Anulare act. Sentința nr. 1897/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1897/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 6774/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1897/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. M.
GREFIER – T. F. I.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta S. ( ns. T. ) I. S. în contradictoriu cu pârâtele . – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE și . – SUC. A. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24.04.2013 care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 16.10.2012 sub dosar nr._ reclamanta S. ( NS. T. ) I. S. a chemat în judecată pe pârâtele . – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE și . – SUC. A. I., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
I. Să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de credit bancar nr._/23.05.2006 încheiat între părți în ceea ce privește următoarele clauze:
* art. 6 lit. d, e „ comisioane „;
* art. 7 pct. 1 și pct. 3 „ dobânzi „, cauza convenției de credit fiind ilicită;
II. Să se dispună anularea clauzelor de la pct. I;
III. Să se dispună anularea scadențarului în ce privește clauzele menționate la pct. I;
IV. Să se constate că prin act adițional pârâtele au modificat, în mod abuziv și unilateral, contractul, în sensul transformării comisionului de urmărire ( monitorizare credit ) prev. la art. 6 lit. d în comision de administrare credit ;
V. Să se constate caracterul abuziv și să se dispună anularea clauzelor prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare credit ;
VI. Să se dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare credit ;
VII. Să fie obligate pârâtele să restituie reclamantei sumele achitate de către aceasta cu titlu de comision de urmărire și comision de administrare credit pe ultimii 3 ani și în continuare până la data pronunțării sentinței și constatarea nulității absolute a contractului;
VIII. Să fie obligată pârâta de ord. 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța să pună la dispoziția reclamantei actul adițional al convenției, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului, sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe zi de întârziere ;
IX. Să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că la data de 23.05.2006 reclamanta a încheiat Contractul de Credit bancar nr._, valoarea creditului obținut de către aceasta fiind de 25.100 lei iar durata creditului fiind de 120 luni de la data încheierii convenției ; că deși dobânda curentă stipulată în contract în cuantum de 10% pe an a fost prevăzută ca fiind variabilă la art. 7 pct. 3 din convenție se prevede că „ banca va putea modifica unilateral procentul de dobândă variabilă „, este vorba despre o clauză abuzivă care permite băncii încasarea unor sume de bani nedatorați prin modificarea procentului de dobândă după bunul plac și drept urmare banca a și modificat unilateral cuantumul dobânzii întrucât în acest moment dobânda este de 11,82% ; că un alt abuz al băncii este modalitatea de calcul al comisionului de monitorizare credit, unde se aplică procentul de 0,30% asupra sumei aprobate creditului și care se aplică lunar; că dispozițiile art. 969 Cod civil, care conferă putere de lege contractului, se referă la cele „legal făcute”, nu și celor care derogă de la ordinea publică și bunele moravuri, conform art. 948 Cod civil, clauzele din convenția de credit fiind ilicite și abuzive, neputând fi negociate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 Cod civ., art. 948 Cod civ., art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În probațiune reclamanta a depus la dosar, în copie: contract de credit bancar nr._/23.05.2006 (f 7-8), plan de rambursare credit (f 9-11), scrisoare de confirmare (f 12), adresa nr._/18.09.2012 (f 13), notificare (f 37-39), practică judiciară (f 40-40-80).
Pârâta . – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE, legal citată, a depus la doar întâmpinare (f 17-26) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală.
În susținerea întâmpinării s-a arătat, în esență, că clauzele au fost negociate cu reclamanta la data încheierii contractului de credit iar condițiile prevăzute de art. 948 Cod civ., sunt îndeplinite, reclamanta având capacitatea de a contracta, consimțământul exprimat ca parte care s-a obligat a fost valabil iar obiectul contractului a fost determinat iar cauza a fost licită; că reclamanta are pregătire juridică și ca atare putea să constate la data semnării contractului și obținerea împrumutului că acesta conține așa zise clauze ilegale și să sesizeze banca în acest sens; că modificarea adusă contractului de credit bancar a fost efectuată în virtutea legii ; că comisionul de monitorizare credit a fost perceput de către bancă conform celor convenite prin contractul de credit, comision cunoscut și sub denumirea de comision de administrare; că comisioanele datorate de împrumutat pentru creditul acordat cât și dobânda datorată nu fac obiectul negocierii; că, condițiile prevăzute de lege pentru invocarea nulității absolute nu sunt îndeplinite iar pentru invocarea nulității relative dreptul material la acțiune este prescris, contractul de credit fiind încheiat la data de 23.05.2006.
În drept, art. 115 – art. 118 Cod pr.civ., art. 242 al 2 Cod pr.civ.
Pârâta . – SUC. A. I., legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul din data de 20.03.2013 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune (f 32) sub aspectul renunțării la petitele 3 și 6 din acțiune, luându-i și o declarație în acest sens (f 33).
A fost încuviințată proba privind interogatoriul reclamantei, răspunsurile date de către aceasta fiind consemnate în chestionarul atașat la dosar (f 34-36).
La termenul din data de 20.03.2013 instanța a reținut cauza spre soluționare pe fond, pronunțarea fiind amânată pentru data de 27.03.2013 pentru concluzii scrise și apoi la datele de 03.04.2013 și 24.04.2013 pentru deliberare.
În termenul de pronunțare pârâta
Pârâta . – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE și reclamanta au depus la dosar concluzii scrise (f 82-89, 93-95), pârâta anexând acestora și plan de rambursare credit ( f 90-92).
La termenul din data de 24.04.2013 instanța a repus cauza pe rol pentru a se depune la dosar de către pârâtă actul adițional și graficul de rambursare încheiate ulterior OUG nr. 50/2010.
La cererea instanței, pârâta . – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE a depus la dosar adresa nr. 2006/02.09.2010 (f 103), act adițional la convenția de credit (f 104-107), dovadă comunicare (f 108) și plan de rambursare credit (f 110-114).
La termenul din data de 24.04.2013 instanța a reținut cauza spre soluționare pe fond, pronunțarea fiind amânată pentru data de 30.04.2013 pentru deliberare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza contractului de credit nr._/23.05.2006 reclamanta a contractat un credit în valoare de 25.100 lei pentru nevoi personale pentru o perioadă de 120 luni.
La art. 6 lit. d din contract s-a prevăzut un comision de 0,30% flat, iar la art. 7 o dobândă variabilă de 10%.
Anterior semnării contractului de credit, reclamantei i-a fost comunicată sub semnătură scrisoarea confirmare de primire în care era prevăzută dobânda variabilă de 100% și comisionul de rambursare anticipată de 4% (f 12).
Cererea reclamantei de a se constata abuzive și a se anula clauzele privind comisionul de administrare credit de 0,30% ,comisionul de rambursare anticipată și clauza privind dobânda se va respinge.
Potrivit art. 1 al 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu este nevoie de cunoștințe de specialitate.
Art. 4 al 1 din lege prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația național și cea comunitară pentru ca acele clauze să fie considerate abuzive și anume: să nu fi fost negociate direct cu consumatorul, să fie contrare bunei credințe și prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract să producă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
Aceasta întrucât, în derularea raporturilor juridice obligaționale derivând din contractul de împrumut bancar, contract care este unul sinalagmatic, ambele părți contractante trebuie să dea dovadă de bună credință, potrivit art. 970 al 1 din vechiul Cod civ., în vigoare la data încheierii contractului.
Astfel, la art. 6 pct. 1 lit. d din contractul de credit nr._/23.05.2006 se prevede că, pentru creditul acordat împrumutatul va plăti și comisionul de monitorizare credit, în cuantum de 0,30 % flat, calculat asupra sumei aprobate a creditului, care se achită lunar împreună cu rata.
Alături de acest comision se mai percep efectiv și comisionul de rambursare în avans ( lit. e ).
Nu se face nicio trimitere la clauzele generale ( care de altfel nici nu există ) sau la alte surse în ceea ce privește definiția sau alte aspecte legate de perceperea comisionului de monitorizare credit, ceea ce denotă că, accepțiunea acestuia este cea comună, uzuală, dată de semantica cuvântului monitorizare.
Potrivit DEX ( Dicționarul Explicativ al Limbii Române ), a monitoriza, înseamnă a supraveghea ( prin intermediul monitorului sau a unui alt aparat specializat ).
Ca atare, este evident că, într-o accepție comună și uzuală, perceperea comisionului de monitorizare a creditului a fost și poate fi justificată în mod rezonabil prin efectuarea de către bancă, prin mijloace specifice, a operațiunilor de supraveghere lunară a situației acestuia, cu atât mai mult cu cât, deși menționat printre comisioanele enumerate la pct. 6, reclamantei împrumutate nu i s-a perceput în baza contractului de credit inițial și comisionul de administrare a creditului ( stabilit ca fiind de 0,00%), astfel că, este exclusă ideea unei duble impuneri în detrimentul reclamantei împrumutate pentru servicii similare prestate de bancă, administrare, respectiv monitorizarea creditului putând fi asimilate din punct de vedere semantic.
În consecință, legalitatea perceperii comisionului de monitorizare nu mai rămâne sub semnul întrebării, spre deosebire de situația comisionului de risc. Intervenirea unor situații neprevăzute trebuie a fi suportată în egală măsură de către părțile contractante ale unui contract sinalagmatic, ea neputând constitui un motiv care să transforme obligațiile uneia din părțile contractante într-o sarcină disproporționată și aceasta tocmai datorită faptului că în situația contractelor sinalagmatice, obligațiile corelativ asumate de părți se caracterizează prin interdependență, ceea ce înseamnă că obligațiile unei din părți reprezintă cauza juridică a obligațiilor celeilalte părți, aceasta independent de situațiile neprevăzute ce pot apărea în perioada derulării contractului, fiind nepermis ca aceste situații să transforme contractul dintr-un sinalagmatic într-unul aleatoriu.
Or, monitorizarea creditului, făcând parte din serviciile oferite de bancă împrumutaților pe parcursul derulării contractului de credit, și încadrându-se în firescul derulării acestui contract, nu se poate susține că perceperea comisionului de monitorizare ar putea fi de natură să afecteze caracterul sinalagmatic al contractului și nici că acesta – comisionul de monitorizare – ar fi un comision de risc deghizat.
Sub alt aspect, art. 36 al 3 din OUG nr. 50/2010 permite perceperea comisionului de administrare, pe care-l definește ca fiind perceput pentru monitorizarea/înregistrarea/ efectuarea de operațiuni de către creditor, în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului, iar în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Rezultă că, pe de o parte, textul de lege pre-citat, consacră raționamentul mai sus expus, în conformitate cu care noțiunile de administrare, respectiv monitorizare a creditului sunt sinonime, iar pe de altă parte, consolidează legislativ permisivitatea perceperii comisionului pentru monitorizarea creditului, chiar dacă sub denumirea de comision de administrare, precum și modalitatea de calcul a acestuia atunci când se calculează ca procent.
Așa fiind, perceperea comisionului de administrare a creditului prin actul adițional se circumscrie exigențelor OUG nr. 50/2010.
În ceea ce privește comisionul de rambursare anticipată se va reține că a fost înlăturat de către bancă prin actul adițional încheiat prin implementarea OUG nr. 50/2010 (f 103).
Chiar dacă reclamanta nu a semnat actul adițional la contract, acesta și-a produs efectul urmare voinței exprimate de legiuitor la art. II al 2 din Legea nr. 288/2010 care dispune „ Actele adiționale nesemnate de către consumatori sunt considerate acceptate tacit până la . prezentei legi „.
Prin Notificarea înregistrată sub nr. 1045/01.10.2010 (f 27) reclamanta a contestat comisionul de monitorizare credit și, respectiv administrare credit, fără a se face nicio referire la comisionul de rambursare anticipată sau dobândă.
Nici clauza privind dobânda stipulată de părți la art. 7 pct. 1 din contract nu va putea fi considerată ca fiind una abuzivă.
Așa cum s-a arătat mai sus, în sensul dispozițiilor art.4 al 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală este abuzivă dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: lipsa negocierii directe și dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe.
Reclamanta prin răspunsul la interogatoriu (f 34) a arătat pe o parte că a optat pentru oferta de creditare oferită de către banca pârâtă ,întrucât a fost atrasă de reclama cu privire la acordarea creditelor de consum cu o dobândă de 10%,iar pe de altă parte a arătat că a însușit întru-totul condițiile de creditare ale băncii din scrisoarea de confirmare aflată la fila 12 dosar, care include și oferta cu dobânda variabilă de 10 % ,astfel încât față de cele arătate de către reclamantă nu există îndoieli cu privire la înțelegerea condițiilor de creditare și consimțământul acesteia în sensul art. 948, art. 953 Cod civ.
Pe de altă parte trebuie avut în vedere că, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului.
În contractul de credit este precizată și formula de calcul a dobânzii creditului, astfel încât prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale, unele prin altele se constată că nu este vorba de o clauză îndoielnică, potrivit art. 983 Cod civ.
Având în vedere că prin precizarea de la fila 32 reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la capetele 3 și 6 ale acțiunii, respectiv anularea scadențarului în ce privește clauzele menționate la pct. 1 și înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare credit, fiindu-i luată acesteia și o declarație sub acest aspect la termenul din data de 20.03.2013 (f 33), în temeiul art. 246 Cod pr.civ., instanța va lua act de aceasta.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus se va respinge acțiunea formulată de reclamantă.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea de către reclamantă la judecata capetelor 3 și 6 ale acțiunii, respectiv anularea scadențarului în ce privește clauzele menționate la pct. 1 și înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare credit.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta S. ( ns. T. ) I. S. domiciliată în A. I., ., .. 5, județul A. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat R. R. M. cu sediul în A. I., P-ța iuliu M., nr. 22, parter, județul A. în contradictoriu cu pârâtele . – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE cu sediul în București, ., . 3 și . – SUCURSALA A. I. cu sediul în A. I., ., județul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. T. F. I.
Red: C.M.
Dact: T.F.I.
Ex: 5/10.06.2013
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2276/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 901/2013.... → |
|---|
