în martie 2004.
Petentul a invocat nulitatea absolută a actelor emise de O.C.P.I. şi de instanţe, precum şi prescripţia dreptului de a pretinde dobândirea proprietăţii părţii vătămate după 10 ani, fără acte doveditoare; a arătat că imobilul este singura sa locuinţă, fiind proprietar de drept şi de bună credinţă.
În decizie se face trimitere la conţinutul cererii de revizuire întemeiată şi motivata pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătându-se că prin hotărâri, instanţele de fond se dezînvestesc de soluţionarea pricinii.
Petentul a solicitat completarea corectă a dispozitivului, considerând că a fost vorba de o eroare în redactare.
Cererea de completare şi de îndreptare a erorii materiale va fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă „instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,"
Interpretând textul legal enunţat, reiese că cererea de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă numai în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanţă independentă şi imparţială, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.
Uzând de această procedură de completare a dispozitivului hotărârii întemeiată pe art. 2812 C. proc. civ. nu se pot pune în discuţie probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecăţii sau de aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ci poate fi complinită o omisiune de pronunţare a instanţei, în sensul prevederii legale mai sus menţionată.
Prin dispozitivul hotărârii ce face obiectul cererii de completare, a fost constatat nul recursul declarat de revizuentul A.L. împotriva Deciziei nr. 891 din data de 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
În atare situaţie, instanţa de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunţa asupra vreunei cereri care să atragă incidenţa dispoziţiilor procedurale menţionate, ci a soluţionat cauza din perspectiva unei excepţii de procedură a cărei analiză era prioritară şi făcea inutilă analiza celorlalte aspecte deduse judecăţii.
Prin cererea formulată, petentul tinde, în realitate, nu la completarea dispozitivului deciziei cu soluţii asupra unor cereri distincte, asupra cărora instanţa de recurs ar fi omis să se pronunţe, ci ia o rejudecare a căii extraordinare de atac şi, de fapt, la modificarea soluţiei pe fondul cauzei, chestiuni care exced cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
O atare finalitate nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară, în care nu se pot deduce judecăţii nemulţumiri legate de modul de soluţionare a litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege.
Petentul a invocat şi „o eroare în redactare" în ceea ce priveşte dispozitivul deciziei, susţinere ce nu se circumscrie dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora pot fi îndreptate „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri."
Sintagma „eroare materială" este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.
Pe calea procedurii reglementate de art. 281 C. proc. civ. nu pot fi remediate erorile de fond, care pot fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac.
Or, petentul nu invocă erori materiale care să se regăsească în conţinutul Deciziei nr. 760 din 17 martie 2015, solicitarea acestuia constituind, de fapt, o încercare de modificare a conţinutului dispozitivului, ca urmare a analizării de către instanţă a criticilor formulate pe calea recursului şi înlăturării sancţiunii nulităţii căli de atac.
Având în vedere considerentele reţinute, Înalta Curte constată că petentul A.L. nu a formulat cereri care să se încadreze în cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 281 alin. (1) şi art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., cererea urmând a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de completare şi de îndreptare a erorii materiale privind Decizia nr. 760 din data de 17 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentui A.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 111/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10/2016. Civil → |
|---|
