ICCJ. Decizia nr. 148/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 148/2016
Dosar nr. 1600/1/2015
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2016
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată următoarele:
1. Reclamanta SC T. SRL Bucureşti prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sinaia a solicitat obligarea pârâţilor Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi primăria oraşului Buşteni - prin Primar: la punerea în aplicare a angajamentelor contractuale în conformitate cu Contractul de asociere nr. 1630 din 13 martie 2000, a actului adiţional din 09 aprilie 2001 şi a celorlalte obligaţii asumate; la defrişarea terenurilor stabilite pentru montarea instalaţiilor de transport pe cablu şi pentru realizarea pistelor de schi, în conformitate cu clauzele cuprinse în contractul de asociere şi cu Legea nr. 599 din 31 octombrie 2001 adoptată de Parlamentul României în scopul extinderii domeniului schiabil al staţiunii Buşteni; la emiterea şi avizarea P.U.Z.; la încetarea folosirii discreţionare a terenurilor ce fac obiectul contractului, în condiţiile în care reclamanta are dreptul de administrare şi folosinţă; la punerea în aplicare efectivă a Hotărârii nr. 49 din 8 august 2002 a Consiliului Local al oraşului Buşteni, cu privire la garantarea finanţării primei etape a proiectului OMU, în valoare de 9.480.000 dolari SUA, conform obligaţiilor asumate; la realizarea imediată a infrastructurii de acces Buşteni - Gura Dinam - Poiana Izvoarelor în conformitate cu Strategia de Dezvoltare a Judeţului Prahova 2001 - 2004 şi cu Memorandumul de Finanţare PHARE RO 0101, semnat la Bucureşti în data de 4 decembrie 2001, Memorandum ratificat prin O.G. nr. 48 din data de 25 iulie 2002 aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 560 din 16 octombrie 2002 şi la plata de daune cominatorii în valoare de 500 RON pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la punerea în aplicare efectivă a tuturor obligaţiilor asumate.
- Prin Sentinţa civilă nr. 1065 din 15 decembrie 2005, Judecătoria Sinaia a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de către pârâţi, şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC T. SRL împotriva pârâţilor Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi Oraşul Buşteni - prin Primar.
Pârâţii Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi Primăria Oraşului Buşteni - Prin Primar au depus cerere reconvenţională, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Buşteni - prin Primar şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC T. SRL şi, pe cale reconvenţională, au solicitat obligarea reclamantei SC T. SRL Bucureşti să facă dovada că poate asigura fondurile şi asistenţa tehnică la realizarea lucrărilor de amenajare, potrivit art. 6 din contractul de asociere şi, totodată, să fie obligată să asigure fondurile necesare în conformitate cu prevederea sus-indicată; să prezinte proiectele tehnice de execuţie potrivit Cap.VII pct. 1 din contract pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie; să finanţeze integral lucrările propuse din surse proprii, conform prevederilor art. 7 pct. 2 din contract; să prezinte situaţia financiar-contabilă şi bilanţul contabil pe perioada 2000 - 2005 şi la plata daunelor cominatorii în sumă de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la îndeplinirea obligaţiilor asumate.
La termenul de judecată din 19 aprilie 2006, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâţi şi, după deliberare, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Buşteni, apreciind că aceasta are calitate procesuală în cauză şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, raportat la contractul de asociere în participaţiune.
- Prin Sentinţa nr. 622 din 24 mai 2006, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Buşteni şi Primăria Buşteni.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâţii Consiliul Local Buşteni şi Primăria Buşteni.
A obligat pârâtul Consiliul Local Buşteni: la punerea în aplicare a angajamentelor contractuale în conformitate cu Contractul de asociere nr. 1630 din 13 martie 2000 şi a actului adiţional din 9 aprilie 2001; la încetarea folosirii discreţionare a terenurilor ce fac obiectul contractului încheiat între părţi; la realizarea imediată a infrastructurii de acces Buşteni - Gura Diham - Poiana Izvoarelor şi la intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce formează obiectul contractului de asociere.
A obligat pârâţii Consiliul Local Buşteni şi Primăria Buşteni: la defrişarea terenurilor stabilite pentru montarea instalaţiilor de transport pe cablu şi pentru realizarea pistelor de schi, precum şi la emiterea şi avizarea planului urbanistic zonal; să plătească reclamantei daune cominatorii în valoare de 500 RON pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor şi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 77,6 lei RON.
A respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâţilor la punerea în aplicare a Hotărârii nr. 49/2002 a Consiliului Local Buşteni.
- Prin Decizia nr. 72 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamantei SC T. SRL formulat împotriva Sentinţei nr. 622 din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Prahova; a admis apelul pârâţilor Consiliul Local Buşteni şi Primăria Buşteni, prin Primar şi a modificat în parte Sentinţa nr. 622 din 24 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea principală; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte reconvenţională pârâţi.
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2197 din 30 septembrie 2009, a admis recursul declarat de reclamanta SC T. SRL împotriva Deciziei nr. 72 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
- Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, prin Decizia nr. 39 din 5 aprilie 2011, a admis apelul declarat de pârâţii Consiliul Local Buşteni şi Primăria Buşteni, prin Primar împotriva Sentinţei nr. 622 din 24 mai 2006, a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte în sensul ca a respins ca nefondată acţiunea principală.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenţionale formulate de pârâţi.
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 284 din 27 ianuarie 2012, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 39 din 5 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
II. Prin cererea înregistrată la 25 aprilie 2015, SC T. SRL Bucureşti a solicitat revizuirea Deciziei nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 510 şi 511 din noul C. proc. civ., susţinând că, după pronunţarea hotărârii a intrat în posesia înscrisului din 19 martie 2015 al R.R. - Direcţia Silvică Prahova, din care rezultă că terenurile în litigiu nu au fost retrocedate R.M. cum s-a reţinut prin Decizia nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a cărei revizuire o solicită, fapt dovedit şi de practica instanţelor de judecată care s-a pronunţat în favoarea societăţii sale.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, formulată de revizuenta SC T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, din perspectiva criticilor formulate şi a condiţiilor de admisibilitate, urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare" .
Aşa fiind, se constată că cererea de revizuire formulată de revizuenta SC T. SRL Bucureşti împotriva deciziei menţionate pronunţată în recurs, chiar dacă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în cauză întrucât litigiul a fost declanşat în anul 2005, deci anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., la 15 februarie 2013, poate fi analizată potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. anterior.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte condiţiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire şi anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Astfel, în lumina dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere şi poate fi făcută doar în situaţia în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă.
Astfel, primele două ipoteze ale acestui motiv de revizuire pentru a deveni incidente este necesar ca, partea, care solicită revizuirea, să dovedească două elemente importante, şi anume, faptul că înscrisul a existat la data pronunţării hotărârii, nefiind ulterior acestui moment şi faptul imposibilităţii prezentării înscrisului dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa ori reţinerii înscrisurilor de partea potrivnică.
Or, în speţă, înscrisul invocat de revizuentă, adresa din 19 martie 2015 a R.R. - Direcţia Silvică Prahova, din care ar rezulta că terenurile în litigiu nu au fost retrocedate R.M., nu îndeplineşte cerinţele dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a conduce la admisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că aceste înscrisuri sunt ulterioare pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 4999/1/2011.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligată revizuentă SC T. SRL Bucureşti la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Primăria Buşteni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 4999/1/2011.
Obligă revizuenta SC T. SRL Bucureşti la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Primăria Buşteni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 150/2016. Civil → |
|---|
