ICCJ. Decizia nr. 293/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 293/2016
Dosar nr. 15925/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 4 februarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 43 din 28 noiembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea formulata de petentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul P.P.P.S.; a dispus dizolvarea P.P.P.S. şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice; a respins cererile de intervenţie în interes propriu formulate de întervenienţii I.V.G.C. şi R.P., ca neîntemeiate; în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 14/2003, excepţie invocată de P.P.P.S.; a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de intervenientul I.V.G.C., ca inadmisibilă.
Prin Decizia nr. 108/A din 6 martie 2015 Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtul P.P.P.S. şi intervententul I.G.V.C.
În motivare, curtea de apel a constatat că instanţa de fond a solicitat, conform Legii nr. 14/2003, relaţii de la A.E.P., singura în măsură să comunice relaţii utile, concludente şi pertinente. Or, din răspunsul aflat la dosar a rezultat că P.P.P.S. nu a obţinut minimul de voturi atât pentru consiliile locale, judeţene, dar şi pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Or, în acest caz, conform art. 46 alin. (1) lit. f) şi art. 48 din Legea nr. 14/2003, intervine dizolvarea respectivului partid (ceea ce prin soluţia dată de sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a şi făcut.
S-a mai reţinut corect că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 14/2003 nu este aplicabil, întrucât priveşte numai modificările aduse statutului sau programului politic al partidului.
Împotriva acestei decizii pârâtul P.P.P.S. şi inîervenienîul în nume propriu l.G.V.C. au formulat recurs.
În cuprinsul criticilor, recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat pe apelul formulat de intervenientui în nume propriu l.G.V.C.
Au mai arătat şi că au fost greşit aplicate prevederile art. 46 din Legea nr. 14/2003, pentru că s-a efectuat un calcul eronat al numărului minim de voturi.
La data de 22 septembrie 2015 cererea de recurs formulată de pârâtul P.P.P.S. şi de intervenientui în nume propriu l.G.V.C. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă.
La data de 17 noiembrie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată, iar la data de 26 noiembrie 2015 s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Conform dovezilor aflate la filele 22 - 24 din dosar, raportul a fost comunicat recurentului intervenient în nume propriu l.G.V.C., intimatului reclamant Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi intimatului intervenient în nume propriu R.P., la data de 3 decembrie 2015.
La data de 15 decembrie 2015 a fost comunicat raportul şi către recurent pârât P.P.P.S., conform dovezii aflate la fila 37.
La data de 11 decembrie 2015 intimatul reclamant Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a depus la dosar punct de vedere, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
La data de 15 decembrie 2015 recurentul pârât P.P.P.S. şi recurentul intervenient în nume propriu l.G.V.C. au depus la dosar puncte de vedere la raport, prin care au arătat că recursul este admisibil şi îndeplineşte toate cerinţele art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Se constată că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea Ministerului Public de încetare a activităţii partidului politic recurent şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice.
Potrivit ar. 634 alin. (1) pct 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. 45 din Legea partidelor politice nr. 14/2003:
„(1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege; b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia; e) ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti conform art. 46 alin. (1); f) ca urmare a aplicării art. 26.
(2) Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului Bucureşti de către Ministerul Public şi se soluţionează potrivit normelor de procedură stabilite ia art. 26 alin. (2)-(5)".
De asemenea, art. 26 din acelaşi act normativ prevede că „(1) În cazul în care modificările nu sunt comunicate conform art. 25 alin, (2) sau dacă instanţa a respins cererea de încuviinţare a modificării statutului, iar partidul politic în cauză acţionează în baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucureşti încetarea activităţii partidului politic şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice.
( 3) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucureşti se va pronunţa asupra acesteia.
( 4) Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel Ia Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
( 5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului".
Aşadar, având în vedere textele de lege citate mai sus, Înalta Curte constată că asupra cererii de dizolvare a unui partid politic se pronunţă tribunalul, a cărui hotărâre este supusă exclusiv căii de atac a apelului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia atacată nu mai este supusă recursului.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul P.P.P.S. şi de intervenientul l.G.V.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul P.P.P.S. şi de intervenientul l.G.V.C. împotriva Deciziei civile nr. 108/A din 6 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 292/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 294/2016. Civil → |
|---|
