ICCJ. Decizia nr. 143/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 143/2016
Dosar nr. 16/36/2001
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC B.A. SRL prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 3831/COM din 06 noiembrie 2000, pe rolul Tribunalului Constanţa a solicitat obligarea pârâtei SC B.T.T. SA Bucureşti la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra activului situat în Costineşti, deţinut în baza Contractului de asociere în participaţiune nr. 243 din 14 mai 1999 şi la plata de daune cominatorii.
1. Prin Sentinţa civilă nr. 3189/COM din 21 decembrie 2000, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B.A. SRL şi a obligat pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti să încheie cu reclamanta contractul de vânzare cumpărare asupra activelor căsuţe de piatră 2 paturi nr. 254 - 257 şi nr. 283 - 285; 5 paturi nr. 415 - 417 cu anexă VI din grup sanitar nr. 5 cu bunuri aferente, situate în Costineşti, în condiţiile stabilite prin hotărârile adunării generale a acţionarilor SC B.T.T. SA, respingând ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, reţinând încheierea Contractului de asociere în participaţiune nr. 243 din 14 mai 1999 în vederea exploatării în comun a activelor menţionate şi îndeplinirea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, precum şi Hotărârile AGA nr. 1 din 13 ianuarie 2000 şi nr. 1 din 29 februarie 2000, prin care s-a aprobat valoarea vânzării la preţul de 589.615 lei.
A fost apreciată ca inadmisibilă cererea de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii, reţinându-se ca obligaţia ce incumbă pârâtei vânzătoare este o obligaţie de a da, ce urmează a fi executată prin însuşi faptul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
2. Împotriva Sentinţei civile nr. 3189/COM din 21 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Constanţă a declarat apel pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti.
Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 244 pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 09 mai 2001, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea plângerii penale în Dosarul nr. 00153/2000 privind pe inculpatul V.L.V., faţă de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi instigare la fals intelectual, reţinând că din obiectul dosarului de urmărire penală făcea parte şi analiza legalităţii încheierii Contractului nr. 243 din 14 mai 1999.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 134 din 11 martie 2015, a admis apelul promovat de pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 3189/COM din 21 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Constanţă, secţia comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru activul în litigiu, păstrând celelalte dispoziţii.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin Sentinţa penală nr. 2076 din 09 octombrie 2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180/A din 27 iunie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a constatat caracterul fals şi a dispus anularea mai multor înscrisuri, printre care art. 2 din Decizia Consiliului de Administraţie al B.T.T. SA nr. 11 din 04 mai 1999 prin care se decidea încheierea mai multor contracte de asociere în participaţiune, inclusiv a contractului nr. 243 din 14 mai 1999 încheiat între SC B.T.T. SA şi SC B.A. SRL, prin care s-a urmărit dobândirea de către asociatul-administrator, a imobilelor aflate în patrimoniul pârâtei. în acest sens s-a reţinut că inculpatul prin activitatea frauduloasă desfăşurată a urmărit cumpărarea preferenţială ulterioară de către asociaţi a activelor menţionate cu eludarea dispoziţiilor legale în materie.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de efectul puterii lucrului judecat al celor două hotărârii, curtea a constatat că reclamanta nu justifică calitatea de asociat în participaţiune pentru activul în litigiu şi dreptul de a solicita obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra activului situat în Costineşti, nefiind astfel incidente dispoziţiile dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 32/1998.
Întrucât a fost anulat Contractul nr. 243 din 14 mai 1999, s-a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 pentru ca B.T.T. SA să fie obligată la vânzarea activelor ce au format obiectul contractului de asociere în participaţiune anterior menţionat, hotărârea instanţei de fond s-a apreciat ca nelegală, fiind rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 32/1998, act normativ care a avut în vedere contractele de asociere în participaţiune aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, ori, actul normativ a intrat în vigoare la data de 02 decembrie 1998 în timp ce Contractul de asociere în participaţiune nr. 243 a fost încheiat la 14 mai 1999, prin urmare ulterior intrării în vigoare, neavând astfel calitatea de contract în derulare.
Dacă nu ar fi existat contractul de asociere în participaţiune, încheiat ca urmare a demersurilor infracţionale mai sus prezentate, reclamanta B.A. SRL nu ar fi putut să solicite cumpărarea activelor menţionate, în temeiul O.U.G. nr. 88/1997, întrucât nu ar fi putut face dovada ca deţine un activ în baza unui contract de asociere în participaţiune, după cum impune art. 27 din acest text legal.
3. Împotriva Deciziei civile nr. 134 din 11 martie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC B.A. SRL prin administrator judiciar C.R.M., întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat.
Prin criticile formulate, după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt recurenta reclamantă invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că decizia din apel este nelegală pentru următoarele considerente:
- în mod eronat s-a apreciat de instanţă că, contractele de asociere în participaţiune încheiate între pârâtă şi mai mulţi agenţi economici, în aplicarea deciziei Consiliului de administraţie al acesteia din 14 mai 1999 s-au făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 32/1998, din vina agenţilor economici, în condiţiile în care a fost luată cu unanimitate de voturi de acţionarii SC B.T.T. SA, cât şi de reprezentantul F.P.S., cu atât mai mult cu cât existenţa mandatului expres al acestuia nu putea să fie verificat, aspect ce nu le poate fi imputat lor.
- Recurenta a arătat că atâta timp cât contractul de asociere în participaţiune şi-a produs efectele, cât timp asociaţii şi-au respectat obligaţiile contractuale asumate, printre care obligaţiile financiare constând în cota parte de profit stabilită şi efectuarea investiţiilor efectuate de societatea sa pentru asigurarea condiţiilor desfăşurării în condiţii optime a activităţii în cadrul activului ce a făcut obiectul contractului, aceste aspecte trebuie avute în vedere în pronunţarea soluţiei.
Intimata pârâtă SC B.T.T. SA Bucureşti prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor formulate în art. 304 din acelaşi Cod.
Analizând recursul declarat de reclamanta SC B.A. SRL prin administrator judiciar C.R.M. împotriva Deciziei civile nr. 134 din 11 martie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului întemeiată pe dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare, pentru neîncadrarea criticilor formulate în art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, avându-se în vedere că dezvoltarea acestora permite încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În speţă se reţine că, cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa priveşte obligarea B.T.T. SA la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la activele ce au făcut obiectul Contractului nr. 243 din 14 mai 1999, în temeiul dispoziţiilor art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile privind încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, cuprinse în art. 271 din O.U.G. nr. 88/1997, reclamanta SC B.A. SRL trebuia să îndeplinească anumite condiţii, prima dintre acestea fiind existenţa contractului de asociere în participaţiune.
Cum în cauză prin Sentinţa penală nr. 2076 din 09 octombrie 2006 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180/A din 27 iunie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus anularea art. 2 din Decizia Consiliului de Administraţie al B.T.T. SA nr. 11 din 04 mai 1999 prin care s-a decis încheierea mai multor contracte de asociere în participaţiune, printre care şi a Contractului nr. 243 din 14 mai 1999 încheiat între SC B.T.T. SA şi SC B.A. SRL, prin care s-a urmărit dobândirea de către asociatul-administrator, a imobilelor aflate în patrimoniul pârâtei, în mod just instanţa de apel a apreciat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 pentru ca B.T.T. SA să fie obligată la vânzarea activelor ce au format obiectul contractului de asociere în participaţiune anterior menţionat.
Faţă de această situaţie, dat fiind efectul puterii lucrului judecat al celor două hotărârii, Curtea de Apel Constanţa în mod corect a reţinut şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 32/1998, întrucât acest act normativ nu a constituit temei al cererii de chemare în judecată, acesta intrând în vigoare la data de 02 decembrie 1998, în timp ce Contractul de asociere în participaţiune nr. 243 a fost încheiat la 14 mai 1999, prin urmare ulterior intrării în vigoare a acestuia, neavând astfel calitatea de contract în derulare.
Dacă nu ar fi existat contractul de asociere în participaţiune, încheiat ca urmare a demersurilor infracţionale mai sus prezentate, reclamanta B.A. SRL nu ar fi putut să solicite cumpărarea activelor menţionate, în temeiul O.U.G. nr. 88/1997, întrucât nu ar fi putut face dovada că deţine un activ în baza unui contract de asociere în participaţiune, după cum impune art. 27 din acest text legal.
Aşa fiind se constată că reclamanta la acel moment nu justifica calitatea de asociat în participaţiune pentru activul în litigiu şi dreptul de a solicita obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra activului situat în Costineşti, nefiind incidente dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 32/1998.
Legat de aspectele privind executarea contractului de asociere de recurenta reclamantă până la momentul anulării lui, această critică nu poate fi reţinută, avându-se în vedere pe de o parte că aceasta vizează evaluarea probelor, ce excede prezentului recurs, în condiţiile abrogării dispoziţiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care nu îngăduie să fie analizate aspectele de netemeinicie, legate de situaţia de fapt şi este irelevantă în cauză, faţă de obiectul acţiunii, obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 88/1997.
Întreaga argumentaţie duce cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt şi a probelor despre care se afirmă că au fost avute în vedere.
Pentru toate considerentele anterior reţinute, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.A. SRL prin administrator judiciar C.R.M. împotriva Deciziei civile nr. 134 din 11 martie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.A. SRL prin administrator judiciar C.R.M. împotriva Deciziei civile nr. 134 din 11 martie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2016. Civil. Constatare nulitate act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 144/2016. Civil → |
|---|
