ICCJ. Decizia nr. 209/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 209/2016
Dosar nr. 603/120/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 ianuarie 2016
Deliberând asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 8 octombrie 2015, pronunţată în dosarul mai sus menţionat. Curtea de Apel Ploieşti, secţia l civilă, a dispus, în conformitate cu art. 470 alin. (4) coroborat cu art. 194 lit. e) C. proc. civ., decăderea apelantului-reclamant din proba cu înscrisuri şi din proba testimonială şi a respins proba cu interogatoriul, apreciind că nu este relevantă în soluţionarea cauzei. De asemenea, a respins şi probele solicitate de apelantul-reclamant prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de pârâţi, întrucât a apreciat că nu este necesară suplimentarea probatoriului în această fază procesuală. în raport de calea de atac exercitată de pârâţi. Având în vedere câ, în cauză, reclamantul a formulat o cerere de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului, prin încheierea mai sus menţionată, instanţa a amânai judecarea cauzei ia data de 05 noiembrie 2015.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul P.G.V., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, la data de 30 octombrie 2015, sub nr. 603/120/2014.
În motivare, recurentul-reclamant a invocat, în esenţă, nemulţumiri legate de modul în care instanţa de apel a soluţionat cererile de probatorii pe care Ie-a formulat în cauză.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 2, 3, 4 şi art. 486 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, respectiv pe art. 1, 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale.
În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 noiembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport omstatându-se ea recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 8 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este inadmisibil, faţă de dispoziţiile art. 466 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 494 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 14 decembrie 2015. completul 12 filtru a analizat conţinutul raportului şi, constatând că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor litigante, pentru formularea, în scris, a unui punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Din proeesele-verbale de înmânare aflate la filele 29-32 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.
Prin rezoluţia din 20 ianuarie 2016, completul C.F. 12 a fixat termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 29 ianuarie 2016, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând recursul, din perspectiva admisibilităţii acestuia, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., republicat, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât afară de cazul când legea dispune altfel. Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din acelaşi act normativ, conform cărora dispoziţiile din apel va aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.
Prin încheierea din 8 octombrie 2015, încheiere premergătoare cu caracter preparatorul, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, după ce s-a pronunţat asupra cererilor de probatoriu formulate de petent, a amânat judecarea cauzei la data de 05 noiembrie 2015, în vederea soluţionării cererii de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu judecata apelului.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 466 alin. (4) cu cele ale art. 494 C. proc. civ., republicat, rezultă că împotriva încheierilor premergătoare nu se poale face recurs decât odată cu fondul.
În speţă, s-a constat că nu a fost pronunţată o hotărâre asupra fondului în Dosarul nr. 603/120/204 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, judecata apelului fiind suspendată la data de 10 decembrie 2015, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., conform menţiunilor din programul de evidenţa informatizată al instanţelor.
Concluzionând, pentru considerentele arătate în precedent şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant P.G.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant P.G.V. împotriva încheierii de şedinţă din 8 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 603/12072014.
Decizia nu este supusă nieiunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 169/2016. Civil → |
|---|
