ICCJ. Decizia nr. 196/2016. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 196/2016
Dosar nr. 38246/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 iunie 2015 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, 8-a dispus suspendarea judecăţii cererii de recurs formulată de reclamantul S.C. împotriva încheierii de suspendare din 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul S.C., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie la data de 07 septembrie 2015 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului C.F. 11.
Prin cererea de recurs reclamantul arată că a fost prezent în sală la al doilea apel ai cauzei, însă a fost „îndrumat la condică".
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu. De asemenea, prin raport s-a mai reţinut că cererea de recurs nu cuprinde indicarea şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul (art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.), iar calea de atac nu este motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Recurentul contestator a depus la dosar punct de vedere la raport (fila 46 din dosar).
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 28 ianuarie 2016, fără citarea părţilor.
Analizând recursul, a priori, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin încheierea din 18 iunie 2015, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de recurs formulată de reclamantul S.C., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin, (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant arată că a fost prezent în sală la al doilea apel al cauzei, însă a fost „îndrumat la condică".
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de neiegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de neiegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de recurs, se constată aceasta nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de neiegalitate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de neiegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În speţă, nu se poate considera că afirmaţiile reclamantului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.
În aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de S.C. împotriva încheierii din 18 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără nici o cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2016.
← ICCJ. Decizia nr. 195/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 197/2016. Civil → |
---|