ICCJ. Decizia nr. 313/2016. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 313/2016
Dosar nr. 5109/117/2009*
Şedinţa publică de la 11 februarie 2016
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 681 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Academia de Înalte Studii Agronomice Cluj, prin succesoarea sa în drepturi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj.
S-a admis acţiunea civilă precizată, intentată de reclamanta SC S.F. SRL împotriva pârâţilor Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj, s-a constatat că pe terenul în suprafaţă de 4.568 mp înscris în CF Cluj, este edificată o construcţie cu suprafaţa utilă de 449 mp, cu regim de înălţime P+E, pe fundaţii din beton, cadre din beton cu zidării de cărămidă, acoperit tip terasă, compusă din: parter, o cofetărie, două birouri, două magazii, o centrală termică, două anexe, o debara, un grup sanitar, un WC femei, un WC bărbaţi; etaj o sală restaurant, o bucătărie, un depozit, o garderobă, un antreu, un sas, un WC, un WC femei, un WC bărbaţi, o terasă intrare.
S-a constatat că pe acelaşi teren este edificată o fundaţie cu trei stâlpi în suprafaţă de 340 mp nefinalizată.
A fost obligată pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare privind supraedificatele descrise anterior, respectiv construcţie finalizată şi fundaţie, situate pe terenul înscris în CF nr. 276894 Cluj, număr cadastral 2768984 pentru diferenţa de preţ de 63.128 dolari SUA achitată integral, în caz contrar prezenta decizie va ţine loc de act autentic notarial. S-a dispus instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 4.568 mp înscris în CF Cluj şi a unui drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3.069 mp menţionat în Hotărârea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nr. 33 din 25 ianuarie 2011 în favoarea reclamantei.
S-a dispus intabularea în CF a drepturilor astfel dobândite în favoarea reclamantei.
S-a respins acţiunea intentată împotriva pârâtului Statul Român prin Academia de înalte Studii Agronomice Cluj, prin succesoarea sa în drepturi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că între pârâta R.A.D.P. Cluj şi reclamantă s-a încheiat contract de asociere în participaţiune nr. 47 din 23 aprilie 2008, prin care părţile au convenit să creeze o asociaţie în vederea exploatării unei suprafeţe de 7.637 mp teren aflat în administrarea pârâtei, situat în municipiul Cluj-Napoca, B-dul 1 D. f.n., prin realizarea şi construirea unui ansamblu de turism, agrement şi alimentaţie publică.
Aportul pârâtei a constat în acordarea dreptului de folosinţă asupra terenului menţionat anterior şi a dreptului de superficie pentru construcţiile, utilităţile, căile de acces etc., aferente construcţiilor.
Între aceleaşi părţi, s-a încheiat ulterior antecontractul de vânzare-cumpărare la data de 29 mai 2008, prin care aceeaşi pârâtă i-a promis reclamantei înstrăinarea imobilului proprietate extratabulară, aflat în domeniul privat al R.A.D.P. Cluj, reprezentând clădire parter, etaj şi terasă, precum şi fundaţia alăturată acesteia, conform releveurilor anexate actelor, edificate în baza Autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Cluj-Napoca în favoarea Administraţiei Parcurilor şi Străzilor Cluj-Napoca şi a Autorizaţiei de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993 emisă de Primărie, Municipiul Cluj-Napoca pe terenul înscris în CF Cluj, proprietatea Statului Român, Academia de înalte Studii Agronomice Cluj, pentru preţul de 41.180 euro, calculat ca fiind diferenţa între valoarea totală a construcţiei de 237.165 dolari SUA şi aportul reclamantei de 174.737 dolari SUA, potrivit contractului de asociere.
R.A.D.P. Cluj a recunoscut la interogatoriu că preţul de vânzare-cumpărare stabilit a fost achitat şi că nu şi-a putut îndeplini obligaţia de predare a tuturor actelor necesare semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare, pentru că imobilul construcţie nu a fost intabulat în cartea funciară, iar în prezent Municipiul Cluj-Napoca face demersurile legale în vederea intabulării terenului, urmând a fi reglementată situaţia juridică a acestuia, motiv pentru care este de acord cu acţiunea reclamantei.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 33 din 25 ianuarie 2011, s-a aprobat dezlipirea imobilului situat în Cluj-Napoca, B-dul 1 D. f.n., înscris în CF Cluj, în suprafaţă de 59.308 mp, cu drept de proprietate în favoarea Municipiului Cluj-Napoca, printre parcelele dezmembrate aflându-se şi cea în suprafaţă de 4.568 mp şi cea în suprafaţă de 3.069 mp.
Prima parcelă a trecut din domeniul public al municipiului, în proprietatea privată a acestuia şi a făcut obiectul schimbului între Municipiul Cluj-Napoca şi R.A.D.P. Cluj, care a oferit terenul în suprafaţă de 4.813 mp înscris în CF Cluj, aflat în proprietatea sa.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a aprobat darea în administrarea R.A.D.P. Cluj a celei de-a doua suprafeţe de 3.069 mp. În baza acestei hotărâri, s-a încheiat contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. 611 din 8 aprilie 2011 de BNP D.M.C., imobilul în suprafaţă de 4.568 mp fiind înscris în cartea funciară cu acelaşi număr în favoarea pârâtei R.A.D.P. Cluj.
În cuprinsul contractului, părţile au declarat că au cunoştinţă de faptul că pe terenul înscris în CF Cluj, sunt menţionate construcţiile administrative şi social-culturale în suprafaţă de 407 mp, fără acte şi înţeleg să încheie contractul în aceste condiţii.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâţii R.A.D.P. Cluj şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar.
În apelul declarat de pârâta R.A.D.P. Cluj, s-a solicitat schimbarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei.
În apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, s-a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin Decizia nr. 6/A din 23 ianuarie 2013 a reţinut următoarele:
În speţă, este vorba de două parcele de teren: 1) o parcelă de teren în suprafaţă de 4.568 mp înscrisă în CF Cluj-Napoca, asupra căreia este proprietară pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca. Pe acest teren este edificată construcţia în litigiu, cu suprafaţa utilă de 449 mp, cu regim de înălţime P+E şi o fundaţie cu trei stâlpi, în suprafaţă de 340 mp; 2) o parcelă în suprafaţă de 3.069 mp proprietatea pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, înscrisă în CF Cluj, în administrarea R.A.D.P. Cluj-Napoca, potrivit art. 7 din H.C.L. nr. 33 din 25 ianuarie 2011.
În baza Autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981, emisă de Consiliul Popular al Municipiului Cluj-Napoca, Administraţia Parcurilor şi Străzilor Cluj-Napoca a fost autorizată să execute o amenajare bază de agrement în cartierul Grigorescu.
În baza autorizaţiei de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a autorizat R.A.D.P. Cluj-Napoca să execute lucrările de închidere, din tâmplărie şi geam la etajul I al bazei de agrement Someş.
Prin Certificatul nr. 438 din 14 mai 2008 emis de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, s-a atestat edificarea construcţiei realizate în conformitate cu Autorizaţiile de construire nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 şi nr. 11409/409 din 10 mai 1993.
Prin Contractul de asociere în participaţiune nr. 47 din 23 aprilie 2008, încheiat între pârât R.A.D.P. Cluj-Napoca şi reclamanta SC S.F. SRL Cluj-Napoca, părţile au convenit să creeze o asociaţie în vederea exploatării suprafeţei de 7.637 mp teren aflat în administrarea R.A.D.P., situat în Cluj-Napoca B-dul 1 D. f.n., în vederea realizării şi construirii unui ansamblu de turism, agrement şi alimentaţie publică, R.A.D.P. Cluj-Napoca punând la dispoziţia SC S.F. SRL Cluj-Napoca, terenul în suprafaţă de 7.637 mp cu drept de folosinţă, în timp ce aceasta se obligă să asigure finanţarea, coordonarea, realizarea, punerea în funcţiune a ansamblului de turism, agrement şi alimentaţie publică.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 mai 2008, pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca i-a promis reclamantei vânzarea „imobilului proprietate extra-tabulară, aflată în domeniul privat al R.A.D.P. Cluj constând din clădire parter, etaj şi terasă precum şi fundaţia alăturată acesteia conform releveurilor anexate care fac parte integrantă din prezentul contract edificate în baza Autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Cluj-Napoca şi a autorizaţiei de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993 emisă de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, pe terenul înscris în CF Cluj, proprietate a Statului Român, Academia de înalte Studii Agronomice Cluj".
Prin referatul nr. 53843/451.1 din 9 aprilie 2008 întocmit de Direcţia Patrimoniului Municipiului Cluj-Napoca, s-a arătat că SC S.F. SRL Cluj-Napoca a edificat 1 tobogan acvatic şi 2 terenuri de sport din investiţii proprii, pe care le-a cedat şi au intrat în domeniul public al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca prin H.C.L. nr. 199 din 15 aprilie 2008, în schimbul clădirii restaurant „edificată" în incinta Ştrand BAS Grigorescu, clădire care figurează în domeniul privat al R.A.D.P.
Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, nr. 33 din 25 ianuarie 2011, s-a aprobat trecerea terenului în suprafaţă de 4.568 mp din proprietatea publică a Municipiului Cluj-Napoca, în proprietatea privată a acestuia şi s-a aprobat schimbul între terenul în suprafaţă de 4.568 mp cu număr cadastral nou situat în Municipiul Cluj-Napoca şi administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, şi terenul în suprafaţă de 4.813 mp rezultată după diminuare, înscrisă în CF Cluj-Napoca, aflată în proprietatea Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca (R.A.D.P.), situat în Municipiul Cluj-Napoca, B-dul 1 D. f.n., schimb perfectat prin contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. 611 din 8 aprilie 2011.
Analizând toate probele administrate în cauză, inclusiv răspunsurile pârâtei R.A.D.P. la interogatoriu s-a stabilit că Baza de Agrement Someş, respectiv clădirea restaurant, a fost construită în etape de A.P.S. Cluj-Napoca, R.A.D.P. Cluj-Napoca şi parţial de reclamantă şi face parte din domeniul privat al R.A.D.P. Cluj-Napoca. Aşa fiind, ea poate face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Vestiarele care figurează ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, în administrarea R.A.D.P. Cluj-Napoca având ca element de identificare nr. ...., aflat la poziţia III din graficul de descărcare privind investiţia de Bază de Agrement Cluj-Napoca, nu sunt incluse în construcţia în suprafaţă de 449 mp situată pe terenul în suprafaţă de 4.568 mp, şi cu atât mai puţin în fundaţia în suprafaţă de 340 mp.
Prin urmare, s-a reţinut, atât timp cât pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca a întreprins demersuri pe lângă Primăria Municipiului Cluj-Napoca, de obţinere a atestatului privind edificarea construcţiei realizate în conformitate cu autorizaţiile de construire nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 şi nr. 11409/409 din 10 mai 1993, pe care l-a obţinut cu nr. 438 din 14 mai 2008; câtă vreme Consiliul de Administraţie al R.A.D.P. Cluj-Napoca a aprobat vânzarea construcţiilor către reclamantă iar apoi a încheiat cu aceeaşi reclamantă antecontractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2008, iar la întrebarea nr. 8 a interogatoriului „dacă este de acord cu admiterea acţiunii precizate, a răspuns „da", admiterea acţiunii reclamantei faţă de pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca, este legală şi temeinică, situaţie în care apelul acestei pârâte împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat. Susţinerea apelantei că terenul în suprafaţă de 4.568 mp din CF Cluj-Napoca, construcţia în suprafaţă de 449 mp şi fundaţia în suprafaţă de 340 mp ar face parte din domeniul public al municipiului Cluj-Napoca şi prin urinare ar fi incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, nu au nicio acoperire în probaţiunea administrată în cauză, din care rezultă cu certitudine că atât terenul în suprafaţă de 4.568 mp, cât şi construcţia în suprafaţă de 449 mp, precum şi fundaţia în suprafaţă de 340 mp, sunt proprietatea privată a R.A.D.P. Cluj-Napoca.
Faţă de considerentele anterioare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca a fost apreciată ca neîntemeiată. În privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat raportat la Decizia civilă nr. 1962/2002 a Curţii de Apel Cluj, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că terenul în suprafaţă de 4.568 mp, construcţia în suprafaţă de 449 mp şi fundaţia în suprafaţă de 340 mp fac parte din proprietatea privată a R.A.D.P. Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, acesta a fost considerat fondat în parte.
Nu a fost considerat fondat apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca în privinţa suprafeţei de 4.568 mp, din moment ce prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nr. 33 din 25 ianuarie 2011, s-a aprobat schimbul suprafeţei de 4.568 mp proprietate privată a municipiului Cluj-Napoca, cu terenul în suprafaţă de 4.813 mp proprietatea R.A.D.P. Cluj-Napoca, după care s-a încheiat contractul de schimb imobiliar între aceleaşi părţi, autentificat sub nr. 611 din 8 aprilie 2011, după care R.A.D.P. Cluj-Napoca şi-a intabulat dreptul de proprietate în CF Cluj-Napoca.
Referitor la terenul în suprafaţă de 3.069 mp, din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 33 din 25 ianuarie 2011, rezultă că în urma dezlipirii, se va înscrie într-o carte funciară nouă, în favoarea Municipiului Cluj-Napoca, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, astfel că s-a şi înscris în CF Cluj-Napoca, dar în administrarea R.A.D.P. Cluj-Napoca.
Asupra terenului în suprafaţă de 3.069 mp proprietatea Municipiului Cluj-Napoca, aflat în administrarea R.A.D.P. Cluj-Napoca, chiar dacă împreună cu suprafaţa de 4.568 mp în total 7.637 mp, a făcut obiectul Contractului de asociere în participaţiune nr. 47 din 3 aprilie 2008 încheiat între R.A.D.P. Cluj-Napoca şi SC S.F. SRL Cluj-Napoca, în mod nelegal prima instanţă a instituit un drept de folosinţă fără acordul proprietarului Municipiul Cluj-Napoca, faţă de care nu sunt opozabile convenţiile încheiate între reclamantă şi pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a admis în parte apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, împotriva sentinţei tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins acţiunea civilă precizată, intentată de reclamanta SC S.F. SRL Cluj-Napoca, împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, şi în consecinţă, s-a înlăturat dispoziţia privind instituirea unui drept de folosinţă în favoarea reclamantei, asupra terenului în suprafaţă de 3.069 mp proprietatea Municipiului Cluj-Napoca.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva Deciziei civile nr. 6/A/2013 a Curţii de Apel Cluj au declarat recurs, în termen legal, recurentele R.A.D.P. Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar şi SC S.F. SRL.
Recurentele-pârâte RADP Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca au reiterat parţial criticile din apel.
Recurentul-pârât Municipiul Cluj-Napoca a arătat că hotărârea recurată este nelegală având în vedere prevederile Legii nr. 213/1998 care reglementează regimul juridic al proprietăţii publice, întrucât construcţia este inclusă în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.
În cauză, s-a apreciat a fi încălcate prevederile art. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Ambele recurente au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă, în motivarea recursului, a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii în totalitate a apelului declarat de Municipiul Cluj-Napoca cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) teza I C. proc. civ., arătând că, deşi instanţa de apel este îndrituită să facă verificări numai în limitele cererii de apel, respingerea cererii privind instituirea unui drept de folosinţă asupra parcelei de teren în suprafaţă de 3.069 mp s-a realizat fără ca hotărârea Tribunalului Cluj să fie criticată în vreun fel cu privire la instituirea dreptului de folosinţă asupra terenului.
Pe fond, s-a învederat că, apreciind greşit asupra dreptului de administrare asupra terenului (care a fost dat antecesoarei în drepturi a RADP în baza unui schimb de terenuri încheiat în anul 1979 cu staţiunea didactică Mănăştur), instanţa de apel a dat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
S-a invocat încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/1998 care consacră dreptul titularului dreptului de administrare să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Recurenta-reclamantă a invocat şi lipsa de interes a recurentului Municipiul Cluj-Napoca în promovarea recursului, motivat de faptul că intimata recurentă şi-a realizat în întregime interesul prin admiterea apelului, cu privire la suprafaţa de 3.069 mp teren.
Referitor la excepţia lipsei de interes în promovarea recursului de către Municipiul Cluj-Napoca, invocată de intimată, Înalta Curte a constatat că prin memoriul de recurs recurenta a invocat motive de nelegalitate a deciziei recurate care se referă la împrejurarea că din domeniul public face parte construcţia asupra căreia poartă obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, astfel că alegaţiile intimatei referitoare la faptul că intimata şi-a realizat în întregime interesul ca urmare a admiterii apelului au fost apreciate ca lipsite de suport. În consecinţă, excepţia lipsei de interes va fi respinsă ca neîntemeiată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 526 din 13 februarie 2014, a respins excepţia lipsei de interes invocată de recurenta-reclamantă SC S.F. SRL.
A respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.F. SRL împotriva Deciziei civile nr. 6/A/2013 din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
A admis recursurile declarate de pârâţii Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar împotriva aceleiaşi decizii.
A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâţii Municipiul Cluj-Napoca prin Primar şi Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 681/2012 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, Înalta Curte a constatat că acestea sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Susţinerea recurentei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) teza I C. proc. civ. a fost găsită neîntemeiată întrucât Municipiul Cluj-Napoca, în cadrul motivelor de apel, a invocat că a fost inclus în domeniul public inclusiv terenul aferent bazei de agrement, în suprafaţă de 7.014 mp înscris în CF Cluj, precum şi terenul în suprafaţă de 3.069 mp înscris în CF acesta fiind dat în administrarea R.A.D.P. Cluj.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut existenţa unor critici referitoare la terenul în suprafaţă de 3.069 mp.
În ceea ce priveşte considerente deciziei care stabilesc că nu se poate institui un drept de folosinţă asupra terenului în lipsa unui acord prealabil al Municipiului Cluj-Napoca, instanţa supremă a apreciat că cele reţinute sunt corecte.
Critica recurentei în sensul că, prin admiterea apelului, instanţa a anulat în parte contractul de asociere în participaţiune, pronunţându-se asupra a cea ce nu face obiectul dosarului nu a putut fi primită din moment ce obiectul asocierii l-a constituit asocierea părţilor în vederea exploatării terenului şi a bazei de agrement Someş, în scopul asigurării unor servicii de agrement şi a unei activităţi de alimentaţie publică, de înaltă calitate, iar capătul de cerere soluţionat în sensul respingerii se referă la instituirea unui drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3.069 mp.
Prin urmare, instanţa de apel nici nu a fost învestită şi nici nu s-a pronunţat cu privire la modificarea contractului de asociere în participaţiune încheiat de părţi.
Referitor la recursurile pârâtelor, instanţa supremă s-a constatat că acestea conţin critici comune privitoare la construcţia care este inclusă în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, sub acest aspect invocându-se încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998.
Cu privire la această critică, s-a reţinut că pentru a stabili această situaţie, instanţa de apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar şi răspunsurile la interogatoriu, acest probatoriu fiind însă apreciat ca insuficient.
În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că este necesară în cauză administrarea unei probe cu expertiză tehnică în construcţii care să stabilească dacă există identitate între clădirea intitulată generic vestiar care face parte din domeniul public şi clădirea în suprafaţă de 449 mp care face obiectul prezentului litigiu.
În apel cu rejudecare a fost efectuată expertiza dispusă de instanţa de recurs de către expertul ing. B.G., reclamanta solicitând şi desemnarea unui expert asistent, anume pe domnul T.M.
Procedând la rejudecarea apelurilor potrivit celor dispuse de instanţa de recurs, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin Decizia nr. 719/A din 17 aprilie 2015 a admis în parte apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 681 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 5109/117/2009, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acţiunea civilă înaintată de reclamanta SC S.F. SRL Cluj-Napoca împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca.
A înlăturat dispoziţia din sentinţă privitoare la instituirea unui drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3.069 mp, înscris în CF Cluj-Napoca, aparţinând domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea reclamantei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca împotriva aceleiaşi sentinţe.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, următoarele:
Potrivit raportului de expertiză întocmit în rejudecarea apelurilor, atât expertul tehnic numit, dl. B.G., cât şi expertul consilier numit la solicitarea reclamantei, au stabilit, prin raportare la planul general de proiectare a Bazei de Agrement Napoca din anul 1981, că etajul de deasupra cofetăriei existente la parter, precum şi fundaţia alăturată, identică ca dimensiuni în plan, aveau denumirea „Vestiare".
Conform graficului de descărcare (de eşalonare) anexat raportului de expertiză, obiectivul cu denumirea „Vestiare" urma să fie edificat în trimestrele I şi II ale anului 1982, însă nu a mai fost finalizat, rămânând sub forma unor stâlpi (cu mustăţi metalice de îmbinare la vârf), la etajul cofetăriei, respectiv cu fundaţia existentă actualului restaurant.
Deşi acest obiectiv („Vestiare") nu a fost finalizat, i s-a întocmit fişă a mijlocului fix şi a primit numărul de inventar 10423, astfel că nu s-a putut reţine că a existat o amenajare făcută din fonduri publice a lucrărilor ce corespund obiectivului denumit scriptic „vestiare", astfel încât să apară ca justificată cuprinderea acestui obiectiv în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.
La data de 15 mai 1998 Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca şi reclamanta au încheiat un contract de asociere în participaţiune, obiectul asocierii fiind reprezentat de exploatarea terenului şi a dotărilor Bazei de Agrement „Someş", situată în Municipiul Cluj-Napoca, B-dul 1 D., f.n., în vederea asigurării unor servicii de agrement şi a unei activităţi de alimentaţie publică.
Potrivit unui nou contract de asociere în participaţiune încheiat între Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca şi reclamanta sub nr. 47 din 23 aprilie 2008, obiectul acestei noi asocieri este reprezentat de exploatarea unei suprafeţe de 7.637 mp teren aflat în administrarea RADP Cluj-Napoca, în vederea realizării şi construirii unui ansamblu de turism, agrement şi alimentaţie publică.
A apreciat instanţa de control judiciar că probele administrate în cauză, inclusiv expertiza efectuată în urma celor dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trimit la concluzia că obiectivul denumit „Vestiare" a rămas needificat în anul 1981 şi următorii, fiind menţionat doar scriptic ca poziţie de inventar al bunurilor, însă fără a exista fizic, ca şi componentă edificată în fapt a construcţiei aflate pe terenul în suprafaţă de 4.569 mp. Or, apartenenţa la domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca nu ar putea privi decât construcţii (sau părţi ale acestora) existente în mod real, faptic, fiind fără relevanţă simplele menţiuni scriptice făcute în documente de inventariere sau chiar în alte documente scrise câtă vreme acestea nu îşi au corespondent în realitatea faptică.
În aceste circumstanţe, s-a observat că întemeiat s-a arătat în raportul de expertiză că în mod eronat a fost inclus în Hotărârea nr. 133 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca obiectivul „1 buc. Vestiar Baza de Agrement Someş" ca parte a listei cuprinzând bunuri din domeniul public, în realitate fiind vorba despre o parte de construcţie edificată de reclamantă în temeiul convenţiilor încheiate cu pârâta RADP Cluj-Napoca.
Sub acest aspect, apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca a fost găsit neîntemeiat.
Pentru aceleaşi raţiuni, a fost considerat nefondat şi apelul declarat de pârâta RADP Cluj-Napoca.
Apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca a fost găsit întemeiat în partea prin care se critică instituirea unui drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3.069 mp menţionat în Hotărârea nr. 33 din 25 ianuarie 2011 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, sub acest aspect fiind avut în vedere că această chestiune a fost irevocabil tranşată prin decizia pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar.
I. Recurentul-pârât Municipiul Cluj-Napoca îşi subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului declarat şi modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în întregime a apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 681/2013 a Tribunalului Cluj.
Astfel, precizează această recurentă-pârâtă că faţă de prevederile art. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestei; „dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public", hotărârea recurată este nelegală sub aspectul obligării la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, construcţia fiind inclusă în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.
Se arată că, în mod eronat s-a reţinut de către instanţă că obiectivul vestiar a rămas needificat în anul 1981 pe terenul în suprafaţă de 4.569 mp, acest obiectiv fiind edificat parţial, fiind doar nefinalizat conform proiectului de execuţie iniţial, că prin Autorizaţia de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993 emisă în favoarea societăţii L. şi la care face referire şi instanţa de apel, au fost autorizate doar lucrări de închideri din tâmplărie şi geam la etajul I al bazei de agrement Someş, acest spaţiu amenajat fiind în fapt actuala unitate de alimentaţie publică - restaurantul S., iar spaţiul de la parter şi-a menţinut în continuare destinaţia iniţială de cofetari, vestiare, WC, alte spaţii anexe.
Consideră recurentul-pârât că raportul de expertiză nu a clarificat dacă există identitate între clădirea intitulată generic vestiar - care face parte din daune publice - şi clădirea în suprafaţă de 449 mp care face obiectul litigiului şi totuşi instanţa de apel îşi fundamentează soluţia pe concluziile acestuia. Se arată că potrivit art. 2 din O.G. nr. 2/2000, efectuarea unei expertize tehnice judiciare se dispune în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, că raportat la obiectivul fixat de instanţă şi la limitele legale pe care un expert le are, raportul de expertiză este nelegal întocmit, întrucât expertiza nu răspunde explicit la solicitarea instanţei de recurs, aceasta fiind singura chestiune de fapt asupra căreia se impunea ca experţii să se pronunţe în urma unor constatări la faţa locului, aceştia s-au substituit instanţei de judecată şi au procedat la o veritabilă analiză a raporturilor juridice dintre părţi. Apreciază recurenta-pârâtă că în loc de constatări de fapt, conform competenţelor acestora, în finalul raportului experţii propun soluţii juridice, întregul raţionament prezentat de experţi, cu încălcarea atribuţiilor acestora, fiind preluat de instanţa de apel, acest viciu al raportului, afectând chiar legalitatea hotărârii instanţei de apel. Mai mult, arată recurentul că se poate constata că nu s-a oferit un răspuns concludent şi neechivoc chestiunii de fapt pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus rejudecarea apelurilor şi completarea probatoriului.
II. Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca solicită, în principal, modificarea deciziei recurate în temeiul art. 312 alin. (3), în sensul admiterii apelului pe care l-a formulat împotriva sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa respingerii acţiunii în constatare formulată de către SC S.F. SRL şi în subsidiar, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probelor la dosar.
Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca consideră decizia recurată ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca, recurenta-pârâtă solicită admiterea acesteia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acţiunii intimatei-reclamante ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Argumentându-şi această critică recurenta-pârâtă arată următoarele:
Calitatea de parte în proces trebuie să fie legată de calitatea de titular al dreptului sau obligaţiei raportului juridic dedus judecăţii. În sensul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local.
Supraedificatele de pe terenul în suprafaţă de 4.568 mp înscris în CF Cluj, respectiv construcţia cu suprafaţa utilă de 449 mp, cu regim de înălţime P+E şi fundaţia alăturată cu trei stâlpi, în suprafaţă de 340 mp, nefinalizată fac parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca (RADP Cluj-Napoca având doar calitatea de administrator al acestor bunuri şi nicidecum de proprietar).
Având în vedere caracterele dreptului de proprietate publică (inalienabilitate, insesizabilitate, imprescriptibilitate), precum şi calitatea sa de administrator al unor asemenea bunuri, recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca nu poate fi obligată la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare privind supraedificatele amintite mai sus, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond în dispozitivul sentinţei apelate.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată, recurenta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca, solicită admiterea acesteia modificarea deciziei recurate şi, în consecinţă, respingerea acţiunii formulate de către intimata-reclamantă.
Arată recurenta că prin Decizia civilă nr. 1962/2002 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 4657/2002, s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că „bunul în litigiu se afla în incinta zonei de agrement, astfel cum reiese din Anexa nr. 2b cuprinzând inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentând parcuri, scuaruri şi zone de agrement, care include la nr. 27 şi Baza de Agrement Someşul", respectiv, s-a respins acţiunea aceleiaşi intimate-reclamante formulate împotriva recurentei prin care s-a solicitat validarea antecontractului care viza aceeaşi construcţie pe considerentul că bunul aparţine domeniului public.
Apreciază această recurentă că în mod greşit a respins Curtea de Apel Cluj excepţia puterii de lucru judecat invocată din oficiu, raportat strict la aspectul că terenul pe care a fost edificată construcţia a ieşit din domeniul public, trecând în domeniul privat al municipiului, făcând în cele din urmă obiectul contractului de schimb încheiat între Municipiul Cluj-Napoca şi RADP Cluj-Napoca, schimbul de teren amintit neschimbând natura juridică a supraedificatelor, care îşi păstrează calitatea de bunuri aflate în domeniul public al Municipiului Cluj.
Clădirea care face obiectul prezentului dosar (precum şi obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între recurentă şi reclamantă în data de 29 mai 2008) este identică cu clădirea care a făcut obiectul Dosarului nr. 4657/2002 al Curţii de Apel Cluj, astfel încât cu privire la aceasta există autoritate de lucru judecat fără putinţă de tăgadă.
Această clădire a fost iniţial modificată în baza autorizaţiei de construire nr. 11409/409/1993 din 10 mai 1993 obţinute de către RADP Cluj-Napoca pentru închideri de tâmplărie şi geam la etajul I al Bazei de Agrement Someş.
În baza acestei autorizaţii, reclamanta SC S.F. SRL care avea calitatea de chiriaş al recurentei la data respectivă, a efectuat modificări asupra clădirii iniţiale care avea la parter o cofetărie, iar la etaj o fostă discotecă, construind la primul etaj (peste vestiarele din domeniul public - (nr. inventar 10423) şi duşuri) sală de restaurant, bucătăria şi restul anexelor.
Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca solicită, în situaţia în care cele două excepţii vor fi respinse, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acţiunii intimatei-reclamante ca nefondată.
În acest sens, recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca reiterează, în sinteză, aspectele ce vizează, în opinia sa, caracterul de bun public al supraedificatelor care formează obiectul prezentului dosar, respectiv construcţia cu suprafaţa utilă de 449 mp, cu regim de înălţime P+E, cu acoperiş tip, terasă - în fapt, clădirea de „vestiare" - şi fundaţia alăturată, inclusiv probatoriul adus în susţinerea acestui aspect în ambele cicluri procesuale, astfel:
- imobilul teren în suprafaţă de 4.568 mp înscris în CF provine din dezmembrarea imobilului teren în suprafaţă de 59.308 mp înscris în CF, care a fost dobândit de către Municipiul Cluj-Napoca prin Hotărârea nr. 645/2009 a Tribunalului Cluj. Pe suprafaţa de 4.568 mp, proprietate privată a regiei s-a edificat construcţia cu suprafaţa utilă de 449 mp în baza Autorizaţiei de construire nr. 13836/418/1981, cu regim de înălţime P+E, cu acoperiş tip terasă şi fundaţia alăturată;
- aceste imobile au fost edificate în baza Autorizaţiei de construcţie nr. 13836/418/1981 şi Autorizaţiei de construcţie nr. 11409/409/1993;
- potrivit planşei planului de situaţie nr. 3217/79 intitulat „Amenajare ştrand Cluj-Napoca - PE+DE", plan care face parte integrantă din Autorizaţia de construire nr. 13836/418/1981 după cum se prevede expres în ultimul paragraf al primei pagini „s-a eliberat autorizaţia de faţă împreună cu documentaţia tehnică reţinându-se: borderou şi plan de situaţie";
- din amenajările Bazei de agrement Someş, situate în Cluj-Napoca, fac parte, pe lângă bazinele de înot, duşuri, drum de acces interior şi clădirea de „vestiare". Cu următoarea precizare: modulul haşurat cu galben, intitulat vestiar a fost finalizat şi transformat ca urmare a închiderilor de tâmplărie şi geam în baza Autorizaţiei de construire nr. 11409/409/1993 în clădirea în regim de înălţime P+E, cunoscută sub denumirea de restaurant S. (vă rugăm să observaţi similitudinea cu denumirea societăţii intimatei-reclamante), care face obiectul acestei cauze;
- potrivit autorizaţiei de construire din anul 1993, lucrările autorizate au constat în „închideri de tâmplărie şi geam la etajul I al bazei de agrement Someş", urmând ca după „montarea tâmplăriei" faţada să fie renovată. În baza acestei autorizaţii, intimata-reclamantă care avea calitatea de chiriaş a efectuat modificări asupra clădirii iniţiale care avea la parter o cofetărie, iar la etaj o fostă discotecă, construind la primul etaj sala de restaurant, bucătăria şi restul anexelor;
Arată recurenta-pârâtă că a depus în probaţiune la dosarul din apel - primul ciclu procesual - pentru termenul din 16 ianuarie 2013 Contractul de închiriere nr. 2946 din 2 aprilie 1993, actul adiţional la acest contract (încheiat cu SC S.F. SRL), procesul-verbal de predare-primire al mijloacelor fixe care fac obiectul contractului, precum şi o fisă de calcul a chiriei din aceste înscrisuri rezultând că acest contract a avut ca obiect folosirea imobilului situat în incinta Bazei de Agrement Someş, imobil reprezentat de clădirea de „vestiare" cu numărul de inventar 10432, iar prin raportare la planul parter-modul al imobilului depus în probaţiune de către recurentă, precum şi la fişa de calcul a chiriei nr. 14022 din 16 septembrie 2002, rezultând că „vestiarele" reprezintă o clădire formată din spaţiu de bază cu destinaţie de alimentaţie publică (cafe-bar, parti-bar, disco-video, cofetării), precum şi din următoarele dependinţe: garderobă, vestibul, WC bărbaţi, WC femei, antreu, depozit, bucătărie, magazii, anexe şi două birouri.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea modul, intitulat tot vestiar, se arată că acesta este situat în stânga clădirii de vestiare, se arată că nu a fost niciodată finalizat şi nu reprezintă altceva decât fundaţia alăturată clădirii restaurantului S., obiect al prezentului dosar, situaţia faptică a obiectivelor care alcătuiau Baza de Agrement Someş în anul 1981 fiind identică cu cea din anul curent.
Făcând o analiză comparativă a acestor două planuri recurenta-pârâtă conchide în sensul că, clădirea P+E din planul de amplasament întocmit în 2011 este una şi aceeaşi cu clădirea de vestiare ridicată în baza planului de situaţie nr. 3217/79, iar fundaţia alăturată reprezintă cel de-al doilea modul alăturat care nu a fost finalizat.
În concluzie, se arată, clădirea restaurant SUN, cu suprafaţa utilă de 449 mp, cu regim de înălţime P+E, obiect al prezentului dosar reprezintă în fapt, clădirea intitulată generic „vestiare" având numărul de inventar ...., aflată în inventarul domeniului public, fiind singura clădire edificată în baza Autorizaţiei de construire nr. 13836/418/1981 şi Autorizaţia de construire nr. 11409/409/1993, precum şi a planului de situaţie din 1981 care fac parte integrantă din autorizaţia de construire, respectiv a planului de amplasament şi delimitare a imobilului din anul 2011, fundaţia alăturată clădirii P+E, cu suprafaţa de 340 mp reprezentând cel de-al doilea modul nefinalizat, edificat în baza autorizaţiilor evidenţiate, fiind intitulată generic tot vestiare conform planului de situaţie nr. 3217/79.
Precizează recurenta-pârâtă că a solicitat Curţii de Apel Cluj efectuarea unei contraexpertize în cauză, în conformitate cu prevederile art. 212 alin. (1) C. proc. civ., cererea fiindu-i refuzată, prin această atitudine fiindu-i încălcat dreptul de apărare.
Apreciază recurenta că prin refuzul experţilor de a răspunde obiectivului fixat de instanţă, aceştia s-au eschivat să precizeze explicit dacă există sau nu identitate între clădirea denumită generic „vestiare" şi clădirea restaurant SUN, experţii procedând la reanalizarea raporturilor juridice desfăşurate de-a lungul anilor, fără a răspunde coerent obiecţiunilor instanţei, dând dovadă de o atitudine părtinitoare faţă de intimata-reclamantă apreciind drept veridice afirmaţiile acesteia, potrivit cărora vestiarele nu s-a realizat deşi au avut la dispoziţie atât fişa mijlocului fix 10423 - Anexa 13 din raportul de expertiză, din care rezultă fără echivoc că s-a edificat o clădire din fundaţie din beton, stâlpi, grinzi din beton, pereţi din cărămidă, planşee, instalaţii: electrică, apă, canalizare, telefon, cât şi clădirea în materialitatea ei, care putea fi supusă expertizării.
Se arată că pe de-o parte experţii susţin total eronat, că imobilul cu numărul de inventar .... ar fi reevaluat doar până la data de 31 decembrie 2001, „după care nu s-au mai efectuat reevaluări (la 3 ani)", raportat la împrejurarea că Anexa nr. 16 la raportul de expertiză - intitulată generic balanţă de stocuri - anul 2012 - obiect de inventar domeniul public, cuprinde tocmai valoarea actualizată a clădirii de vestiare 10423, în cuantum de 646.428,10 RON, din fişa mijlocului fix - Anexa nr. 13 şi balanţa de stocuri Anexa nr. 16, ambele ataşate de domnii experţi la raportul de expertiză, rezultând indubitabil că în anul 2001, valoarea contabilă a clădirii de vestiare era de 4.872.451,152 RON vechi, iar în anul 2012, după reevaluare era de 646.428,10 RON.
Precizează recurenta-pârâtă că, potrivit reglementărilor contabile în vigoare, reevaluările mijloacelor fixe, respectiv a obiectelor de inventar din domeniul public al municipiului, aflate în administrarea regiei, sunt obligatorii o dată la trei ani, astfel încât recurenta nu poate deroga de la aceste prevederi legale.
Pe de altă parte, apreciază această recurentă că nu au nicio relevanţă în prezenta cauză alegaţiile experţilor privind obiectivele edificate de către intimata-reclamantă la Baza de Agrement Someş - Grigorescu, respectiv terenurile de sport, sistemele de filtrare a apei, terenul de tenis cu suprafaţa bitumată, toboganul acvatic cu bazin, s.a.m.d, întrucât prin obiectivul fixat de instanţa de judecată nu s-a solicitat expertizarea acestor bunuri sau stabilirea valorilor acestora.
Se mai arată că deşi iniţial, domnii experţi susţin, în ciuda evidenţei scriptice şi a realităţii din teren ca prin „inspecţia de la faţa locului a rezultat că vestiarele nu s-au finalizat", în ultimele trei paragrafe ale răspunsului la obiecţiuni menţionează că „cele două module/clădiri identice, ambele intitulate generic vestiare au făcut parte din actualul restaurant" şi că într-adevăr, „s-a amenajat doar unul din cele două module/clădiri identice, iar cel de-al doilea a rămas în stadiu de fundaţie de beton, alăturat actualului restaurant".
Faţă de faptul că experţii refuză să menţioneze expres dacă exista sau nu identitate între clădirea intitulată generic „vestiare" şi clădirea restaurant Sun, precum şi contradicţiile vădite dintre constatările din cuprinsul răspunsului la obiecţiuni şi concluziile acestuia (ambele identice cu cele din raportul de expertiză), recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca solicită efectuarea unei contraexpertize în prezenta cauză de către un alt expert.
Menţionează recurenta că, deşi intimata-reclamantă a construit deasupra vestiarelor un spaţiu comercial, acest fapt nu schimbă natura juridică a clădirii - respectiv de imobil aflat în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.
Excepţia inadmisibilităţii este argumentată pe baza unor apărări ce ţin de fondul cauzei astfel că nu va fi soluţionată în mod distinct.
Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca a depus o completare a motivelor de recurs la data de 28 ianuarie 2006.
Aceasta nu va forma obiectul analizei în recurs dată fiind soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii depunerii acesteia, invocată de intimata-reclamantă.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la 9 februarie 2016 intimata-reclamantă SC S.F. SRL a solicitat să se respingă, în principal, ca inadmisibile ambele recursuri, iar în subsidiar, ca neîntemeiate.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Criticile celor două recurente se suprapun prin conţinut, astfel încât acestea vor fi dezlegate în cadrul unor considerente comune.
Ambele recursuri repun în discuţie - recurentei-pârâte Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca în mod punctual - excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca şi autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 1962 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj.
Aceste excepţii au fost tranşate în mod irevocabil în cadrul primului ciclu procesual, intrând în autoritate de lucru judecat, astfel încât ele nu mai pot forma obiect de analiză în prezentul recurs.
Înalta Curte, prin decizia de casare, a reţinut că situaţia de fapt nu a fost complet lămurită de instanţe faţă de împrejurarea că nu a fost stabilită apartenenţa clădirii intitulată generic „vestiar" la domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca în considerarea faptului că în evidenţele scriptice apare cu această calitate.
Raportat la recomandările instanţei de casare, instanţa de prim control judiciar a avut a analiza exclusiv această chestiune, acestea fiind de altfel şi limitele judecăţii.
Aceste limite au fost respectate ad literam de instanţa de apel care, pentru clarificarea situaţiei juridice a imobilului în discuţie a dispus efectuarea unei expertize în construcţii care alături de celelalte probatorii administrate, au relevat faptul că obiectivul „vestiar" cu nr. de inventar ... a fost reînscris în evidenţa contabilă a Regiei Autonome a Domeniului Public în condiţiile în care, urmare a lucrărilor efectuate ulterior acesta a fost inclus în clădirea restaurantului, aspect ce reiese din Procesul-verbal din 6 mai 2008, restaurantul fiind construit pe cheltuiala intimatei-reclamante SC S.F. SRL.
În mod judicios noţiunea de bun aparţinând domeniului public al unei unităţi administrativ teritoriale a fost examinată de instanţă din perspectiva existenţei sale materiale, expertiza în construcţii efectuată în rejudecare relevând faptul că obiectivul în dispută a fost menţionat doar scriptic, fără a avea o existenţă concretă, efectivă.
Din această perspectivă instanţa de control judiciar a validat concluzia raportului de expertiză potrivit căreia în mod eronat a fost inclus în Hotărârea nr. 133 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca obiectivul „1 buc. Vestiar Baza de Agrement Someş" ca parte a listei cuprinzând bunuri din domeniul public.
Aşadar, reţinând în baza întregului probatoriu administrat, că obiectivul intitulat „Vestiare" nu face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, fiind parte a restaurantului S. aparţinând intimatei-reclamante, nu se poate reproşa instanţei de apel încălcarea art. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, din această perspectivă, dispoziţia instanţei de obligare a recurentei-pârâte Municipiul Cluj-Napoca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare neaducând atingere evocatului act normativ, fiind astfel conformă cu legea.
Critica recurentei-pârâte Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca vizând faptul că instanţa de apel, refuzându-i cererea sa de efectuare a unei contraexpertize, i-a încălcat dreptul la apărare, nu poate fi primită în condiţiile în care instanţa este suverană în a aprecia asupra pertinenţei şi utilităţii probelor solicitate în vederea stabilirii situaţiei de fapt în cauză.
De remarcat totuşi este faptul că, în proporţie covârşitoare, criticile de nelegalitate aduse deciziei atacate de către ambele recurente tind la reaprecierea probatoriilor administrate şi se constituie în adevărate obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat, împrejurare ce nu permite exercitarea controlului de legalitate a deciziei atacate din perspectiva cerinţelor impuse de art. 304 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar împotriva Deciziei nr. 719/A din 17 aprilie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 318/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 314/2016. Civil → |
|---|
