ICCJ. Decizia nr. 198/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 198/2016
Dosar nr. 491/59/2015/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea dedusă Tribunalului Timiş, reclamanta M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.I.A. Timiş, să se anuleze dispoziţiile nr. 38 din 09 decembrie 2013 nr. 41 din 18 decembrie 2013, nr. 43 din 20 decembrie 2013 emise de pârâtă, să se constate nulitatea absolută a actului adiţional din 11 decembrie 2013 pentru lipsa consimţământului reclamantei. Să se dispună reintegrarea reclamantei în postul şi funcţia deţinută anterior emiterii deciziilor contestate şi să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 20 decembrie 2013 şi până la punerea în executare efectivă a hotărârii ce se va pronunţa, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2366 din 09 octombrie 2014, Tribunalul Timiş a admis în parte contestaţia, a dispus anularea actului adiţional la contractul individual de muncă şi a dispoziţiilor emise de pârâtă, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Deciziei nr. 43 din 20 decembrie 2013, a obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 23 decembrie 2013 şi până la data reintegrării efective a reclamantei, a respins în resl contestaţia şi a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.240 lei.
Prin Decizia civilă nr. 123/A din 12 februarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi. asigurări sociale, a respins apelul declarat de către pârâtă împotriva sentinţei nr. 2366 din 09 octombrie 2014 a Tribunalului Timiş şi a fost obligată apelanta la plata sumei de 868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Prin Decizia civilă nr. 538 din 28 aprilie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins contestaţia în anulare formulată de pârâta C.C.I.A. Timiş împotriva Deciziei civile nr. 123/A din 12 februarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Prin Decizia civilă nr. 1277/A din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Timişoara a dispus declinarea în favoarea instanţei supreme a competenţei de soluţionare a apelului declarat de pârâta C.C.I.A. Timiş împotriva Deciziei civile nr. 538 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 491/59/2015.
Calea de atac intitulată „apel" a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după declinare, la data de 26 octombrie 2015, fiind repartizată aleatoriu completului C.F.l. 1, iar prin rezoluţia din 27 octombrie 2015 instanţa a calificat calea de atac formulată ca fiind „recurs", având în vedere că Înalta Curte nu are competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului, ei numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004 şi art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
La data de 09 noiembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C.F.I. 1, la data de 18 noiembrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile ari 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 37-39 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 ianuarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor,
Analizând recursul formulai, înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru armatoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia definitivă nr. 538 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de pârâtă împotriva Deciziei civile nr. 123/A din 12 februarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 2366 din 09 octombrie 2014 a Tribunalului Timiş, cauza având ca obiect un litigiu de muncă.
Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine că, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 23 ianuarie 2014, dispoziţiile N.C.P.C. sunt aplicabile cererii pendinte.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, potrivit art 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a, de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu suni supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)."
Faţă de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de muncă începui după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârea pronunţată de instanţa de apel în soluţionarea unei contestaţii în anulare în legătură cu litigiu] având obiectul indicat, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Principiul legalităţii căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac regiementate expres de lege. In afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 538 din 28 aprilie 2015, a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac de reformare.
Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.C.I.A. Timiş. împotriva Deciziei nr. 538 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Fără nici o cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 199/2016. Civil → |
|---|
