Anulare act. Sentința nr. 2025/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 2025/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 1299/176/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2025/2013

Ședința publică de la 20 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. E. P.

Grefier O. Ș.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. V. D. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA și S.C. V. R. SA - SUCURSALA A. I., având ca obiect anulare act pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta asistată de avocat O. H. și pentru pârâte av. C. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile la întrebări consemnându-se pe aceeași foaie cu întrebările și fiind semnat pe fiecare pagină de președinte, grefier și părți.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în cererea de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței ce o depune la dosar. .

Pârâta ., prin avocat, pune concluzii de respingere a acțiunii. Învederează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru declararea ca abuzive a clauzelor din contract, acestea necreând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar pe de altă parte aceste clauze au fost negociate cu reclamanta având în vedere faptul că de la data depunerii cererii și până la încheierea convenției a trecut mai bine de o lună. Faptul că reclamanta a acceptat oferta băncii denotă negocierea, practic reclamanta a acceptat oferta băncii deși aceasta avea posibilitatea negocierii și astfel negocierea respectivă să poată fi considerată abuzivă. Arată că exista pentru reclamantă posibilitatea negocierii, mai ales că, comisionul de risx/administrare nu este constant în diferitele contracte încheiate de bancă cu clienții Mai arată că nu s-a dovedit dezechilibrul, deși reclamantei îi revenea sarcina probațiunii. Riscul asumat de bancă intervine pentru acoperirea riscului ca un credit să devină neperformant pentru bancă, nefiind vorba de un risc al bunului în sensul că acesta ar pieri. Mai arată că referitor la modificările intervenite prin actele adiționale, reclamanta trebuia să se opună ferm, însă aceasta nu a mers la bancă pentru a-și exprima refuzul. Arată că actele adiționale produc efecte. Cu cheltuieli de judecată pe care le va solicita pe cale separată.

În temeiul art.150 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 14.02.2013, sub dosar nr._ reclamanta B. V. D. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele . . A. I., prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:

I. constatarea nulității absolute parțiale a convenției de credit nr._/23.09.2008 încheiată de părți în ceea ce privește următoarele clauze:

- pct. 5 lit.a intitulat „comisionul de risc” din „condițiile speciale ale convenției”;

- punctul 3.5 COMISIONUL DE RISC- din condițiile generale ale convenției, cauza Convenției de Credit fiind ilicită.

II. desființarea clauzelor contractuale menționate la pct. 1;

III. desființarea scadențarului în ce privește clauzele menționate la punctul I.

IV. Să se constate că prin act adițional pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul în sensul transformării comisionului de risc prev. de pct. 5 lit. a în comision de administrare credit.

V. Să se constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare credit;

VI. Să se dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare credit

VII. Să fie obligate pârâtele să îi restituie sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit de la data încheierii convenției de credit până la data introducerii acțiunii și în continuare până la data eliminării lui din contract și constatarea nulității absolute a contractului:

VIII.. Să fie obligată pârâta de ordinul 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța să le pună la dispoziție actul adițional la convenție, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.

IX. Să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a arătat faptul că reclamanta, în calitate de împrumutată a încheiat Convenția de Credit_/23.09.2008, valoarea creditului obținut fiind de 33.000 CHF, iar durata creditului fiind de 180 luni de la data încheierii convenției, considerând clauzele contractuale menționate în petitul acțiunii ca fiind abuzive, nelegale, ceea ce face cauza convenției să fie ilicită.

Clauzele din convenția de credit de mai sus sunt ilicite și abuzive și pe cale de consecință au o cauză ilicită pentru faptul că banca i-a pus la dispoziție un formular tipizat de contract ale cărui clauze nu au putut fi negociate ,întregul act juridic fiindu -i impus în forma respectivă de bancă. Prin urmare, banca a transformat tacit contractul de credit într-unul de adeziune, context în care aceste clauze sunt abuzive deoarece nu au putut fi negociate și au creat în detrimentul său și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru între drepturile și obligațiile sale contractuale.

Referitor la comisionul de urmărire riscuri prev. de art 5 lit.a din condițiile speciale ale convenției și la pct.3.5 din condițiile generale ale convenției, deși a fost prevăzut în contract nu s-a arătat ce reprezintă și ce riscuri acoperă. Apreciază că acest comision nu se justifică întrucât pârâtele pentru a diminua riscul insolvabilității unui debitor aveau posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului ,însă au preferat să transfere tot riscul asupra reclamantei. De asemenea, arată că nu se justifică acest comision, întrucât reclamanta a adus garanții pentru executarea contractului.

Se mai arată că prin act adițional, pârâtele au modificat abuziv și unilateral contractul în sensul transformării comisionului de risc în unul de administrare

Apreciază că, clauzele a căror anulare o solicită sunt nelegale și raportat la disp. art. 36 din OUG 50/2010 unde se prevăd care sunt comisioanele care se pot percepe.

În drept au invocat: art.969 Cod civil, art.948 Cod Civil, art.4 din Legea nr. 193/2000, OUG 50/2010 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

În probațiune au fost depuse înscrisuri ( fl. 8-44).

Pârâtele au depus la dosar întâmpinare ( fl. 51– 65) prin care au invocat excepția netimbrării cererii, a prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă, iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că clauzele prev. de pct. 5 lit a, 3.5 și nu sunt clauze abuzive, iar în cazul în care aceste clauze sunt considerate nelegale, instanța nu poate dispune restituirea prestațiilor aferente acestora, contractele de credit fiind cu prestație succesivă. Se invocă disp. art. 4 al. 1 și 6 din Legea 193/2000

În motivare se arată că contractul de credit este un contract consensual, sinalagmatic, însoțit de garanții. Se mai arată că pe lângă rambursarea sumelor acordate cu titlul de credit, împrumutata are obligația de a restitui dobânzi și orice alte cheltuieli legate de această sumă.

Clauza prev. de art. 5 lit. a nu este abuzivă în sensul art. 4 din Legea 193/2000, riscul se generează prin simpla acordare a unui credit și trebuie în permanență evaluat, existând și alte categorii de riscuri pe care banca trebuie să le ia în considerare – riscul de țară, riscul produsului, riscul persoanei contractante a creditului, riscul devalorizării garanțiilor sau a altor piețe cu implicare directă asupra costurilor de creditare.

Clauza prev. de art. 5 nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, comisionul de risc fiind o parte a prețului contractului, nu un echivalent al garanției reale imobiliare - ipoteca. Perceperea comisionului de risc este clară și fără echivoc și a fost însușită de consumator ca urmare a semnării convenției.

Se mai arată că nu se poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc întrucât contractul bancar este cu executare succesivă, iar anularea unui clauze dintr-un astfel de contract nu poate produce efecte retroactive.

Se mai arată că actul adițional nu poate fi anulat, ba mai mult odată acceptate clauzele sale fie prin semnătură, fie tacit, nu se mai poate susține că actul adițional cuprinde clauze abuzive. Apreciază că nu este îndeplinită nici condiția existenței dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților întrucât se reduc consturile pentru consumator ca urmare a reducerii comisionului de risc/administrare.

În dovedirea întâmpinării s-a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și interogatoriu.

În drept, pârâtele au invocat prevederile art. 115-118 C. pr. Civ, art. 969 C civ., Legii nr.193/2000, Decretul 167/1958, principiul aplicabilității directe de Directivei nr.93/13/CEE, prevederile Legii nr. 193/2000, art. 1 al CEDO, Decretul nr. 31/1954.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prealabil examinării fondului cauzei, instanța reține că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 22.04.2013 instanța a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului de acțiune, acțiunea inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cap. 7 de cerere pentru perioada 23.09._10 și a constatat prescris dreptul reclamantei de a solicita achitarea comisionului de risc și administrare începând cu data de 23.09.2008 și până la data de 13.02.2010.

Pe fondul cauzei, instanța reține că la data de 23.09.2008 între părți s-a încheiat Convenția de credit nr._ (f. 9-19), conform căreia creditul obținut de reclamantă este de_ CHF, rambursabil în 180 de luni de la data încheierii convenției.

La pct.5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit și la pct.3.5 din condițiile generale ale convenției a fost stabilit un comision de risc de 0,22 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toata perioada de derulare a Convenției de credit.

Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.

Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.

Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două parți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit. Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat lor banilor în interes personal.

Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.

Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.

Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.

În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicita, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.

Analizând clauzele contractuale invocate în acțiunea introductivă, raportat la cele anterior menționate, instanța retine următoarele:

Scopul mediat al încheierii contractului de credit în speța de față, adică motivul determinant al încheierii, din punctul de vedere al băncii este obținerea de profit, banca urmărind obținerea de profit chiar și cu încălcarea legii pentru următoarele motive:

Contractul de credit în cauză a fost transformat în mod tacit de bancă într-unul de adeziune, deoarece a constat într-un formular tipizat, ale cărui clauze nu au putut fi negociate de reclamanți, întregul contract fiind impus în forma respectivă de bancă.

Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

În cauză nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze conținute în Convenția de credit nr._/23.09.2008 și invocate ca fiind abuzive ar fi fost negociate cu consumatorul. Faptul că ambele parți au cunoscut întinderea obligațiilor stipulate prin clauzele invocate în acțiune la data încheierii convenției de credit, nu înseamnă că respectivul contract a fost negociat, din moment ce consumatorul nu a avut posibilitatea să le negocieze.

Cu privire la comisionul de risc prevăzut la pct.5 lit. a din condițiile speciale ale convenției si de pct.3.5 din condițiile generale ale convenției, prin care s-a stabilit un comision de risc de 0, 22 % aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit.

Aceste clauze privind comisionul de risc apar în lumina legii ca fiind abuzive din următoarele motive:

În contract nu este identificat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune punerea creditului la dispoziție. În plus, aceste comisioane de risc nu se justifică, ținând cont că reclamanta a adus garanții pentru executarea contractului. În acest sens reclamanta a constituit în favoarea pârâtei o garanție reală imobiliară (ipotecă) de rang I, conform pct.7 lit. a din condițiile speciale ale Convenției, imobil care a fost asigurat conform pct.7 lit. b din condițiile speciale ale Convenției, iar contractul de asigurare a fost cesionat în favoarea băncii(f. 10).

Art.6 din Legea nr.193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Acest art.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr.193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Deoarece art.14 din Legea nr.193/2000 face trimitere la Codul civil și la Codul de procedură civilă, instanța apreciază că în cauză cererea reclamanților este întemeiată, existând un caz de nulitate absolută parțială care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze și restituirea prestațiilor efectuate.

La judecarea cauzei se va avea în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.

Față de cele ce preced, deoarece scopul determinant urmărit de bancă la încheierea contractului a fost obținerea unui profit chiar și cu riscul încălcării Legii nr.193/2000, prin includerea unor clauze abuzive în contractul de credit, instanța apreciază ca aceste clauze sunt lovite de nulitate absolută.

Pârâta pentru a diminua riscul insolvabilității unui debitor, avea posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului.

Chiar dacă pârâta avea obligația să constituie aceste provizioane de risc de credit și posibilitatea constituirii unor provizioane de risc suplimentare, iar în plus putea să-și asigure creditul, aceasta a preferat să transfere tot acest risc asupra reclamantei, cu toate că aceasta din urmă a suportat încă de la încheierea contractului riscul de credit prin aducerea drept garanție a unui imobil, imobil ce a fost asigurat, iar contractul de asigurare a fost cesionat în favoarea băncii.

Instanța apreciază că și dacă acest comision de risc ar face parte din preț, el nu este supus excepției prevăzute de art.4 al directivei 93/13/CEE, din moment ce nu este prevăzut în mod clar și inteligibil, deoarece acest comision nu este definit și nu se menționează criteriile în funcție de care s-a stabilit procentul comisionului.

Instanța constată că pârâtele prin actul adițional fără număr (f. 31-36) și actul adițional nr 1/25.08.2010 (f. 66-72) au înlocuit comisionului de risc, prevăzut de pct. 5 lit. a, din convenția de credit, cu comision de administrare credit în cuantum de 0,22 % - acte adiționale neasumate prin semnătură de către reclamantă .

Potrivit art. 35 alin. 1 lit b) din OUG 50/2010 cu modificările ulterioare, se interzice introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație;

Iar conform art. 95, alin. 4 din OUG 50/2010 se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.

Conform art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Instanța reține că pentru a se declara abuzivă o clauză contractuală trebuie să fie îndeplinite cumulative două cerințe:

clauza contractuală nu a fost negociată direct cu consumatorul.

2. clauza contractuală, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Instanța apreciază că actele adiționale susmenționate au fost impuse în mod unilateral de bancă, nefiind negociate cu consumatoarea, prin aceste acte adiționale schimbându-se denumirea comisionul de risc în comision de administrare credit, menținându-se însă același procent de 0,22%, instanța apreciind că sunt întrunite condițiile enunțate mai sus atrăgând declararea abuzivă a clauzelor conținute- cele referitoare la comisionul de risc transformat ulterior în comision de administrare credit.

Instanța reține pe de o parte, că transformarea comisionul de risc în comision de administrare credit nu a fost negociată cu reclamanta, iar pe de altă parte, având în vedere că schimbarea denumirii comisionului, cu păstrarea aceluiași procent nu este opozabilă reclamantei și reținând toată motivarea susexpusă care a condus la reținerea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc, instanța apreciază că este îndeplinită și cea de-a doua condiție susmenționată, aceasta cu atât mai mult cu cât procentul a rămas același, schimbându-se doar denumirea comisionului din comision de risc în comision de administrare credit.

Față de cele reținute mai sus instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanțta B. V. D., domiciliată în A. I., .. 80, jud. A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, Sectorul 2, și S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., ., . și în consecință:

1. va constata nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/23.09.2008 încheiate între părți în privința următoarelor clauze:

-pct. 5 lit.a „comisionul de risc” din condițiile speciale ale convenției

- pct. 3.5 „comisionul de risc” din condițiile generale ale convenției

2. va desființa clauzele contractuale menționate la pct. 1. și scadențarul în ce privește aceste clauze contractuale .

3. va constata că prin actul adițional fără număr și actul adițional nr. 1/25.08.2010 pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul în sensul transformării comisionului de risc prev de pct. 5 lit a în comision de administrare credit

4. va constata abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare așa cum a fost introdus prin actul adițional fără număr și actul adițional nr. 1/ 25.08.2010 .

5. va dispune înlăturarea din convenție, actul adițional fără număr și actul adițional nr. 1/25.08.2010 a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare

6. va obliga pârâtele în solidar să restituie reclamanților sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit din 14.02.2010 până la data introducerii acțiunii și în continuare până la data eliminării lor din contract și constatarea nulității absolute a contractului

7. va obliga pârâta S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I. ca în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să pună la dispoziția reclamantei actul adițional la convenție, conform sentinței date și un nou plan de rambursare a creditului..

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli judiciare constând în parte din onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. V. D., domiciliată în A. I., .. 80, jud. A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, Sectorul 2, și S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., ., . și în consecință:

1. Constata nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/23.09.2008 încheiate între părți în privința următoarelor clauze:

-pct. 5 lit.a „comisionul de risc” din condițiile speciale ale convenției

- pct. 3.5 „comisionul de risc” din condițiile generale ale convenției

2. Desființează clauzele contractuale menționate la pct. 1. și scadențarul în ce privește aceste clauze contractuale .

3. Constată că prin actul adițional fără număr și actul adițional nr. 1/25.08.2010 pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul în sensul transformării comisionului de risc prev de pct. 5 lit a în comision de administrare credit

4. Constată abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare așa cum a fost introdus prin actul adițional fără număr și actul adițional nr. 1/ 25.08.2010 .

5. Dispune înlăturarea din convenție, actul adițional fără număr și actul adițional nr. 1/25.08.2010 a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare

6. Obliga pârâtele în solidar să restituie reclamanților sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit din 14.02.2010 până la data introducerii acțiunii și în continuare până la data eliminării lor din contract și constatarea nulității absolute a contractului

7. Obliga pârâta S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I. ca în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să pună la dispoziția reclamantei actul adițional la convenție, conform sentinței date și un nou plan de rambursare a creditului..

Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Executorie.

Pronunțată în ședința publică din 20.05.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

P. D. E. O. Ș.

Red. DEP /Tehn. OȘ/6 ex.

Data:06.06.2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

DOSAR NR._

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1. Constata nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/23.09.2008 încheiate între părți în privința următoarelor clauze:

-pct. 5 lit.a „comisionul de risc” din condițiile speciale ale convenției

- pct. 3.5 „comisionul de risc” din condițiile generale ale convenției

2. Desființează clauzele contractuale menționate la pct. 1. și scadențarul în ce privește aceste clauze contractuale .

5. Dispune înlăturarea din convenție, actul adițional fără număr și actul adițional nr. 1/25.08.2010 a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare

Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Executorie.

Pronunțată în ședința publică din 20.05.2013.

PREȘEDINTE,

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 168/2013. Judecătoria ALBA...		Pretenţii. Hotărâre din 15-03-2013, Judecătoria ALBA IULIA →

Anulare act. Sentința nr. 2025/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 2025/2013. Judecătoria ALBA IULIA