ICCJ. Decizia nr. 314/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 314/2016
Dosar nr. 5287/85/2011
Şedinţa publică de la 11 februarie 2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 933/2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 5287/85/2011 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Sibiu şi s-a dispus obligarea pârâtei comuna Turnu Roşu prin Primar să procedeze la bornarea terenului în suprafaţă de 35.000 mp - pentru exploatare rocă minerală, faţă de fondurile vecine, teren înscris în CF 36 Turnu Roşu nr. top 9630 şi nr. top 9631 ce constituie obiectul Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008 încheiat de părţi.
S-a respins prin aceeaşi sentinţă petitul privind predarea în posesie a aceluiaşi teren precum şi cel referitor la aplicarea sancţiunii plăţii de daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere ce urmează a curge în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii şi până la data executării efective.
A fost anulată ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâta comuna Turnu Roşu prin Primar în contradictoriu cu reclamanta SC A. SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că reclamanta SC A. SRL este titulara Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 861 din 10 septembrie 1999 eliberată de către Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, având ca obiect concesionarea dreptului de exploatare şi livrare a resurselor şi rezervelor de amfibolite în locul numit Valea Strâmbă de pe raza comunei Turnu Roşu.
Ca urmare a obţinerii licenţei de exploatare, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003, comuna Turnu Roşu avea obligaţia de a încheia cu reclamanta contract de închiriere prin care să asigure realizarea exploatării ce face obiectul concesiunii.
În contextul refuzului pârâtei de a încheia contractul de închiriere, reclamanta s-a adresat instanţelor judecătoreşti care au dispus, în mod irevocabil, ca autoritatea administrativă să fie obligată la încheierea contractului de închiriere, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să ţină loc de contract.
În aceste condiţii, comuna Turnu Roşu a închiriat reclamantei terenul înscris în CF Turnu Roşu în suprafaţă de 35.000 mp pentru exploatare rocă minerală cu o chirie de 0,2 Euro/mp/an şi în suprafaţă de 91.000 mp pentru deservire şi zonă de protecţie cu o chirie de 0,7 Euro/mp/an.
Potrivit prevederilor art. VIII lit. a) din contract, pârâtei, în calitate de locator îi revenea obligaţia de a preda reclamantei, în calitate de locatar, terenurile care fac obiectul contractului, libere de orice sarcini, grăniţuite prin bornare faţă de fondurile vecine, prin semnarea unui proces-verbal de predare primire.
Ulterior, prin Decizia nr. 999 din 20 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în Dosar nr. 3058/85/2009*, a fost admis recursul formulat de către reclamantă în sensul admiterii în parte a acţiunii formulate de către Comuna Turnu Roşu prin Primar, constatându-se nulitatea absolută a Contractului de închiriere nr. 2333/2008, doar în ceea ce priveşte suprafaţa de 91.000 mp pentru deservire şi zonă de protecţie, fiind menţinute clauzele contractuale pentru suprafaţa de 35.000 mp cu scop de exploatare rocă minerală.
Deşi reclamanta a susţinut, atât prin cererea formulată iniţial cât şi prin precizarea de acţiune faptul că nu are în posesie terenul ce constituie obiectul Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008, acest lucru este contrazis de întregul probatoriu administrat în cauză coroborat cu Raportul de contraexpertiză tehnică judiciară depus la dosar, conform căruia reclamanta are în posesie şi folosinţă suprafaţa totală de 73.134 mp ca zonă de exploatare din care 43.149 mp reprezintă proprietatea pârâtei, din imobilul înscris în CF Turnu Roşu.
Având în vedere faptul că, potrivit Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008 încheiat între părţi, suprafaţa de teren închiriată pentru exploatare rocă minerală este 35.000 mp, rezultă că reclamanta foloseşte în prezent o suprafaţă mai mare cu 10.149 mp.
Faţă de aceste considerente instanţa a reţinut că petitul formulat de reclamantă în ceea ce priveşte predarea în posesie a terenului ce constituie obiectul Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008 este neîntemeiat.
În ceea ce priveşte, însă, obligaţia stipulată în mod expres, de părţi, la art. VIII lit. a) din acelaşi contract, s-a constatat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de bornare faţă de fondurile vecine a terenului închiriat, drept pentru care s-a dispus admiterea acestui capăt de cerere.
Referitor la petitul prin care reclamanta a solicitat aplicarea sancţiunii plăţii de daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere ce urmează a curge în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii şi până la data executării efective în ipoteza în care pârâta nu îşi va îndeplini obligaţia stabilită de instanţă în sarcina sa, s-a reţinut că cererea este neîntemeiată, în condiţiile în care daunele cominatorii reprezintă sume de bani pe care debitorul unei obligaţii de a face sau de a nu face ceva este obligat să le plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei sale, condiţii care nu sunt îndeplinite în cauză pentru simplul motiv că, aşa cum rezultă din considerentele expuse mai sus reclamanta se află în posesia terenului închiriat în baza Contractului nr. 2333 din 21 octombrie 2008. Ba mai mult decât atât conform Raportului de contraexpertiză, efectuat în cauză, reclamanta are în posesie şi folosinţă o suprafaţă mai mare decât cea închiriată cu 10.149 mp.
Întrucât pârâta comuna Turnu Roşu prin Primar a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat plata chiriei în cuantum de 10.500 euro, pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2011, faţă de împrejurarea că reclamanta nu a achitat cuantumul chiriei pentru terenul în suprafaţă de 35.000 mp înscris în CF Turnu Roşu, instanţa i-a pus în vedere pârâtei, prin încheierea dată în şedinţa publică din 24 aprilie 2012 să plătească suma de 2.484,2 RON reprezentând taxă judiciară de timbru plus 0,3 RON timbru judiciar, calculată conform parităţii leu-euro, în condiţiile în care pârâta nu a înţeles să precizeze valoarea în RON a sumei solicitate prin cererea reconvenţională, respectiv 10.500 Euro. Cu toate acestea, pârâta nu a achitat taxa judiciară de timbru la termenele stabilite de instanţă, sub sancţiunea anulării cererii şi nici nu a invocat care este motivul refuzului.
În baza art. 276 C. proc. civ. s-a dispus ca pârâta să fie obligată la plata sumei 4.953 RON reprezentând cheltuieli parţiale de judecată, raportat doar la petitul admis.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta comuna Turnu Roşu prin Primar, solicitând schimbarea în parte a sentinţei în sensul respingerii acesteia în totalitate, respectiv înlăturarea obligării sale de la bornare a suprafeţei de 35.000 mp atribuită reclamantei.
În motivarea cererii s-a arătat că intimata-reclamantă are deja în posesie şi folosinţă suprafaţa totală de 73.134 mp ca zonă de exploatare din care 43.149 mp reprezintă proprietatea apelantei din imobilul înscris în CF Turnu Roşu.
Pe de altă parte s-a invocat faptul că aceasta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată bornarea suprafeţei în discuţie ci doar punerea sa în posesie asupra acesteia, obligaţie ce s-a constatat a fi îndeplinită.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 225 din 12 mai 2015, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, susţinerea apelantului în sensul că reclamanta a solicitat o punere în posesie formală nu poate fi primită.
A mai reţinut instanţa că, tocmai faptul că reclamanta foloseşte o suprafaţă mai mare decât acea atribuită, ar trebui să determine pârâta apelantă, ca un bun gospodar, să stabilească cu exactitate suprafaţa atribuită, potrivit contractului, aceea de 35.000, sens în care se impune ca acesta să cunoască cu exactitate suprafeţele aflate sub imperiul respectivului contract precum şi cele libere sau dimpotrivă aflate sub autoritatea unor alte raporturi juridice asemănătoare, necesitatea delimitării terenului atribuit pârâtei intimate prin contractul în discuţie, prin bornare, rezultă în mod expres din prevederile art. VIII lit. a) din contract.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta comuna Turnu Roşu prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi respingerea în totalitate a acţiunii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Critica hotărârii atacate priveşte încălcarea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile reglementate de art. 112 C. civ., respectiv faptul că nu au fost formulate două petite diferite, privind predarea în posesie şi, respectiv, grăniţuirea terenului închiriat, iar instanţa, în mod nelegal, a soluţionat cererea formulată prin respingerea unui petit şi admiterea celuilalt. Apreciază recurenta-pârâtă că a fost formulat un singur capăt de cerere ce viza transmiterea posesiei, iar acesta trebuia respins în totalitate, instanţa de apel, în mod greşit, apreciind că există în cauză şi o acţiune în grăniţuire.
Intimata-reclamantă SC A. SRL Sibiu a formulat întâmpinare prin care a invocat, ca apărare de fond, nemotivarea în drept şi în fapt a recursului, solicitând totodată, respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat punerea în posesie, prin delimitare faţă de vecini, a suprafeţelor atribuite în baza Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008.
În art. VIII lit. a) din contract părţile semnatare au convenit că recurentei-pârâte îi revine obligaţia de a preda reclamantei terenurile ce fac obiectul contractului, libere de orice sarcini, grăniţuite prin bornare faţă de fondurile vecine prin semnarea procesului-verbal de predare primire.
Aceasta înseamnă că părţile au convenit expres ca operaţiunea de grăniţuire, constând determinarea cu exactitate a limitelor dintre proprietăţi, să se facă prin bornare.
Faţă de probatoriul administrat care a relevat faptul că intimata-reclamantă are în posesie şi folosinţă o suprafaţă mult mai mare, aceasta incluzând şi suprafaţa ce formează obiectul contractului de închiriere, instanţa de fond a dat eficienţă clauzei contractuale inserate la art. VIII din contract pentru clarificarea obiectului contractului de închiriere - ca temei juridic al acţiunii deduse judecăţii - aspect ce nu ar fi presupus existenţa unui petit distinct vizând o cerere de grăniţuire a terenului închiriat.
Astfel, menţinând hotărârea pronunţată de tribunal, instanţa de control judiciar a avut în vedere raţiuni de oportunitate constând în necesitatea individualizării obiectului acţiunii în raport de petitul acesteia - primirea în posesie prin delimitare faţă de vecini a suprafeţelor atribuite în baza contractului de închiriere - în condiţiile convenite expres de părţi.
Aşadar, sub acest aspect nu se poate reproşa instanţei de control judiciar încălcarea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile reglementate de art. 112 C. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat şi, constatând îndeplinite cerinţele art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta comuna Turnu Roşu prin Primar împotriva Deciziei nr. 225 din 12 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante SC A. SRL Sibiu suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 313/2016. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 316/2016. Civil → |
|---|
