ICCJ. Decizia nr. 179/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 179/2016
Dosar nr. 1957/54/2013/a1
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1957/54/2013, s-a respins cererea formulată de petentul T.I., de îndreptare a erorii materiale strecurată în conţinutul Deciziei civile nr. 2306 din 18 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2366/LM/2002.
Împotriva acestei încheieri, a formulat calea de atac intitulată „apel” petentul T.I., iar prin încheierea din data de 9 octombrie 2014, instanţa, procedând la soluţionarea căii de atac calificată ca fiind recurs, a dispus suspendarea judecării acestuia, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 octombrie 2014, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 9 octombrie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţile ce ar justifica un interes nu au îndeplinit un act de procedură în vederea judecăţii procesului, conform art. 249 C. proc. civ.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. aceasta se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de petentul T.I. împotriva încheierii de şedinţă din 08 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1957/54/2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 178/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 180/2016. Civil → |
|---|
