ICCJ. Decizia nr. 177/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 177/2016
Dosar nr. 3794/1/2015
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2016
În condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 254 din 27 martie 2014, Tribunalul Botoşani a respins, pentru lipsa calităţii procesuale active, contestaţia în anulare formulată de P.D.H. şi C.M., împotriva Deciziei nr. 273 din 5 martie 2013 dată de aceeaşi instanţă în soluţionarea cererii formulată de A.F. la 11 septembrie 2009, în contradictoriu cu pârâtul C.V., vizând partajarea bunurilor comune.
Prin decizia nr. 7 R din 8 ianuarie 2015, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, o altă contestaţie în anulare, formulată de P.D.H. împotriva aceleiaşi decizii, în contradictoriu cu S.G., S.M., A.F. şi C.V.
Împotriva acestei din urmă decizii, la 15 martie 2015, P.H. a formulat cerere de revizuire, invocând contrarietatea de hotărâri, iar prin încheierea din 14 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a civilă, a scos cauza de pe rol şi a înaintat cererea Curţii de Apel Suceava, reţinând că se invocă dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi respectiv contrarietatea cu o altă hotărâre, pronunţată de către Tribunalul Botoşani, respectiv decizia nr. 554 din 23 septembrie 2014.
Soluţionând cererea, în acord cu prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin decizia nr. 66 din 8 septembrie 2015, a respins-o ca tardiv formulată, reţinând că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) din acelaşi cod este de o lună şi se socoteşte de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare, respectiv pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunţarea ultimei hotărâri.
La data de 9 octombrie 2015, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de revizuientul P.D.H., repartizat în mod aleatoriu, completului C2, prin care, critică decizia dată în soluţionarea cererii de revizuire şi arătă, în esenţă, că depăşirea termenului nu îi este imputabilă, fiind datorată întârzierii în redactarea hotărârii atacate.
Prin Decizia nr. 2641 din 24 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 66 din 8 septembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, reţinând că în mod corect s-a luat în calcul pentru aprecierea formulării în termen a cererii de revizuire, data pronunţării ultimei hotărâri, respectiv 8 ianuarie 2015, întrucât hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs, iar termenul curge de la pronunţarea ultimei hotărâri.
La data de 19 octombrie 2015, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrat un recurs identic cu cel din 9 octombrie 2015 şi repartizat aleatoriu completului C 11, cu termen de judecată la data de 28 ianuarie 2016.
În şedinţa publică de la acest termen, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii căii de atac, pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Această excepţie se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Or, în cauză, se constată că reclamantul a uzitat de calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 66 din data de 8 septembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă , demersul judiciar exercitat fiind soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , secţia I civilă, prin decizia nr. 2641 din 24 noiembrie 2015.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Astfel fiind, recursul reclamantului se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.D.H. împotriva Deciziei nr. 66 din data de 8 septembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 178/2016. Civil → |
|---|
