ICCJ. Decizia nr. 192/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 192/2016
Dosar nr. 26197/3/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 19 februarie 2015, sub nr, 853/109/2015, reclamantul R.l.V., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.N.C.I., a solicitat instanţei obligarea pârâtei să emită titlul de plată conform deciziei rectificate pe numele petentului R.l.V. pentru suma de 108.258,70 lei, să rectifice decizia de acordare şi titlul de despăgubiri nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 de pe numele M.F. pe numele petentului.
Prin sentinţa civilă nr. 203 din 23 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisa excepţia necompetentei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de Ia data comunicării.
Totodată, potrivit art. 21 alin. (9) din acelaşi act normativ, în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, C.N.C.I. emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, iar obiectul contestaţiei îl reprezintă decizia de compensare emisă de C.N.C.I., astfel că este competent teritorial tribunalul de la locul sediului acestei entităţi, deoarece entitatea învestită iniţial în baza Legii nr. 10/2001 s-a dezinvestit prin dispoziţia de acordare a despăgubirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1190 din 16 octombrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a dispus declinarea competenţei de soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare s-a reţinut că, în speţă, se contesta Decizia nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 emisă de C.C.S.D. în favoarea fostei beneficiare M.F., pentru valoarea de 108.258,70 lei, care era decedată la data de 05 noiembrie 2006. Reclamantul pretinde ca este moştenitorul acestei persoane şi solicită emiterea deciziei pe numele său, susţinând faptul că această decizie nu a fost comunicată legal.
Prin urmare, nu este vorba despre decizii emise ulterior apariţiei Legii nr. 165/2015, cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34, pentru a fi aplicabile disp. art. 35 din Legea nr. 165/2013, ci o decizie emisă în baza Legii nr. 10/2001 în anul 2010, dar care a fost emisa pe numele unei persoane decedate.
Prin urmare, având în vedere obiectul cererii şi disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că decizia, sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificărilor sau a cererii de restituire îh natură, poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civila a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare, instanţa a apreciat că, în cauza pendinte, competenţa teritorială revine Tribunalului Argeş.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul R.I.V., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.N.C.I., a solicitat instanţei obligarea pârâtelor să emită titlul de plată conform deciziei, rectificat, pe numele petentului R.I.V. pentru suma de 108.258,70 lei, să rectifice decizia de acordare şi titlul de despăgubiri nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 de pe numele M.F. pe numele petentului.
Decizia nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 a fost emisă de către C.C.S.D. în temeiul art 13 alin. (1) şi al art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea fostei beneficiare M.F., care era decedată la data de 05 noiembrie 2006, pentru valoarea de 108.258,70 lei, iar reclamantul pretinde ca este moştenitorul acestei persoane şi solicită emiterea titlului de despăgubire, de către C.N.C.I., respectiv, a titlului de plată, de către A.N.R.P., pe numele său, invocând ca temei de drept, printre altele, şi dispoziţiile Legii nr. 165/2013.
Chiar dacă Decizia nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 a fost emisă de C.C.S.D., dosarul de despăgubire va fi soluţionat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, întrucât legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiilor juridice formate după abrogarea legii vechi, noul act normativ reglementând modul de acţiune următor intrării ei în vigoare.
În speţă, se constată că numitei Mazilu Filofteia i s-a recunoscut un drept de despăgubire, drept născut sub imperiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D., drept care, însă, nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. După intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, care prevăd că acesta se emite de către A.N.R.P., în conformitate cu graficul de eşalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluţionarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, inclusiv o noua procedură de emitere a titlurilor de plată şi plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură, iar, în cuprinsul noii legi, în art. 41, se regăsesc anumite dispoziţii tranzitorii care reglementează şi modalitatea îndeplinirii obligaţiilor C.C.S.D. stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la intrarea în vigoare a noii legi.
Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - obligarea pârâtelor A.N.R.P. şi C.N.C.I. (care, de la data apariţiei Legii nr. 165/2013, a preluat atribuţiile C.C.S.D., conform art. 18 alin. (3) din Lege), la emiterea titlului de despăgubire şi a titlului de plată pe numele reclamantului - şi având în vedere că, în speţă, se susţine de către reclamant neepuizarea procedurii de acordare a despăgubirilor, întrucât nu s-au plătit efectiv despăgubirile deja stabilite, dar nevalorificate conform procedurii Legii nr. 247/2005, Înalta Curte constată că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc o competenţă exclusivă a secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii în soluţionarea acţiunilor formulate până la finalizarea procesului de retrocedare.
Mai mult, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că reclamantul nu contestă decizia emisă de C.C.S.D., pe fondul sau, cu privire la valoarea titlului de despăgubire, ci solicită obligarea pârâtelor la emiterea titlului ele despăgubire şi, respectiv, a titlului de plată, al căror titular să fie reclamantul, în calitate de moştenitor al fostei beneficiare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 191/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 193/2016. Civil → |
|---|
