ICCJ. Decizia nr. 175/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 175/2016
Dosar nr. 3958/1/2015
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1005 din data de 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.E.P., împotriva încheierii civile din 22 mai 2013 şi a Deciziei civile nr. 629/R din 12 iunie 2013, pronunţate de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 4864.2/215/2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În Dosarul nr. 4864.2/215/2006 al Tribunalului Harghita, recurentul reclamant S.E.P. a depus două cereri intitulate „cerere de apel", înregistrate la Tribunalul Harghita la data de 21 februarie 2014 şi la 25 februarie 2014, prin care a înţeles să atace încheierea pronunţată la data de 22 mai 2013 (încheiere de amânare a pronunţării) şi Decizia civilă nr. 629 din 12 iunie 2013 (pronunţată de Tribunalul Harghita, ca instanţă de recurs), iar recurenta reclamantă P.L. a formulat o cerere de aderare la apel.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Tg. Mureş la complet de recurs şi a fost soluţionată în această compunere.
Iniţial, prin cererea înregistrată Ia data de 17 iunie 2015, recurentul S.P. a solicitat recalificarea căii de atac în apel, arătând că a înţeles să atace hotărârea prin care Tribunalul Harghita în mod greşit a soluţionat fondul cererii de revocare testament, fără ca în prealabil să caseze sentinţa civilă nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Stabilind, în sensul art. 134 C. proc. civ., că prima zi de judecată a fost la 24 septembrie 2015, dată la care recurentul S.E.P. a depus la dosar o precizare a căii de atac, prin care a arătat că este vorba de recurs, indicând şi temeiul legal al demersului său ca fiind prevederilor art. 304 pct. 3 şi art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ., instanţa a recalificat calea de atac din apel în recurs, a reţinut inadmisibilitatea cererii de aderare la recurs, în raport cu prevederilor art. 293 C. proc. civ., şi din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul S.E.P.
Excepţia de inadmisibilitate a recursului a fost reţinută, întrucât s-a arătat că prin încheierea pronunţată de Tribunalul Harghita Ia data de 22 mai 2013 s-a dispus amânarea pronunţării Deciziei civile nr. 629/R din 12 iunie 2013, astfel că aceasta face parte integrantă din Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013.
Prin decizia atacată, Tribunalul Harghita a soluţionat recursul declarat inclusiv de reclamantul S.E.P., împotriva sentinţei civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Astfel, în raport de principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, şi de criticile de nelegalitate aduse Deciziei nr. 629/2013, pronunţată de Tribunalul Harghita în recurs, şi având în vedere faptul că dreptul la recurs priveşte hotărârile enumerate în art. 299 C. proc. civ., s-a constatat că nu există posibilitatea declarării recursului împotriva unei alte hotărâri date în recurs, întrucât se încalcă principiul puterii de lucru judecată (art. 166 C. proc. civ.).
Împotriva acestei hotărâri au declarat un nou recurs reclamanţii S.E.P., P.E.L., S.E.M. şi T.E.S. solicitând ca în urma admiterii acestuia să se dispună casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor aşa cum au fost formulate.
În esenţă, critica recurenţilor reclamanţi priveşte greşita calificare a căii de atac, în sensul că s-a considerat ca fiind recurs în loc de apel.
La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2016, înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de împrejurarea că hotărârea supusă recursului este pronunţată tot în recurs.
Examinând cu prioritate această excepţie, înalta Curte reţine următoarele:
Se constată că prin Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 4864.2/215/2006, a fost respins recursul formulat de reclamanţii S.E.P., P.E.L., S.E.M. şi T.E.S. împotriva sentinţei civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
Prin Decizia nr. 1005/R din 24 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.E.P. împotriva încheierii civile din 22 mai 2013 şi a Deciziei civile nr. 629/R din 12 iunie 2013, pronunţate de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 4864.2/215/2006.
Cu privire la calificarea căii de atac, în hotărârea recurată se reţine că iniţial prin cererea depusă la 17 iunie 2015, reclamantul S.E.P. a solicitat calificarea căii de atac ca fiind apel, iar ulterior, la 24 septembrie 2015, reclamantul a depus o petiţie prin care a solicitat Judecata recursului în lipsă", anexând la aceasta un înscris intitulat „Siteza motivelor" în care a indicat drept temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5 - 9 C. proc. civ. Totodată se reţine că la termenul de judecată de la 24 septembrie 2015, instanţa a pus în discuţie calificarea căii de atac formulate, a recalificat calea de atac ca fiind recurs şi a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a acestuia faţă de regula unicităţii căii de atac.
Recursurile formulate de reclamanţii S.E.P., P.E.L. S.E.M. şi T.E.S. împotriva Deciziei nr. 1005/R din 24 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, sunt inadmisibile şi vor fi respinse ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
în speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursurilor cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunţată de o instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva acesteia sunt inadmisibile, urmând a fi respinse în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanţii S.E.P., P.E.L., S.E.M. şi T.E.S. împotriva Deciziei nr. 1005 din data de 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 177/2016. Civil → |
|---|
