ICCJ. Decizia nr. 144/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 144/2016
Dosar nr. 3388/62/2011
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 215/C/2014, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.F., în contradictoriu cu pârâtele SC G.R.A.R. SA Braşov şi SC O.V.I.G. SA Bucureşti.
A obligat reclamantul să plătească pârâtelor SC G.R.A.R. SA, suma de 7.200 lei şi SC O.V.I.G. SA, suma de 2.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în fapt, la 21 ianuarie 2010 reclamantul a încheiat cu pârâta SC G.R.A.R. S.A poliţa de asigurare CASCO nr. 0x pentru autoturismul A., pentru o perioadă de 1 an şi că în data de 17 februarie 2010 autoturismul a fost implicat într-un eveniment rutier, dauna totală a autoturismului reţinându-se prin procesul verbal de constatare a daunelor întocmit la 19 februarie 2010 de către asigurător.
Reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în baza poliţiei de asigurare, însă pârâta SC G.R.A.R. S.A a emis adresa din 11 martie 2010 prin care i-a comunicat reclamantului refuzul acordării despăgubirii şi rezilierea poliţei cu motivarea că, în urma verificărilor s-a descoperit că la data încheierii poliţei CASCO 21 ianuarie 2010 autoturismul era deja avariat, fiind declarată dauna totală la o altă societate la 30 noiembrie 2009 şi că pârâta B.A. SA prin adresa din 29 septembrie 2010 a respins de la plată dosarul de daună RCA/BV/l00347/10, pentru autoturismul A., pe considerent că în urma verificărilor efectuate accidentul nu s-a produs în condiţiile relatate, raportat şi la referatul întocmit de personalul de specialitate al B.A.
Coroborând concluziile raportului de expertiză cu întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că autovehiculul prezentat de reclamant cu ocazia încheierii poliţei de asigurare din 21 ianuarie 2010 nu este acelaşi cu cel avariat ce a fost prezentat la momentul avizării daunei, astfel că asigurătorului nu îi revenea obligaţia de plată a despăgubirii pentru autoturismul avariat, neputând fi angajată răspunderea contractuală în lipsa unei poliţe de asigurare încheiată pentru acest autovehicul, refuzul asigurătorilor de acordare a despăgubirilor fiind justificat.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 19.1 în condiţiile generale de asigurare anexa la poliţa CASCO în mod întemeiat pârâta SC O.V.I.G. S.A. a procedat şi la rezilierea poliţei de asigurare faţă de situaţia de fapt expusă.
- Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, a respins excepţia lipsei calităţii de intimată formulată de pârâta SC O.V.I.G. SA.
A respins apelul declarat de reclamantul M.F. împotriva Sentinţei civile nr. 215/C/l 1 iunie 2014 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Curtea a respins excepţia lipsei calităţii de intimată în apel a pârâtei SC O.V.I.G. SA, întrucât părţi la judecata în apel sunt cele care au avut această calitate la judecata în primă instanţă, indiferent dacă prin motivele de apel se critică sau nu hotărârea instanţei de fond cu privire la acea parte, aceasta păstrându-şi calitatea de parte în apel.
În ceea ce priveşte apelul formulat, s-a reţinut că prima instanţă a cercetat fondul în baza probelor administrate, inclusiv a expertizei tehnice unde prin cele 20 de obiective, s-a stabilit atât valoarea despăgubirilor, reperele avariate cât şi cauzele şi împrejurările producerii accidentului şi că efectuarea contraexpertizei a făcut inutilă audierea ca martor a fostului proprietar al maşinii M.
S-a apreciat că, celelalte critici din apel sunt de fapt o reiterare a obiecţiunilor avute faţă de raportul de expertiză, astfel că faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi de concluziile lămuritoare ale raportului de expertiză prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, reţinând cu certitudine că autovehiculul prezentat de reclamant cu ocazia încheierii poliţei de asigurare din 21 ianuarie 2010 nu este acelaşi cu cel avariat ce a fost prezentat la momentul avizării daunei.
- împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul M.F., întemeiat pe art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei şi admiterea acţiunii sale.
Prin criticile formulate, după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt recurentul reclamant a susţinut că decizia instanţei de apel este nelegală pentru următoarele considerente:
1. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susţinut că decizia pronunţată în apel este nelegală întrucât instanţa de judecată s-a pronunţat cu privire la valabilitatea poliţei de asigurare, fără a fi solicitată, cu atât mai mult cu cât nu a existat o cerere reconvenţională în acest sens şi nici o dovadă a rezilierii poliţei, situaţie în raport de care a arătat că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea formulată.
2. Motivul de nelegalitate indicat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost dezvoltat, arătându-se că în motivarea deciziei instanţa nu a analizat culpa persoanei care a încheiat poliţa de asigurare full casco şi nici elementele de identificare ale autoturismului sau cele privind starea acestuia la prezentarea în vederea încheierii poliţei CASCO, aceasta raportându-se numai la expertiza tehnică auto efectuată în cauză, ignorându-se lipsa dovezilor care să confirme faptul că autoturismul implicat în accidentul din 17 februarie 2010 nu era acelaşi cu cel pentru care a fost întocmită poliţa de asigurare CASCO.
3. Decizia instanţei de apel este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, în condiţiile în care nu a existat o constatare a nevalabilităţii poliţei de asigurare încheiate, nu a existat o cerere reconvenţională prin care să se solicite rezilierea poliţei CASCO, nu a existat un temei legal invocat în motivarea deciziei pronunţate care să justifice respingerea acţiunii sale, singurele aspecte reţinute în motivare fiind cele legate de expertiza tehnică auto efectuată în cauză, aspecte pe care le enumera şi care privesc situaţia de fapt, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC O.V.I.G. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22 iulie 2015 a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele redate în scris.
- Analizând recursul declarat de reclamantul M.F. împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepţia nulităţii recursului reclamantului, invocată de pârâta SC O O.V.I.G. SA Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., va fi respinsă, instanţa de recurs apreciind că dezvoltarea motivelor de recurs formulate de acesta, face posibilă încadrarea lor în categoria motivelor de nelegalitate, aşa cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
1. Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Înalta Curte, constată că această critică este nefondată, întrucât contrar susţinerilor recurentului, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanţă, iar hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
De altfel, se poate observa fără dubii că instanţa de apel a motivat detaliat decizia pronunţată, analizând criticile formulate în apel, argumentând motivele pentru care a fost menţinută soluţia de respingere a cererii reclamantului şi în concordanţă cu textele de lege incidente în cauză.
2. Este de observat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acest motiv o reglementează, interpretarea greşită a actului juridic, criticile invocate după cum de altfel recunoaşte şi reclamantul privesc lipsa probatoriului din care să reiasă culpa persoanei care a încheiat poliţa CASCO, deci fără a face referire la izvorul raportului juridic existent între părţi. Recurentul a mai susţinut că nu au fost examinate nici elementele de identificare ale autoturismului sau cele privind starea acestuia din momentul încheierii poliţei CASCO, că analiza instanţei s-a raportat numai la expertiza tehnică auto efectuată în cauză şi fără a se face dovada faptului că autoturismul implicat în accidentul din 17 februarie 2010 nu era acelaşi cu cel pentru care a fost întocmită poliţa de asigurare CASCO, dar se reţine că acestea sunt aspecte de netemeinicie.
Argumentele aduse în sprijinul acestui motiv de recurs duc cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt şi a probelor despre care se afirmă că au fost interpretate greşit, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentului sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În speţă, se constată că în mod corect Curtea de Apel Braşov a apreciat că, criticile formulate în apel sunt de fapt o reiterare a obiecţiunilor avute faţă de raportul de expertiză, astfel că în virtutea rolului sau activ aceasta faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi de concluziile lămuritoare ale raportului de expertiză a apreciat în mod just refuzul asigurătorului de acordare a despăgubirilor.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reţinută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilităţii şi contradictorialităţii.
În cauză şi reclamantul şi pârâtele aveau posibilitatea de a propune şi administra probatorii, astfel că dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia din părţi şi în apărarea intereselor acesteia.
Chiar în ipoteza descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părţilor în exercitarea obligaţiilor procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) din acelaşi act normativ.
În concluzie, instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză ţinând cont de situaţia de fapt corect reţinută, context în care nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi apreciat ca fondat.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de reclamantul M.F. împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.F. împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 148/2016. Civil → |
|---|
