ICCJ. Decizia nr. 230/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 230/2016
Dosar nr. 3185/1/2015
Şedinţa publică de la 4 februarie 2016
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1108 din 17 septembrie 2010 cererea reclamantului C.L. a fost respinsă ca fiind prematură de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 7/0 din 13 septembrie 2011 a casat Sentinţa civilă nr. 1108 din 17 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Rejudecând cauza în fond, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2071 din 12 decembrie 2013 prin care a admis cererea reclamantului C.L., astfel cum a fost formulată şi a constatat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare în litigiu, cu obligarea pârâţilor B.V.J. şi B.V. la plata către reclamant a sumei de 4.957.065,9 lei reprezentând avans din preţ.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel pârâţii B.V.J. şi B.V.
Prin Decizia civilă nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost anulată ca netimbrată cererea de apel formulată de apelanţii pârâţi B.V.J. şi B.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2071 din 12 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 17695/3/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.L.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâţii, prin mandatar, au declarat recurs întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că în mod nelegal le-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar şi au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 1243 din 06 mai 2015 a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de pârâţii B.V.J. şi B.V. prin mandatar O.E.E. împotriva Deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii cererii de recurs, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi semnătura părţii care a declarat recursul.
Nerespectarea cerinţei semnăturii poate fi complinită în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. în tot cursul judecăţii.
În speţă, Înalta Curte şi-a îndeplinit rolul activ, dispunând prin adresă recurenţilor pârâţi - adresa aflată la dosar recurs - înaintată acestora pentru complinirea neregularităţii procedurale privind semnătura pe cererea de recurs, însă pârâţii nu s-au conformat dispoziţiilor imperative ale textului de lege enunţat, referitoare la îndeplinirea condiţiilor de formă ale cererii formulate şi adresate instanţei.
De asemenea, Înalta Curte reaminteşte că prevederile art. 133 C. proc. civ. din 1865 reglementează nulitatea, ca sancţiune incidenţă în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de instanţă numele părţilor, obiectul cererii şi semnătura reclamantului. Astfel, absenţa numelor părţilor sau a obiectului cererii este sancţionată cu nulitatea, părţilor dându-se posibilitatea împlinirii lipsei semnăturii, potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, care permite remedierea în tot cursul judecăţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfăţişare ce urmează după invocarea neregularităţii procedurale. în cauză, recurenţii au fost înştiinţaţi prin adresă în vederea complinirii acestei neregularităţi procedurale, pe care aceştia nu au îndeplinit-o la termenul de judecată stabilit pentru 06 mai 2015.
Prin urmare, Înalta Curte a făcut aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 133 din acelaşi Cod şi a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de pârâţii B.V.J. şi B.V. prin mandatar O.E.E. împotriva Deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii, pârâţii B.V. şi B.V.J. au formulat contestaţie în anulare prin care au invocat prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în argumentarea cărora au susţinut că instanţa de recurs a făcut o gravă eroare materială întrucât cererea de recurs îndeplinea cerinţa de formă privind semnătura.
La 18 noiembrie 2015 pârâţii au formulat cerere modificatoare a contestaţiei în anulare prin care au invocat prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv de contestaţie în anulare, contestatorii au susţinut că decizia atacată este rezultatul unei greşeli materiale, la dosarul de recurs fiind depusă împuternicirea avocaţială a avocatului semnatar al cererii de recurs.
Contestatorii au susţinut că apărătorul ales al părţii av. A.M.A. cu ocazia solicitării unui certificat de grefă a depus împuternicirea avocaţială sus evocată.
Intimatul C.L. în combaterea contestaţiei în anulare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia.
Contestaţia în anulare este fondată.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că în cauză contestatorii au formulat o cerere iniţială de contestaţie în anulare, prin care au invocat dispoziţiile art. 503 din noul C. proc. civ., iar ulterior au depus la dosarul cauzei o cerere modificatoare a contestaţiei în anulare, prin care au invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi au susţinut alte motive de fapt ale cererii.
În raport de aceste precizări, Înalta Curte va lua în examinare criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi reţine următoarele:
În susţinerea contestaţiei în anulare au fost invocate dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit căruia, decizia pronunţată de o instanţă de recurs mai poate fi atacată cu contestaţie în anulare, atunci când hotărârea instanţei de recurs este "rezultatul unei greşeli, materiale".
Motivul invocat de contestatori privind faptul că la dosarul de recurs a fost depusă împuternicirea avocaţială a avocatului semnatar al cererii de recurs, se înscrie în noţiunea de greşeală materială şi nu de greşeală de judecată, întrucât constatarea nulităţii cererii de recurs a fost urmarea omiterii acestei dovezi, care dacă ar fi fost observată ar fi pus instanţa de recurs în situaţia de a păşi la examinarea criticilor formulate.
După cum rezultă din considerentele deciziei atacată, instanţa de recurs a luat în examinare excepţia nulităţii cererii în temeiul dispoziţiilor art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ şi a reţinut că recurenţii nu au procedat la însuşirea recursului declarat de către apărătorul ales al părţilor şi nici nu au depus la dosar împuternicirea avocaţială a acestuia, pentru complinirea acestei neregularităţi procedurale.
Este evident faptul că la 27 februarie 2015 recurenţii, prin apărător ales av. A.M.A. au solicitat instanţei un certificat de grefă, la care au anexat împuternicirea avocaţială a avocatului semnatar al recursului, înscrisuri care nu au fost ataşate dosarului cauzei.
Din examinarea împuternicii avocaţiale din 27 februarie 2015 rezultă că mandatul avocatului A.M.A. a fost acordat pentru reprezentare, asistare, ataşare şi redactare acte în faţa instanţei de recurs, situaţie care acoperă şi semnarea cererii de recurs, dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ nefiind astfel aplicabile.
Această omisiune este o veritabilă greşeală materială care a fost determinantă pentru soluţia pronunţată, astfel că decizia instanţei de recurs va fi retractată.
Având în vedere că retractarea se realizează prin anularea deciziei pronunţată de Înalta Curte, conform art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Decizia nr. 1243 din 06 mai 2015 va fi anulată, urmând să se fixeze termen pentru judecarea recursului conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorii B.V.J. şi B.V. împotriva Deciziei nr. 1243 din 6 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 17695/3/2013.
Anulează Decizia nr. 1243 din 6 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 17695/3/2013.
Acordă termen pentru soluţionarea recursului declarat de pârâţii B.V.J. şi B.V. împotriva Deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 10 martie 2016, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 228/2016. Civil → |
|---|
