ICCJ. Decizia nr. 292/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 292/2016
Dosar nr. 18866/211/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 04 februarie 2016
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2015 creditoarea SC B.T. SA Cluj a solicitat, în contradictoriu cu debitorii SC M.P.M. SRL şi M.C., investirea cu formulă executorie a contractului de credit din 09 aprilie 2008 şi a actului adiţional din 07 aprilie 2009, în temeiul art. 640 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea civilă nr. 10043 din 14 octombrie 2015 Judecătoria Cluj Napoca a declinat soluţionarea cererii în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 641 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor.
Cum nici sediul creditorului, nici domiciliul debitorului nu se află în circumscripţia Judecătoriei Cluj Napoca, instanţa a reţinut competenţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru că în contractul de credit figurează Banca Transilvania - Sucursala Unirii Bucureşti, sector 3.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 a pronunţat sentinţa nr. 16543 din 20 noiembrie 2015, prin care a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a înaintat dosarul Înaltei Curţii de Casaţie si Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenta.
În motivare, a reţinut că cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit a fost înregistrată la Judecătoria Cluj Napoca, în conformitate cu art. 641 alin. (2) C. proc. civ, creditorul având drept de opţiune între instanţa de la domiciliul/sediul creditorului ori al debitorului, putând sesiza inclusiv instanţa în circumscripţia căreia se află sediul său ales, în cazul în care domiciliul sau sediul creditorului se află în străinătate (art. 126 alin. (1) C. proc. civ.).
A reţinut instanţa că sesizarea Judecătoriei Cluj - Napoca, ca instanţa de la sediul creditorului, este opţiunea exprimată de creditoare.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a mai arătat şi că argumentele Judecătoriei Cluj Napoca, în sensul că „Sucursala poate sta in judecata in calitate de petenta” nu pot determina competenţa instanţei, sucursala nefiind decât mandatată să încheie contractele în numele şi pe seama societăţii mame, singura care are calitatea de creditor.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 09 aprilie 2008 şi a actului adiţional din 07 aprilie 2009.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 octombrie 2015, dată la care Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă fusese modificată de Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, prin introducerea art. 6401.
Astfel, în conformitate dispoziţiile art. 6401 alin. (2) „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales”.
Dispoziţia legală mai sus redată cuprinde, în prima teză a alineatului al doilea, reglementarea unei competenţe teritoriale alternative, în sensul că sunt deopotrivă competente, a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.
În speţa supusă analizei, creditoare este SC B.T. SA Cluj, care are sediul în Cluj Napoca, str. George Bariţiu nr. 8, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată aflată la fila nr. 1 din dosarul Judecătoriei Cluj Napoca, iar sediul debitorilor SC M.P.M. SRL şi M.C. se află în Bucureşti, sector 6.
Prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în alin. (2) a aceluiaşi articol că, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului, au competenţă de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.
În speţă, raportat la textele de procedură menţionate, creditoarea ar fi avut alegerea între două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Cluj Napoca, ca instanţă în circumscripţia căreia află sediul creditoarei şi Judecătoria Sectorului 6, unde se află sediul debitorilor.
Prin urmare, operează dispoziţiile din art. 116 C. proc. civ., care instituie dreptul reclamantului de a opta în alegerea instanţei, “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.
Înalta Curte constată că dreptul de opţiune al creditoarei a fost exprimat între două instanţe deopotrivă competente teritorial în a soluţiona cererea de învestire cu formula executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca.
Mai reţine Înalta Curte şi că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu este competentă în cauză, întrucât aici se află sediul Sucursalei Unirii a Băncii Transilvania, şi nu sediul băncii creditoare. Așadar, sunt corecte considerentele Judecătoriei Sectorului 3, în sensul că împrejurarea că sucursala poate sta în judecată în calitate de petenta nu poate determina competenţa instanţei, sucursala fiind mandatată doar să încheie contractele în numele şi pe seama societăţii mame, singura care are calitatea de creditor.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei Cluj Napoca, în favoarea căreia se va stabili competenţa de soluţionare a cererii, ca urmare a opţiunii creditoarei, care a învestit în mod legal această instanţă, în raport de dispoziţiile art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., cu cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 293/2016. Civil → |
|---|
