ICCJ. Decizia nr. 102/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 102 /2016
Dosar nr. 755/234/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 476/A din 17 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii P.G.C. Gheorgheni şi P.G.C. Gheorgheni împotriva sentinţei civile nr. 2954 din 13 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Harghita.
În motivare, curtea de apel a constată că procedura prevăzută de alin. (3) al art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a fost respectată, astfel încât Încheierea de carte funciară nr. 127/1967 nu este lovită de nulitate absolută.
A reţinut totodată că nu sunt întemeiate susţinerile apelanţilor referitoare la nevalabilitatea titlului statului, care ar decurge din neconcordanța Decretului nr. 177/1948 cu Constituţia de la acea vreme. Dimpotrivă, acest act normativ a prevăzut libertatea religioasă, reglementând, de altfel, regimul juridic al cultelor religioase până în anul 2006, aşadar şi după căderea regimului comunist, fiind abrogat de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Prin urmare, titlul în baza căruia bunul a fost înscris în cartea funciară este legea, Decretul nr. 177/1948, care este un act normativ valabil şi constituţional.
Din perspectiva celor reţinute anterior, curtea de apel a constatat că nu este incidentă niciuna din ipotezele reglementate de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 489/2006, imobilul nefiind nici confiscat abuziv de stat şi nici preluat fără titlu.
A reţinut şi că sunt aplicabile în cauză şi dispoziţiile art. 32 din Decretul - Lege nr. 115/1938, conform cărora dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.
S-a reţinut şi că împrejurarea că Biserica greco-catolică a fost din nou recunoscută oficial prin Decretul-Lege nr. 126/1990 nu este de natură să justifice nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară în favoarea bisericii ortodoxe.
Instanţa a arătat că, prin Decretul nr. 358 din 2 decembrie 1948, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 13 din Decretul nr. 177/1948, încetarea existenţei cultului greco-catolic.
Curtea a constatat că după decembrie 1948 erau aplicabile dispoziţiile art. 36 din Decretul nr. 177/1948, conform cărora averea cultelor a căror recunoaştere a fost retrasă aparţine de drept statului, fiind o prevedere specială care are în vedere ipoteza particulară a retragerii recunoaşterii unui cult religios.
Instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 2 din Decretul nr. 126/1990 nu sunt aplicabile în speţă, întrucât ele se referă la bunurile preluate de către stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, respectiv ca urmare a retragerii recunoaşterii cultului greco-catolic, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 ale Decretului nr. 126/1990, care se referă la situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut B.R.U.R. (greco-catolică) şi au fost preluate de B.O.R., fiind avută în vedere în această ipoteză situaţia imobilelor preluate de parohii în baza art. 37 din Decretul nr. 177/1948, aşadar anterior retragerii recunoaşterii cultului greco-catolic prin Decretul nr. 358/1948.
Împotriva acestei decizii reclamanţii P.G.C. Gheorgheni şi P.G.C. Gheorgheni au declarat recurs, în cuprinsul căruia au arătat că decizia curţii de apel este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, iar motivele soluţiei date sunt străine de natura pricinii.
La data de 10 noiembrie 2014 cererea de recurs formulată de reclamanţii P.G.C. Gheorgheni şi P.G.C. Gheorgheni împotriva Deciziei civile nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I-a civilă, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
La data de 14 septembrie 2015 instanţa de judecată a pus în vedere recurenţilor reclamanţi să precizeze, în scris, care este valoarea impozabilă a imobilelor revendicate, cu dovezi în acest sens, conform legislaţiei fiscale, cu respectarea art. 104 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
Urmare a răspunsului dat de aceştia, în sensul că nu deţin aceste date, nefiind proprietarii imobilului, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar.
În consecinţă, la data de 26 noiembrie 2015, municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar a depus la dosar o adresă, prin care a indicat valoarea impozabilă a imobilelor revendicate ca fiind: Casa parohială, înscrisă în C.F., la suma de 33.000 lei şi Biserică, înscrisă în C.F., la suma de 150.000 lei.
La data de 29 octombrie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată, iar la data de 12 noiembrie 2015 s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Conform dovezilor aflate la filele 83 - 85 din dosar, raportul a fost comunicat părţilor, la data de 19 noiembrie 2015.
La data de 23 noiembrie 2015 intimaţii pârâţi au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
La data de 2 decembrie 2015 recurenţii reclamanţi au depus la dosar punct de vedere la raport, prin care au contestat valoarea imobilelor indicată de municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
La data de 17 aprilie 2013 reclamanţii P.G.C. Gheorgheni P.G.C. Gheorgheni au înregistrat pe rolul Judecătoriei Gheorgheni cererea de chemare în judecată, ce face obiectul prezentului dosar, prin care au solicitat să li se restituie biserica, casă parohială, casa cantorului şi terenuri aferente, preluate prin Legea nr. 117/1948 şi Legii nr. 127/1967.
Ulterior, acţiunea a fost completată, solicitându-se următoarele:
1+2. să se constate că doua imobile C.F. şi teren este intabulat în favoarea pârâtei fără titlu legal.
3. să se constate nulitatea titlurilor în baza cărora s-a dispus intabularea.
4. anularea înscrierilor de C.F.
5. repunerea în situaţia anterioară şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor.
6. obligarea pârâtului la predarea imobilului.
Înalta Curte a constatat că obiectul prezentului dosar îl reprezintă, conform precizării depuse la fila 17 din dosarul de fond, o acţiune în revendicarea bisericii şi a casei parohiale, situate în Gheorgheni, judeţul Harghita şi preluate prin Legea nr. 117/1948 şi Legea nr. 127/1967.
Urmare adresei din data de 9 octombrie 2015, emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă, Serviciul Financiar al municipiului Gheorgheni a depus la dosar adresa din data de 26 noiembrie 2015, prin care a indicat valoarea impozabilă a imobilelor revendicate ca fiind: Casa parohială, înscrisă în C.F., la suma de 33.000 lei şi Biserică, înscrisă în C.F., la suma de 150.000 lei.
Aşadar, Înalta Curte a constatat că valoarea impozabilă a imobilelor revendicate este în sumă totală de 183.000 lei.
Prin punctul de vedere la raport, biserica catolică a arătat că, în opinia sa, valoarea impozabilă ar fi mai mare decât cea indicată de Serviciul Financiar.
Înalta Curte nu va avea în vedere această opinie a recurentei, față de împrejurarea că recurentei i s a pus în vedere să indice valoarea imobilelor, adresă la care recurente a răspuns că nu deține date și că administrația financiară refuză să îi pună la dispoziție orice detalii.
Ca urmare, Înalta Curte a dispus efectuarea unei adrese către Serviciul Financiar al Municipiului Gheorgheni, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (1) C. proc. civ.
Aşadar, susținerile recurentei reclamante privind o altă valoarea a casei parohiale și a biserciii care fac obeictul prezentului dosar nu au fost dovedite de vreun înscris, așa cum prevede art. 249 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte va avea în vedere valoarea casei parohiale și a bisercii, indicată de Serviciul Financiar al municipiului Gheorgheni.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului (…) alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv”.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, prin Decizia civilă nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I-a civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții P.G.C. Gheorghieni și P.G.C. Gheorghieni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanţii P.G.C. Gheorgheni şi P.G.C. Gheorgheni împotriva Deciziei civile nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 101/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 103/2016. Civil → |
|---|
