ICCJ. Decizia nr. 296/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 296/2016
Dosar nr. 3589/1/2015
Şedinţa publică din 4 februarie 201
Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Contestaţia în anulare - motive,
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 octombrie 2015, contestatorul A.G. a solicitat anularea Deciziei nr. 1533 din 9 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, admiterea recursului pe care l-a exercitat şi „î n principal, casarea hotărârii recurate şi, reţinând cauza spre rejudecarea recursului, acordarea unui nou termen pentru completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize specialitatea „topografie - cadastru” în care să se stabilească amplasamentul terenului pentru care intimata-reclamantă avea dreptul la restituire în calitatea sa de moştenitoare a autorilor săi; sau casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare către prima.instanţa pentru completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize specialitatea „topografie - cadastru” in care sa se stabilească amplasamentul terenului pentru care intimata-reclamanta avea dreptul la restituire in calitatea sa de moştenitoare a autorilor săi.
În subsidiar, modificarea hotărârii recurate in sensul admiterii apelului subsemnatului si respingerii acţiunii intimatei-reclamante ca nelegala si netemeinica, aceasta neavând calitate procesuala in cauză în condiţiile in care era îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri de pe raza teritoriala a com. Mihail Kogălniceanu, iar nu pentru terenurile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare declarate nule prin hotărârile instanţelor de fond din prezenta cauză.”
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe dipoziţiile art. 318 C. proc. civ., s-a arătat că instanţa de recurs nu a cercetat şi nu s-a pronunţat cu privire la motivele de recurs invocate de către contestator, în special prin recursul formulat prin reprezentanţii „C. și Asociaţii”, nerespectandu-se cerinţa motivării hotărârii, astfel cum este reglementată de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin modul în care a redactat hotărârea, instanţa nu a răspuns obligativităţii cercetării distincte a fiecărui motiv de recurs, astfel încât s-a realizat o motivare implicită, ceea ce echivalează cu lipsa motivării.
Cercetarea fiecărui motiv de recurs presupune identificarea de către instanţă a motivului de recurs invocat, analizarea, în funcţie de argumentele invocate, dacă motivul de recurs este sau nu întemeiat, precum si indicarea de către instanţă a motivelor de fapt și de drept pentru care primește sau respinge motivul respectiv, împreună cu argumentele care au stat la baza lui.
Dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au caracter imperativ, astfel încât nemenționarea ori menționarea necorespunzătoare în hotărârea judecătorească a elementelor prevăzute în acest text este sancţionată cu nulitatea întregii hotărâri.
Legea nu pretinde o anumită formă sau conținut al considerentelor, însă instanţa, indiferent de faza procesuală, trebuie să se refere în motivare la toate capetele de cerere formulate şi la fundamentul pentru care s-au respins unele cereri/motive de recurs.
Chiar daca, în aceasta operaţiune, instanţa nu trebuie sa răspundă și la toate argumentele folosite de părţi pentru susţinerea pretenţiilor lor, ea este obligata sa analizeze si sa se pronunţe pe cererile părţilor (în speţă, motivele de recurs invocate drept critici aduse hotărârii cu privire la care s-a cerut exercitarea controlului judiciar) şi să prezinte un argument mai mult sau mai puţin consistent cu privire la soluţie.
Motivele de nelegalitate invocate în recursul contestatorului, formulat prin reprezentanţii săi convenționali din cadrul S.P.A.C.A., cu privire la soluţia pronunţată în apel au fost prezentate pe larg în motivele de recurs transmis prin poştă şi doar reiterate în concluziile scrise depuse în fata instanţei de control judiciar. Totuşi, acestea nu au fost analizate în totalitate în considerentele hotărârii pronunţate.
Împotriva hotărârii din apel au fost formulate, în interiorul termenului procedural de exercitare a caii de atac, doua categorii de recursuri cu soluţionarea cărora instanţa de control judiciar a fost investita în mod legal:
- recursul formulat în numele contestatorului si al recurentei-parate A.E., prin S.C.P.A. „Ţ., Z. și Asociaţii”;
- recursul formulat în numele contestatorului A.G. de către reprezentanţii săi convenţionali „C. și Asociaţii”.
Cele două categorii de recursuri, deşi aveau aceeaşi finalitate, conţineau doar parţial motive de recurs similare, iar recursul formulat distinct de A.G. conţinea, suplimentar, motivul de casare înserat la pct. III 4) de la ultima filă precum şi anumite motive de modificare ce nu erau comune cu cele din recursul formulat de contestator alături de recurenta-parată A.E.
Astfel, în susţinerea recursului A.G., formulat prin S.C.P.A. „C. si Asociaţii”, s-a arătat, suplimentar faţă de motivele de casare şi modificare prezentate la pag. 9-21 ale acestui recurs (care au fost analizate parţial si in mod implicit de instanţa de recurs), următorul motiv de casare: „III.4) Este nelegala soluţia instanţei de apel de anulare integrala a contractelor de vânzare-cumpărare prin care am cumpărat terenurile în litigiu, în condiţiile în care terenurile proprietatea subsemnatului nu se suprapun integral cu terenurile la care pretinde intimate-reclamanta ca are vocative la reconstituirea dreptului de proprietate.
În subsidiar, daca instanţa de apel reţinea îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru declararea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare, menţionez faptul ca soluţia legala era admiterea în parte a acţiunii și anularea în parte a contractelor de vânzare-cumpărare, doar in limita existentei unei suprapuneri intre terenurile la care pretinde intimate-reclamanta ca are vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate (18 ha) și terenurile proprietatea subsemnatului (18,5 ha).
Or, in condiţiile in care instanţele de fond au refuzat efectuarea unei expertize tehnice cadastrale, care sa stabilească printre altele, aceste amplasamente și gradul de suprapunere a terenurilor litigioase, nelegalitatea acestor hotărâri este evidentă”.
Acest motiv de casare nu a fost cercetat nici măcar in mod indirect, si in consecinţă nu a putut fi înlăturat motivat in hotărârea pronunţată, cu toate că a reprezentat un motiv de recurs distinct cu soluţionarea căruia fusese investita in mod legal instanţa de control judiciar.
Aspectele de nelegalitate invocate în recursul contestatorului au fost diferite de cele „analizate” implicit si incomplet in hotărârea recurată, iar instanţa de recurs nu a trecut la cercetarea distincta a motivelor din calea de atac semnata de avocaţii din cadrul „C. și Asociaţii" - S.C.P.A. și nu a înlăturat in hotărârea pronunţată criticile de nelegalitate aduse prin aceasta categorie de recurs, ci s-a limitat sa arate ca si acest recurs al contestatorului este „nefondat pentru considerentele analizate anterior”.
Astfel, la fila 18 parag. 8 al deciziei din recurs s-a arătat că „deşi cererea de recurs a paratului A.G. este foarte cuprinzătoare, trebuie subliniat ca primele noua pagini ilustrează istoricul cauzei următoarele pagini conţinând criticile de fond, comune cu cele formulate de A.E. și care au fost grupate si analizate, deja, in precedent ”. Or, din analiza comparativa a celor doua categorii de recursuri cu soluţionarea cărora instanţa de recurs era investită, rezultă în mod indubitabil contrariul celor prezentate în decizia a cărei anulare se solicită, in principal, prin existenta unui motiv de casare suplimentar (pct. III 4) al recursului contestatorului) și, în subsidiar, prin prezentarea unor alte motive de casare modificare inserate la filele 11-20 din aceeaşi cale de atac.
În plus față de analizarea ultimului motiv de casare prezentat în recursul contestatorului, instanţa de recurs nu a analizat nici motivele de recurs prezentate de contestator la pct. III 2) care constituiau motive de nelegalitate distincte ale hotărârii recurate, iar nu simple argumente comune cu cele existente in recursul declarat in numele soţilor A.G. si A.E. Astfel, prin aceste motive de recurs se prezentase, din perspectivă legala, efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior în litigiile în care intimata-reclamanta investise instanţele cu analizarea cererilor sale și în care contestatorul nu a avut calitatea de parte.
Instanţa de control judiciar s-a limitat la o prezentare trunchiată a unor considerente teoretice ale noțiunilor de „autoritate şi putere de lucru judecat”, nu a analizat cele prezentate de contestator ca motive distincte de recurs, nu s-a aplecat asupra analizării normelor legale de drept substanţial la care se făcuse trimitere în calea de atac, nu a prezentat fundamentul juridic pentru care a îndepărtat cele inserate în motivele de nelegalitate și s-a limitat ca, in considerentele deciziei, să insereze paragrafe ce țineau de practicaua unei hotărâri judecătoreşti, sintetizând in mod generic faptul ca aprecierea hotărârilor judecătoreşti și a probatoriului a fost deja făcuta, fara a se intra într-o analiza de legalitate, ce era absolut necesara fata de cele prezentate în recursul contestatorului.
În motivele de nelegalitate prezentate în recursul contestatorului fuseseră prezentate norme legale de drept substanţial şi procedural ce fuseseră încălcate prin hotărârea recurată, atât normele ce reglementează autoritatea de lucru judecat, cât și dispoziţii legale din legile speciale, respectiv Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 245/2005.
Instanţa de recurs nu a cercetat motivele de recurs ce presupuneau analiza, din punct de vedere al legalităţii, naturii și efectelor juridice a următoarelor :
„- raportul de expertiza extrajudiara „D.F.”;
- adresa din 26 iulie 1999 înregistratǎ la Primăria com. M, Kogălniceanu și schiţa înregistrată;
- hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar a Municipiului Constanța din luna Martie 2000;
- hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile anterioare în raport de obiectul, părţile, soluţiile pronunţate si succesiunea acestora;
- posibilitatea legala a Primarului Comunei Mihail Kogălniceanu de a acorda (emite propunere de constituire în natura în baza Legii nr. 18/1991) un teren situat in administrativul Municipiului Constanta (cele doua localități fiind situate la o distanta de aproximativ 60 km și având între ele interpuse alte trei unităţi administrative distincte), s.a.”
Acestea reprezentau motive de recurs cu soluţionarea cărora instanţa de control judiciar fusese învestită in mod legal prin recursul formulat, iar nu aspecte prezentate pentru prima oara prin concluziile scrise (acestea doar dezvoltând si prezentând într-o forma completa cele deja existente in motivele de recurs), astfel încât nu poate fi reţinută fundamentarea instanţei de recurs pentru necercetarea acestora, prezentata in ultimul paragraf al considerentelor („aspecte noi, care exced motivelor de recurs”).
În al doilea rând, hotărârea este rezultatul unei greşeli materiale, instanţa pornind în fundamentarea soluţiei de la o situaţie premisă eronată în ceea ce priveşte conţinutul, valoarea si efectul primei hotărâri judecătoreşti prezentate ca fundament al dreptului intimatei-reclamante (sentinţa civilă nr. 612 din 20 Mai 2008 a Tribunalului Constanta).
Pentru justificarea dreptului intimatei - reclamante instanţa de recurs a prezentat în considerentele deciziei anumite hotărâri judecătoreşti care îi confirma acest drept şi, în mod corespunzător, calitatea procesuala activa, prima hotărâre irevocabila avuta in vedere de către instanţa fiind reprezentată de sentinţa sus-menţionată. Or, pe de o parte aceasta hotărâre nu este „irevocabila” (dosarul aflandu-se pe rolul Curţii de Apel Constanta în apel, în al doilea ciclu procesual după casare cu trimitere), iar pe de alta parte nu reprezintă un fundament pentru justificarea dreptului intimatei-reclamante ci, dimpotrivă, o infirmare a acestui drept. Intimata-reclamanta R.Z. nu beneficiază de efectele acestei hotărârii judecătoreşti, neavând nicio legătura cu dreptul persoanelor în favoarea cărora fusese pronunţată sentinţa.
Mai mult, hotărârea a fost depusa la dosar chiar de către contestator pentru a întări cele prezentate cu privire la inexistenta dreptului intimatei-reclamante și a suprapunerii intre terenul cu privire la care aceasta invoca un drept si terenul solicitat de terţe persoane ca reprezentând fostul amplasament al autorului acestora.
S-a arătat, de asemenea, că „din analizarea modalităţii de prezentare a considerentelor avute in vedere de către instanţa de control judiciar şi din prezentarea succesiunii hotărârilor judecătoreşti la care se raportase pentru confirmarea dreptului intimatei-reclamante şi întărirea nelegalităţii excepţiei lipsei calităţii procesuale active, rezulta că nu suntem in situaţia unei erori de judecata a instanţei de recurs, ci chiar a unei „erori materiale” ce a dus la stabilirea dreptului intimatei-reclamante în considerarea unei hotărâri judecătoreşti care, pe lângă faptul ca nu era irevocabila, nu acorda un drept acesteia, ci chiar infirma cele reţinute anterior in decizia recurată.”
2.2. Analiza contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare nu este întemeiată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Primul motiv invocat de către contestator pentru anularea deciziei date în recurs constă în nepronunţarea instanţei asupra criticilor pe care acesta le-a formulat la pct. III.4) din cererea de recurs depusă prin reprezentații săi „C. şi Asociaţii”.
Verificând cererea de recurs, Înalta Curte constată că singurul aspect arătat în cererea de recurs la care se face trimitere este următorul: „Este nelegală soluţia instanţei de apel de anulare integrala a contractelor de vânzare-cumpărare prin care am cumpărat terenurile in litigiu, in condiţiile în care terenurile proprietatea subsemnatului nu se suprapun integral cu terenurile la care pretinde intimata-reclamantă că are vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate.”
Or aceasta nu poate fi considerată o critică asupra căreia instanţa de control judiciar să fi fost obligată să răspundă. Controlul judiciar nu se putea realiza în speţă deoarece recurentul nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel în privinţa analizei valabilităţii contractelor de vânzare-cumpărare la care a făcut referire.
În atare condiţii, aparenţa de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat.
Pe de altă parte, faptul că recurentul a dezvoltat prin concluziile scrise ceea ce doar a enunţat prin motivele de recurs nu era de natură a obliga instanţa de recurs să se pronunţe, în cadrul considerentelor care ar fi corespuns dispozitivului, asupra acestor chestiuni. Câtă vreme recurentul a nesocotit principiul contradictorialităţii şi, în forma specifică a principiului pentru etapa recursului, prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., nu poate reproşa instanţei că nu a analizat aspecte de care adversarul său nu avea ştiinţă.
Faţă de modul în care a înţeles recurentul să se exprime în calea extraordinară de atac, instanţa de recurs, văzând concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, şi prin care se invocau aspecte ce nu fuseseră deduse analizei în termenul imperativ impus de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de recurs nici nu avea obligaţia de a repune pricina pe rol, pentru a pune în discuţia contradictorie a părţilor aceste aspecte. Sancţiunea impusă de art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de anulare a cererii de recurs nemotivată, nu putea fi înlăturată de instanţă, în lipsa unor prevederi care să-i îngăduie aceasta.
Aşadar, reţinând în hotărâre faptul că „ în concluziile scrise și notele de ședință depuse la dosarul cauzei de către pârâți, prin apărători, au fost aduse critici de nelegalitate și au fost invocate aspecte noi, care exced motivelor de recurs așa cum au fost depuse în termenul legal și, în consecință, în raport de dispozițiile art. 306 C. proc. civ., instanța nu este ținută să le analizeze”, instanţa de recurs a dat eficienţă prevederilor legale sus-menţionate, pronunţând o soluţie legală.
Cât priveşte neanalizarea motivului de recurs privitor la suprapunerea terenurilor părţilor, Înalta Curte constată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra acestui aspect la pag. 18 din hotărâre şi a răspuns criticii prin care s-a adus în discuţie modul în care instanţa de apel a înţeles să administreze probatoriul - precum şi probatoriul administrat - pentru dovedirea susţinerilor recurenţilor. S-a analizat atitudinea procesuală a recurenţilor-pârâţi în etapa apelului şi s-a concluzionat că aceştia nu mai pot invoca în faţa instanţei de recurs faptul că nu s-a administrat tot probatoriul necesar pentru a lămuri cauza.
Instanţa de recurs a analizat şi motivul de recurs privitor la efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior în litigiile în care reclamanta a figurat ca parte.
Lecturarea hotărârii contestate permite a se constata cu uşurinţă faptul că instanţa a analizat şi acest aspect. Împrejurarea că analiza făcută nu este în sensul urmărit de către contestator nu este de natură să-i deschidă acestuia calea contestaţiei în anulare.
Apoi, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat critica privitoare la calitatea procesuală a reclamantei pentru că „ instanţa de recurs nu a cercetat motivele de recurs ce presupuneau analiza, din punct de vedere al legalităţii, naturii și efectelor juridice a următoarelor : raportul de expertiza extrajudiara „D.F.”; adresa din 26 iulie 1999 înregistratǎ la Primăria com. M, Kogălniceanu și schiţa înregistrata; hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar a Municipiului Constanta din luna Martie 2000; hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile anterioare în raport de obiectul, părţile, soluţiile pronunţate și succesiunea acestora; posibilitatea legala a primarului com. Mihail Kogălniceanu de a acorda (emite propunere de constituire în natura în baza Legii nr. 18/1991) un teren situat in administrativul Municipiului Constanta (cele doua localități fiind situate la o distanta de aproximativ 60 km și având între ele interpuse alte trei unităţi administrative distincte), s.a.”.
Instanţa de recurs a analizat problema calităţii procesuale a reclamantei la pagina 16 din hotărâre. Faptul că nu s-a răspuns tuturor argumentelor invocate de către recurent, în raport cu materialul probator sus-menţionat, nu este de natură a vicia conţinutul considerentelor. Aşa cum se observă şi din cuprinsul cererii de recurs, toate probele pretins a nu fi fost analizate au fost invocate drept argumente în susţinerea motivului de recurs ce viza calitatea procesuală activă. Neanalizarea acestor aspecte ar fi fost de natură să ducă la admiterea contestaţiei în anulare doar în măsura în care, ele însele, ar fi atras pronunţarea unei alte soluţii. Or, în condiţiile în care instanţa de recurs a considerat că reclamanta justifica legitimarea procesuală activă pentru argumentul ce decurgea din interesul său în constatarea nulităţii absolute a unor contracte, analiza şi a altor aspecte - ce vizau doar materialul probator invocat de către recurent - care să fi dus la înlăturarea calităţii procesuale active era inutilă.
Având în vedere cele mai sus arătate, motivul contestaţiei în anulare privitor la necercetarea tuturor criticilor formulate de către recurent nu este întemeiat.
Nu poate fi primit nici cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare, privitor la greşeala materială pe care ar fi săvârşit-o instanţa de recurs.
În opinia contestatorului, greşeala materială ar consta în faptul că „instanţa a pornit în fundamentarea soluţiei de la o situaţie premisă eronată în ceea ce priveşte conţinutul, valoarea si efectul primei hotărâri judecătoreşti prezentate ca fundament al dreptului intimatei-reclamante, sentinţa civilă nr. 612 din data de 20 Mai 2008 a Tribunalului Constanta, (…) reţinând în mod eronat caracterul irevocabil al acestei hotărâri deşi dosarul se află pe rolul Curţii de Apel Constanta, în apel, iar pe de alta parte nu reprezintă un fundament pentru justificarea dreptului intimatei-reclamante ci, dimpotrivă, o infirmare a acestui drept”.
Greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare este una de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii. De asemenea, pentru verificarea greşelii materiale ce ar atrage anularea hotărârii nu trebuie să fie necesară o reexaminare a fondului cauzei sau reaprecierea probelor.
Din motivarea contestaţiei în anulare se observă că, în realitate, criticile formulate de către contestator vizează o eventuală greşeală de judecată, schimbarea caracterului unei hotărâri judecători şi denaturarea efectelor acesteia neputând fi încadrate în categoria greşelii materiale.
Aşadar, va fi respins şi motivul de contestaţie referitor la eroarea materială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva Deciziei nr. 1533 din 9 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 4 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2016. Civil. Actiune în daune delictuale.... | ICCJ. Decizia nr. 297/2016. Civil → |
|---|
