ICCJ. Decizia nr. 252/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 252/2016
Dosar nr. 10927/95/2011
Şedinţa publică din 9 februarie 2016
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 august 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată pârâta Asociaţia O.M.A.R, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 562.242,66 lei, din care 259.098 lei reprezintă contravaloarea facturii din 04 aprilie 2011, ca urmare a prestării serviciilor conform contractului nr. 37 din 02 august 2010 constând în furnizarea de material lemnos brut pe picior 995 mc, conform APV-urilor şi art. 2 din contract, respectiv pentru material lemnos net prelucrat 550 mc, conform art. 5 alin. (1) din contract, debitat, fasonat şi predat la Asociaţia O.M.A.R Cărpinişeni pe bază de procese-verbale de predare-primire, iar suma de 303.144.66 lei reprezintă contravaloarea penalităţilor calculate conform prevederilor art. 8 alin. (2) din contract. Penalităţile au fost calculate pentru 117 zile calendaristice de întârziere, privind perioada 15 aprilie 2011 - 10 august 2011.
Prin aceeaşi cerere, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din actualizarea debitului de 259.098 lei cu indicele de inflaţie până la plata integrală a acestuia, la plata penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 21 septembrie 2011, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 259.098 lei reprezentând debit datorat pentru serviciile prestate în baza Contractului nr. 37 din 2 august 2010 încheiat de părţi şi a facturii fiscale din 4 aprilie 2011. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii penalităţilor calculate potrivit art. 8 alin. (2) din contract, începând cu data de 15 aprilie 2011 şi până la zi, al căror cuantum a fost stabilit iniţial la suma de 303.144,66 lei doar pentru perioada 15 aprilie 2011 - 10 august 2011, urmând să se calculeze penalităţile şi pentru perioada ulterioara datei de 10 august 2011 - la zi.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Contractului de prestări servicii nr. 37 din 02 august 2010, susţinând că perfectarea contractului şi semnarea acestuia din partea Asociaţiei O.M.A.R Cărpinişeni s-a făcut de către o persoana fără capacitatea de a contracta. Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii de avocat, taxa de timbru şi timbrul judiciar.
În susţinerea cererii, Asociaţia O.M.A.R Cărpinişeni a arătat că acest contract de prestări-servicii este lovit de nulitate absolută, perfectarea lui fiind realizată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 948 şi urm. C. civ. în materia condiţiilor de validitate, care sunt esenţiale pentru validitatea oricărei convenţii, contractul fiind semnat din partea asociaţiei reclamante reconvenţional de către o persoana care nu avea mandat în acest sens.
S-a mai susţinut că, manifestarea de voinţă în sensul perfectării contractelor este valabil exprimată prin organele de conducere ale Obştei, actele juridice încheiate de aceste organe, în conformitate cu statutul şi în limitele puterilor ce le-au fost atribuite, fiind considerate încheiate de însăşi persoana juridică pe care o obligă.
În speţă, se arată că acest contract de prestări servicii nu a fost semnat de către preşedintele Consiliului de Administraţie, respectiv de către M.D., iar potrivit art. 43 din Legea nr. 21/1924, Asociaţia este reprezentată în raporturile cu terţele persoane de către Consiliul de Administraţie, limitele reprezentării fiind stabilite prin Statut şi prin deciziile Adunării Generale.
În consecinţă, susţine că, întrucât contractul a fost semnat de către o persoană care nu avea mandat în acest sens, se impune lipsirea de efecte juridice a contractului, prin constatarea nulităţii absolute a acestuia.
Prin încheierea din 12 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis cererea de strămutare a judecării cauzei formulată de pârâta reclamantă reconvenţional, păstrând actele procedurale îndeplinite şi a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 142/COM/2012 din 2 noiembrie 2012, Tribunalul Alba a respins cererile de repunere pe rol a cauzei formulate de pârâta reclamantă reconvenţional Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni şi a admis acţiunea reconvenţională, în sensul constatării nulităţii absolute a Contractului de prestări servicii nr. 37 din 02 august 2010, pretins perfectat între reclamanta reconvenţional, în calitate de beneficiar şi pârâta reconvenţional în calitate de prestator de servicii. Totodată, a fost respinsă ca lipsită de obiect excepţia de neexecutare a Contractului de prestări servicii nr. 37 din 02 august 2010, invocată de pârâta reclamantă reconvenţional Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni.
Au fost respinse acţiunea introductivă în pretenţii precizată, exercitată de reclamanta SC T. SRL, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A fost obligată pârâta reconvenţional SC T. SRL să achite reclamantei reconvenţional Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni suma de 6027,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că preşedintele Consiliului de Administraţie al Asociaţiei trebuia să convoace Consiliul de Administraţie pentru a hotărî asupra oportunităţii încheierii contractului de prestări-servicii ce formează obiectul litigiului, iar ulterior, în baza unei hotărâri a Consiliului de Administraţie să se procedeze la semnarea contractului, fără ca preşedintele Consiliului de Administraţie să-şi poată delega un împuternicit la semnarea contractului.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (2), art. 16, art. 22, art. 26, art. 30 din Statului Obştei, dispoziţiile Legii nr. 21/1924, O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile.
Tribunalul Alba a apreciat că, în speţă, nu s-a făcut dovada că preşedintele Consiliului de Administraţie ar fi fost împuternicit de către Consiliul de Administraţie să încheie contractul de prestări servicii în litigiu, în numele şi pe seama Asociaţiei, iar în lipsa unei permisiuni exprese de delegare a atribuţiilor sale, preşedintele Consiliului de Administraţie al Asociaţiei nu poate mandata un alt reprezentant al acesteia în relaţiile cu terţii, întrucât ar însemna să treacă unilateral peste voinţa societară stabilită pe bază de acord şi consacrată prin statutul Asociaţiei.
Instanţa reţine că, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că numitul T.C. ar fi fost mandatat de Obşte, prin voinţa Consiliului de Administraţie, în ceea ce priveşte implicarea acestuia în asumarea proceselor-verbale de predare-primire a materialului lemnos debitat de la SC H.F. SRL, să preia cantitatea de material lemnos debitată în sensul prevederilor art. 26 teza II, V şi IX din Statut.
S-a constatat că Asociaţia O.M.A.R a fost înfiinţată şi funcţionează în baza unui Statut cu privire la care nu au fost semnalate modificări în dosarul cauzei, motiv pentru care se apreciază că desfăşurarea activităţii ei şi implicit încheierea contractului de prestări servicii trebuia să se circumscrie exigenţelor impuse în primul rând de statutul ei.
În acest sens se reţine că, în speţă, competenţele şi atribuţiile preşedintelui Consiliului de Administraţie sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 30 din Statut, potrivit căruia, acesta are îndatorirea de a semna corespondenţa obştei şi alte acte necesare bunului mers al Asociaţiei, de a rezolva şi trimite la termenele stabilite toate documentele cerute de forurile superioare, de a supraveghea casa şi contabilitatea, a elibera documente de plată, de a convoca Consiliul de Administraţie şi a reprezenta Asociaţia în justiţie.
În consecinţă, a reţinut tribunalul că, prin raportare la momentul încheierii Contractului de prestări servicii nr. 37 din 02 august 2010, voinţa Asociaţiei nu a fost valabil exprimată, contractul fiind încheiat cu eludarea dispoziţiilor legale şi statutare ce reglementează imperativ funcţionarea Asociaţiei, astfel încât contractul este lovit de nulitate absolută.
În fine, se susţine că, în speţă, nu poate fi aplicat principiul error comunis facit jus, întrucât reclamanta SC T. SRL putea şi trebuia să se asigure că încheie contractul de prestări servicii cu organismul/persoana abilitată potrivit legii să reprezinte voita juridică a Asociaţiei, aspect pe care-l putea verifica şi printr-o simplă accesare a Registrului Asociaţiilor şi Fundaţiilor de la Tribunalul Gorj, unde reclamanta reconvenţională era înregistrată.
Prin anularea contractului de prestări servicii, tribunalul a constatat că acţiunea introductivă a devenit lipsită de fundament juridic, întrucât pretenţiile formulate împotriva pârâtei reclamante reconvenţional au fost întemeiate pe răspunderea contractuală şi, ca atare, ele derivau din executarea necorespunzătoare sau chiar neexecutarea obligaţiilor contractuale de plată a serviciilor furnizate de reclamanta introductivă, astfel că, având în vedere şi principiul de drept potrivit căruia ceea ce este nul nu poate produce efecte juridice, instanţa a respins acţiunea introductivă în pretenţii precizată, exercitata de reclamanta SC T. SRL.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC T. SRL Târgu Jiu a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii reconvenţionale şi admiterii acţiunii în pretenţii, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 259.098 lei reprezentând debit datorat, precum şi contravaloarea penalităţilor calculate la suma de 303.144,66 lei în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din contract, începând cu data de 15 aprilie 2011 şi până la data de 10 august 2011, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a susţinut că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât prima instanţă a interpretat greşit probatoriul administrat în cauză şi a făcut o greşită aplicare a legii prin admiterea cererii reconvenţionale şi respingerea acţiunii în pretenţii, solicitând totodată şi respingerea ca neîntemeiată a excepţiei neexecutării contractului.
Prin Decizia nr. 281/2015 din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta SC T. SRL Târgu Jiu şi, în consecinţă, a schimbat parţial sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC T. SRL împotriva pârâtei Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 259.098 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, precum şi penalităţile de întârziere de 1% pe zi aplicate debitului, începând cu data de 04 iulie 2011 şi până la achitarea integrală a acestuia. Prin aceeaşi decizie a fost respinsă în rest acţiunea precizată, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni şi a fost înlăturată obligarea pârâtei reconvenţional SC T. SRL la plata sumei de 6.027,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate şi a fost obligată intimata Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni să plătească apelantei SC T. SRL suma de 13.538,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi suma de 4877,71 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, la momentul încheierii contractului de prestări-servicii Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni era reprezentată de preşedintele acesteiea, M.D., care l-a împuternicit pe A.M., secretarul Asociaţiei să reprezinte Obştea în relaţiile cu orice instituţie şi să semneze orice document. În speţă, contractul de prestări servicii a fost semnat de către A.M., care potrivit procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 al Consiliului de Administraţie al Obştii, a fost împuternicit, alături de M.D., să poarte discuţii în vederea încheierii de contracte cu terţii şi să semneze orice document în numele Asociaţiei.
Ca urmare a înscrierii în fals a pârâtei Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni, instanţa de apel, prin încheierea din 3 aprilie 2013, a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci pentru a efectua cercetări sub aspectul săvârşirii de către A.M. a infracţiunii de fals, prevăzută de art. 290 C. pen.
Soluţia Parchetului a fost în sensul clasării cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constatându-se că fapta nu există. Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci a constatat că, în raport de concluziile expertizei grafoscopice efectuate în cauză, M.D. şi A.M. au fost împuterniciţi pentru a purta discuţii în vederea încheierii de contracte cu terţii şi semnarea de orice document, reţinându-se că împuternicirea avea efecte fără consultarea Consiliului de Administraţie al Obştii.
În raport de ordonanţa Parchetului, instanţa de apel a concluzionat că soluţia primei instanţe de constatare a nulităţii absolute a contractului apare ca netemeinică şi nelegală.
Mai mult decât atât, s-a mai reţinut că, în speţă, contractul de prestări servicii a fost executat, reclamanta SC T. SRL a exploatat, prin SC H.F. SRL, în favoarea pârâtei cantitatea de 995 mc material lemnos brut, respectiv 561,997 mc material lemnos debitat, astfel cum rezultă şi din adresa din 14 februarie 2012 eliberată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, care se raportează la datele furnizate de sistemul centralizat de urmărire a materialului lemnos "S.A.". Potrivit acesteia, pârâta a înregistrat intrările de material lemnos livrate de SC H.F. SRL.
S-a mai constatat faptul că, în raport de actele dosarului, nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia numitul T.C. nu ar fi avut cunoştinţă despre exploatarea lemnului la locul numit "Obârşia Lotrului", precum şi faptul că factura din 04 aprilie 2011 în valoare de 259.098 lei, de care reclamanta se prevalează, poartă semnătura reprezentantului pârâtei şi ştampila Asociaţiei, iar debitul este confirmat şi prin expertiza contabilă întocmită în cauză.
În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 6 şi 8 alin. (2) din contractul de prestări servicii, în sensul acordării de 1% pe zi de întârziere aplicate asupra debitului, începând cu data de 4 iulie 2011 şi până la achitarea integrală a acestuia, reţinând totodată că potrivit art. 969 C. civ. convenţia are putere de lege între părţile contractante.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Asociaţia O.M.A.R. Cărpinişeni, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului promovat de reclamantă, cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a soluţiei pronunţate de Tribunalul Alba privind admiterea cererii reconvenţionale şi constatarea nulităţii absolute a Contractului de prestări-servicii nr. 37 din 2 august 2010 şi respingerea acţiunii introductive în pretenţii precizată, exercitată de reclamanta SC T. SRL.
În subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru stabilirea caracterului fondat al criticilor sale care vizează soluţia recurată, aceasta fiind rezultatul unei necercetări a fondului cauzei. Susţine că stabilirea executării sau nu a contractului necesită administrarea de noi probatorii pe fondul constatării inadvertenţelor reţinute prin concluziile raportului de expertiză efectuat în primă instanţă şi omologat în apel.
În motivarea recursului depus la data de 2 septembrie 2015, pârâta a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut incidenţa executării contractului în considerarea unui probatoriu incomplet, concluziile fiind formulate în temeiul unor deducţii şi interpretări eronate ale înscrisurilor aflate la dosar.
S-a susţinut că societatea reclamantă, care a pretins executarea obligaţiei de plată născută în baza Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010, nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a unei cantităţi de material lemnos ori de produse debitate, precum şi plata în numerar a diferenţelor în minus pentru produsele nelivrate. Aceste aspecte nu au fost analizate în cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel reţinând întocmai concluziile raportului de expertiză extrajudiciară efectuat la solicitarea Inspectoratului de Poliţie Gorj - Serviciul de Investigare a Fraudelor, fără a realiza o analiză proprie cu privire la această probă.
Apreciază că neexecutarea conformă a obligaţiei de exploatare a masei lemnoase ori de predare a masei lemnoase debitate, sub aspectul cantităţii reale, înlătură caracterul exigibil al obligaţiei de plată, conferind creanţei un caracter incert. Susţine că această chestiune are relevanţă şi cu privire la penalităţi sub aspectul momentului naşterii lor şi a cuantumului debitului principal la care sunt calculate.
Astfel, invocă nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de prestări servicii, având în vedere argumentele străine de natura pricinii menite să justifice soluţia de respingere şi implicit existenţa unui mandat conferit semnatarului contractului în numele Asociaţiei.
Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a acordat valoare de mandat procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 prin raportare la concluziile organelor de cercetare penală, fără o analiză proprie în sensul de a argumenta dacă acel proces-verbal este sau nu un mandat şi dacă este legal conferit potrivit normelor statutare.
Procedura de atribuire a unui contract se realizează prin licitaţie, şi nu prin negociere directă, nefiind atributul preşedintelui Consiliului de Administraţie, şi cu atât mai puţin al unei persoane desemnate de acesta sau de Consiliu de a stabili beneficiarul unui contract de vânzare a masei lemnoase.
Recurenta-pârâtă consideră că obligativitatea unei împuterniciri dată de către Consiliul de Administraţie preşedintelui acestuia în vederea încheierii contractului de prestări servicii în numele şi pe seama Asociaţiei trebuia să fie analizată de către instanţa de apel prin raportare la prevederile statutare şi în considerarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2000.
S-a mai susţinut că, în speţă, contractul de prestări servicii a fost încheiat în lipsa unui mandat conferit în acest sens, fapt ce echivalează cu lipsa consimţământului şi conduce la lipsirea de efecte juridice a actului juridic încheiat.
Cu privire la motivele de ordine publică depuse de recurenta-pârâtă la termenul din 24 noiembrie 2016 şi care au fost constatate de instanţă ca fiind de ordine publică la termenul de astăzi, se reţin următoarele aspecte:
Recurenta a arătat că, prin hotărârea recurată, instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin încălcarea principiilor nemijlocirii şi al contradictorialităţii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 acelaşi Cod.
În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea principiului nemijlocirii şi a principiului contradictorialităţii.
Cu privire la cel dintâi, se arată că instanţa de apel şi-a întemeiat în integralitate soluţia pe opinia procurorului exprimată în Ordonanţa penală din 9 noiembrie 2014 şi pe opiniile raportului de expertiză efectuat în dosarul penal, fără a realiza o analiză şi o cenzură proprie, cu toate că aspectele din dosarul penal nu priveau şi nu influenţau în vreun mod procedura statutară a pârâtei de formare a consimţământului şi nici nu puteau invalida constatarea primei instanţe cu privire la inexistenţa consimţământului. Se mai arată că raportul de expertiză a fost întocmit în cadrul dosarului penal, fiind deci un mijloc de probă extrajudiciară.
Mai susţine recurenta-pârâtă că acest raport de expertiză extrajudiciară nu a fost pus în discuţia părţilor, aspect care duce la încălcarea principiului contradictorialităţii.
Totodată, s-a arătat că hotărârea recurată este nelegală, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce priveşte respingerea cererii reconvenţionale şi este insuficient motivată cu privire la admiterea acţiunii formulate de reclamantă.
Cu privire la acest motiv de nelegalitate, pârâta Asociaţia O.M.A.R Cărpinişeni învederează că decizia atacată este nelegală întrucât soluţia de respingere a cererii reconvenţionale nu a fost motivată în drept.
Susţine recurenta că instanţa de apel nu a motivat în drept hotărârea atacată şi nu a avut în vedere o anumită normă legală, pronunţându-se exclusiv pe baza faptelor, fără a se apleca asupra dreptului incident în speţă. Astfel, instanţa de apel avea obligaţia să arate în mod explicit de ce existenţa procesului-verbal din 25 ianuarie 2009 validează contractul, care sunt efectele lui, de ce acest proces-verbal poate să fie asimilat unui mandat şi de ce acest proces-verbal poate să substituie şi să suplinească inexistenţa consimţământului la momentul formării contractului.
Recurenta-pârâtă învederează că nu există un consimţământ valabil exprimat printr-o decizie a Consiliului de Administraţie privind stabilirea preţului contractului şi nici exprimarea unei voinţe a Asociaţiei privind încheierea contractului.
Instanţa de apel trebuia să arate în ce fel prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea pe existenţa sau inexistenţa unui mandat şi în ce fel constatarea existenţei unui mandat ar invalida soluţia juridică a primei instanţe. Totodată, instanţa de apel trebuia să arate în temeiul cărei norme de drept un proces-verbal dă naştere dreptului de reprezentare, cu toate că el nu reprezintă voinţa organului colegial al Asociaţiei, precum şi normele de drept în virtutea cărora limitele mandatului pot fi extinse şi în vederea încheierii de contracte. În opinia sa, contractul de prestări-servicii ce formează obiectul litigiului se poate încheia doar pe bază de mandat special, şi nu pe bază de mandat general.
Mai arată pârâta că, potrivit art. 26 din Statut, un contract poate fi încheiat doar în cazul în care există o decizie a Consiliului de Administraţie privind stabilirea preţului, atribuţie care nu poate fi în niciun caz delegată, iar vânzarea de material lemnos se face doar în baza unei licitaţii publice.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. referitoare la insuficienta motivare a admiterii acţiunii reclamantei, recurenta arată ca instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia prin raportare la trei circumstanţe de fapt, respectiv înregistrarea unei intrări de material lemnos de către Asociaţie în Sumal, semnarea proceselor-verbale de predare-primire, precum şi pe faptul că factura din 4 aprilie 2011 în valoare de 259.098 lei, de care reclamanta se prevalează, poartă semnătura reprezentantului pârâtei şi ştampila Asociaţiei.
Cu referire la cel din urmă aspect, recurenta susţine că această factură nu a fost însuşită de Asociaţie având în vedere lipsa calităţii de reprezentant a persoanei semnatare, precum şi lipsa unei aparenţe în acest sens şi folosirea unei ştampile fără drept.
S-a susţinut şi faptul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la respingerea cererii reconvenţionale, s-a arătat că instanţa a ignorat aplicarea principiului specialia generalibus derogant, întrucât s-a raportat la O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, ignorând astfel aplicarea unei norme juridice de ordine publică privind regimul general al proprietăţii, în speţă, art. 28 alin. (15) şi art. 276 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Totodată, s-a precizat că instanţa a ignorat prevederile de ordine publică ale art. 95 alin. (1) şi (37) C. silvic, privind modalitatea de organizare şi de funcţionare a obştilor de moşneni care fac parte din tezaurul istoric al României.
În ceea ce priveşte admiterea acţiunii intimatei, recurenta-pârâtă susţine că în speţă erau aplicabile prevederile art. 1, art. 3 şi art. 62 alin. (1) C. silvic, art. 4 alin. (1) şi (4) din Instrucţiunile din 30 septembrie 2008, privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, art. 20 alin. (4) din Normele din 27 august 2008 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrare a lemnului rotund.
Tot cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că existenţa mandatului ar putea avea relevanţă prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 26/2000, învederând că în opinia sa temeiul de drept aplicabil litigiului este cel prevăzut de art. 2 al Statutului Asociaţiei.
Mai mult, se arată că, în speţă, contractul a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor Statutului Asociaţiei şi a normelor prevăzute de Legea nr. 1/2000.
Ca o consecinţă a stabilirii corecte a cadrului procesual, singura modalitate în care voinţa Asociaţiei putea fi angajată era în cadrul unei adunări deliberative şi colegiale a Consiliului de Administraţie, în cadrul căreia se stabilea preţul pentru vânzarea de material lemnos, ca element esenţial al contractului.
În concluzie, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a invocat dispoziţiile Codului civil, fără a lua în considerare normele speciale şi derogatorii ale regimului silvic, motiv pentru care apreciază că hotărârea recurată se impune a fi anulată.
Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, care însă a fost respinsă la termenul de astăzi, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt. Obligaţia de motivare impune o apreciere întotdeauna ataşată de natura cauzei, de circumstanţele acesteia, stilul judiciar şi tipologia actului de justiţie. Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.
Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă şi necontradictorie, din care să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, se poate înlătura arbitrariul şi se poate efectua controlul judiciar.
Însă, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel nu îndeplineşte aceste cerinţe, întrucât nu a fost motivată sub toate aspectele invocate, astfel încât, coroborat cu principiile şi regulile de drept substanţial şi procesual, să conducă în mod logic la soluţia pronunţată şi să permită realizarea controlului judiciar.
În realitate, hotărârea instanţei de prim control judiciar apare doar sub forma unei expuneri de afirmaţii, fără a fi întemeiate în drept, astfel încât ele nu creează transparenţa asupra silogismului judiciar care a condus la admiterea apelului.
Decizia atacată nu cuprinde nicio referire cu privire la motivele care au dus la respingerea cererii reconvenţionale, instanţa de apel nu a dat dezlegare problemelor referitoare la lipsa totală a consimţământului Asociaţiei O.M.A.R Cărpinişeni la încheierea Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010, precum şi aspectelor referitoare la lipsa mandatului pârâtei pentru angajarea valabilă a Asociaţiei, aspect care echivalează cu lipsa consimţământului.
Instanţa de apel nu a expus raţionamentul în urma căruia a apreciat că se impune respingerea cererii reconvenţionale prin indicarea temeiurilor de drept care au dus la formarea convingerii instanţei în acest sens.
De asemenea, nu a fost analizată nici excepţia de neexecutare a Contractului de prestări servicii nr. 37 din 2 august 2010 invocată de pârâtă, în sensul stabilirii, prin administrarea de probatorii, a îndeplinirii obligaţiei asumate de reclamanta SC T. SA prin contractul evocat şi care are ca obiect prestarea de servicii de exploatare, transport şi debitare a materialului lemnos din partizile enumerate în contract la art. 2, nefiind analizate nici aspectele referitoare la nulitatea contractului de prestări servicii invocate de pârâtă.
Considerentele expuse mai sus impun concluzia că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea instanţei de apel echivalând unei necercetări corespunzătoare a fondului.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate în raport de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ceea ce face de prisos examinarea celorlalte critici, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, instanţei de apel, care, cu ocazia rejudecării, va avea în vedere şi celelalte susţineri din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Asociaţia O.M.A.R Cărpinişeni împotriva Deciziei nr. 281/2015 din 10 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 256/2016. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 249/2016. Civil → |
|---|
