Anulare act. Sentința nr. 3101/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3101/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 956/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3101/2013
Ședința publică din data de 30.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. H. D.
GREFIER – G. D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul A. D. C. în contradictoriu cu pârâtele . și . - Sucursala A. I., având ca obiect anulare act, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat M. M. C. în substituire avocat C. C. și pentru pârâta . avocat V. S. în substituire avocat C. M., lipsă fiind pârâta . - Sucursala A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei . depune la dosar actul adițional la convenția de credit și grafic de rambursare credit.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Arată că în fapt comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar față de dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000, clauzele referitoare la comisionul de risc/administrare sunt abuzive, deoarece, sunt neclare și echivoce, nu au fost negociate și creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel că se impune înlăturarea lor din convenția de credit și restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc și administrare, deoarece reprezintă o plată nedatorată.
Reprezentantul pârâtei . solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinare. Arată că în data de 17.09.2010, printr-o adresă, s-a propus de către bancă încheierea actului adițional la convenția de credit, dar reclamantul nu s-a prezentat la bancă nici pentru a fi de acord, nici pentru a infirma încheierea actului. În aceste condiții, potrivit art. II din Legea nr. 288/2010 dacă în termen de 60 de zile de la data la care consumatorul a luat cunoștință despre reglementarea unui act adițional, nu s-a opus în mod expres implementării actului, acel act este legal și temeinic încheiat. În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 193/200, în ceea ce privește clauza abuzivă, în sensul ca aceasta să nu fi fost negociată în mod direct cu consumatorul sau ca aceasta de sine stătător sau coroborat cu alte clauze să producă un dezechilibru în detrimentul consumatorului. Consideră că nu s-a făcut o comparație efectivă între drepturile pe care consumatorul le-a avut în urma încheierii contractului, în speță fiind vorba de dreptul principal, a obținut împrumutul, și obligațiile pe care acesta le are conform contractului.
În conformitate cu prevederile art. 150 C. proc. civ., instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 07.02.2013 sub dosar nr._, reclamantul A. D. C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele . și . - Sucursala A. I., prin hotărârea ce o va pronunța:
I. Să constate abuzive clauzele de la pct. 5 lit. a din convenția de credit nr._/29.03.2007, încheiat cu pârâtele și pct. 3.5 din aceiași convenție referitoare la comisionul de risc, transformat ulterior în comision de administrare, precum și de pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției referitoare la data ajustării dobânzii și pct. 3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției referitoare la dobânda anuală efectivă.
II. Să constate că prin act adițional pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul transformării comisionului de risc prev. de pct. 5 lit. a în comision de administrare.
III. Să constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare.
IV. Să dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare.
V. Să oblige pârâtele în solidar la restituirea către reclamant a sumelor încasate de la reclamant cu titlu de comision de risc și comision de administrare, precum și dobânda legală, începând cu luna februarie 2010 și până la data introducerii acțiunii în cuantum de 961,65 CHF și în continuare până la restituirea efectivă a acestora.
VI. Să oblige pârâta . A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să pună la dispoziția reclamanților actele adiționale la convenții conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.
VII. Să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că au încheiat cu pârâtele convenția de credit nr._/29.03.2007 având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 30.000 CHF pentru nevoi personale, rambursabil în 300 luni, cu ipotecă constituită pe imobilul proprietate personală situat în Aiud, .. 2, ., jud. A..
Se arată că încă din momentul încheierii convenției reclamantul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, dat fiind contractul încheiat care ar fi contract de adeziune.
La pct. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției și la pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției a fost stabilit comisionul de risc aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a contractelor. Se susține că respectivul comision a fost prevăzut în convenție fără a se specifica ce reprezintă și ce riscuri acoperă și doar după ce s-a solicitat înlăturarea din convenții a acestor clauze banca a explicat că prin el se acoperă riscul de credit și riscul de piață.
La pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției se face referire la data ajustării dobânzii, iar la pct. 3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției se face referire la dobânda anuală efectivă și cu toate că dobânda a fost stabilită ca fiind fixă, în cuantum de 4,25% pe an, din interpretarea clauzei de la pct. 3 lit. d banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii în cazul apariției unei schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii.
La pct. 3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției se stipulează că D. poate fi modificată în condițiile modificări ratei dobânzii, precum și în condițiile prev. în secțiunea 10 „costuri suplimentare” cu toate că dobânda prevăzută în convenție a fost stabilită ca fiind fixă, astfel că aceste clauze sunt abuzive pentru că dau dreptul băncii să modifice unilateral contractul fără a avea un motiv clar și întemeiat.
Reclamanții învederează că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000 orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze comerciale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, or din cuprinsul convenției se constată că terminologia nu este decriptată și explicată în condițiile generale pentru ca reclamanții să fie în cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care e perceput comisionul de risc. Prin urmare, aceste clauze ar fi abuzive, neclare și echivoce.
Se consideră și că prin prisma destinației clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive și pentru că nu ar exista un risc de credit, deoarece a fost adus ca garanție un imobil asigurat la o societate de asigurări agreată de bancă, iar polița de asigurare a fost cesionată în favoarea băncii și în condițiile plății comisionului în continuare banca beneficiază de o dublă garanție, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În privința riscului pentru conduita culpabilă a clienților, element inclus în noțiunea generală de risc de credit, s-a prevăzut în convenții că se vor percepe penalități de întârziere în cazul în care reclamanții achită cu întârziere obligațiile de plată și, de asemenea, banca este îndreptățită să treacă la executarea silită a garanției imobiliare. Prin urmare, riscul unei eventuale conduite culpabile a reclamanților este acoperit prin perceperea penalităților de întârziere și executarea garanțiilor imobiliare și din acest punct de vedere din nou banca beneficiază de o dublă garanție.
Riscul de piață este suportat în întregime de consumatorii reclamanți cărora acordându-li-se un credit în monedă străină, sunt ținuți să suporte diferențele de curs valutar, banca nesuportând riscuri.
Pe de altă parte, banca nu a negociat cu reclamanții nici o clauză privind comisionul de risc, iar convențiile nu conțin clauze de protecție prin care clienții să fie protejați de acest risc. În fapt, comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar față de disp. art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000 constituie și clauză abuzivă.
În ce privește comisionul de administrare introdus de pârâta de ord, 2 prin act adițional se consideră că ar fi abuziv, pentru că a fost stabilit doar de bancă în pofida refuzului reclamanților și nu a fost negociat cu aceștia. Din conținutul actului adițional rezultă că acest comision are aceeași destinație ca și comisionul de risc, respectiv administrarea riscurilor băncii ivite prin punerea la dispoziția creditului. Nici unul din cele două comisioane nu poate fi considerat ca parte a prețului contractului, pentru că banca avea obligația de a-și constitui provizioane de risc de credit în condițiile art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002, provizioane care sunt incluse în cheltuieli și sunt în sarcina băncii neputând fi percepute de la împrumutat.
Sumele plătite cu titlu de comision de risc și apoi comision de administrare în cuantum de 961,65 CHF reprezintă plată nedatorată supusă restituirii. Reclamanții au notificat banca în vederea soluționării amiabile a litigiului.
În dovedirea cererii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. art. 274 C.p.c. și Legii 193/2000.
Reclamanții au depus la dosar, în copie, convenția de credit, extrase de cont, adrese și plan de rambursare credit (f. 8-27).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art.15 lit. j din Legea nr.146/1997, raportat la art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Pârâta . a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că toate clauzele invocate de reclamant au fost negociate, iar clauza reglementată la art.5 din convenția de credit nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Astfel, comisionul de risc este parte a prețului contractului, nefiind echivalentul garanției reale imobiliare – ipoteca, deoarece acesta este perceput și pentru gestionarea altor riscuri decât riscul de neplată. Consideră că nu se poate dispune restituirea sumelor deja achitate, întrucât contractul de credit este cu executare succesivă în timp, iar anularea unei clauze din cadrul acestuia nu poate produce efecte retroactive. De altfel, sancțiunile prevăzute de Legea nr.193/2000 sunt modificarea clauzelor contractuale sau desființarea contractului, cu daune-interese, iar în ipoteza în care clauzele s-ar considera nelegale, singurul efect este modificarea pentru viitor a acestora.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.115-118 C.proc.civ., art.969 Cod civil, Legii nr.193/2000, Decretul 31/1954 și Directiva nr. 93/13/CEE.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 29.03.2007 între părți s-a încheiat convenția de credit nr._, conform căreia creditul obținut de reclamant este de 30.000 CHF, rambursabil în 300 de luni de la data încheierii convenției.
La pct.3 d din ambele convenții se prevede că banca își rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobânzii în cazul apariției unei schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii, deși la pct.3. a se face mențiunea că rata dobânzii curente este de „4,25% p.a dobândă fixă”, conform convenției de credit nr._/07.03.2008.
La pct.3.10 din secțiunea condiții generale se stipulează ca D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute în secțiunea 10 „Costuri suplimentare” sau prin acordul părților.
La pct. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/29.03.2007 și la pct.3.5 din condițiile generale ale convenției a fost stabilit un comision de risc 0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toata perioada de derulare a Convenției de credit.
Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.
Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două parți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit. Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat lor banilor în interes personal.
Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.
Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.
În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicita, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate în acțiunea introductivă, raportat la cele anterior menționate, instanța retine următoarele:
Scopul mediat al încheierii contractului de credit în speța de față, adică motivul determinant al încheierii, din punctul de vedere al băncii este obținerea de profit, banca urmărind obținerea de profit chiar și cu încălcarea legii pentru următoarele motive:
Contractul de credit în cauză a fost transformat în mod tacit de bancă într-unul de adeziune, deoarece a constat într-un formular tipizat, ale cărui clauze nu au putut fi negociate de reclamanți, întregul contract fiind impus în forma respectivă de bancă.
Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
În cauză nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate în acțiune ca fiind abuzive ar fi fost negociate cu consumatorul. Faptul că ambele parți au cunoscut întinderea obligațiilor stipulate prin clauzele invocate în acțiune la data încheierii convenției de credit, nu înseamnă că respectivul contract a fost negociat, din moment ce consumatorul nu a avut posibilitatea să le negocieze.
Cu privire la comisionul de risc prevăzut la pct.5 din condițiile speciale ale convenției si de pct.3.5 din condițiile generale ale convenției, s-a stabilit un comision de risc de 0,1 % aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Aceste clauze privind comisionul de risc apar în lumina legii ca fiind abuzive din următoarele motive:
În contract nu este identificat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune punerea creditului la dispoziție.
Comisioanele de risc nu se justifică, ținând cont că reclamantul a adus garanții pentru executarea contractului. În acest sens reclamantul au constituit în favoarea pârâtei o garanție reală imobiliară (ipotecă) de rang I, conform pct.7 lit. a din condițiile speciale ale Convenției, imobil care a fost asigurat conform pct.7 lit. b din condițiile speciale ale Convenției, iar contractul de asigurare a fost cesionat în favoarea băncii.
Art. 6 din Legea nr.193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Acest art.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr.193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Deoarece art.14 din Legea nr.193/2000 face trimitere la Codul civil și la Codul de procedură civilă, instanța apreciază că în cauză cererea reclamanților este întemeiată, existând un caz de nulitate absolută parțială care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze și restituirea prestațiilor efectuate.
La judecarea cauzei se va avea în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.
Față de cele ce preced, deoarece scopul determinant urmărit de bancă la încheierea contractului a fost obținerea unui profit chiar și cu riscul încălcării Legii nr.193/2000, prin includerea unor clauze abuzive în contractul de credit, instanța apreciază ca aceste clauze sunt lovite de nulitate absolută.
În ceea ce privește determinarea economică a ratei dobânzii, nu au nici o relevanță susținerile pârâtei în soluționarea prezentului litigiu, din moment ce clauzele ce stabilesc rata dobânzii trebuie interpretate în favoarea reclamanților, pentru motivele mai sus menționate. O altfel de interpretare ar însemna că s-ar nesocoti principiul fundamental al previzibilității obligațiilor contractuale asumate de reclamanți.
În speța dedusă judecății nu se contestă că pârâta a stabilit unilateral dobânda fixă, ci se contestă posibilitatea modificării cuantumului acesteia în mod unilateral de către bancă, fără acordul reclamantului și fără a se stabili măcar criteriile în funcție de care ar putea opera această modificare.
În cauză nu s-a făcut dovada negocierii, în sensul celor anterior expuse, iar în plus pct.1 a) din Anexa la Legea 193/2000 care dau dreptul de a modifica unilateral clauzele contractului, dacă există o motivație întemeiată, s-ar putea aplica doar în situația în care, dobânda stipulată ar fi variabilă, nu și atunci când este stabilită în cuantum fix.
Susținerea că art.4 al Directivei nr.93/13/CEE ( transpusă de legea 193/2000) a exclus prețul contractului de la controlul caracterului abuziv, prin alin.2, nu este fondată întrucât comisionul de risc nu face parte din prețul contractului, având în vedere că banca avea obligația să-și constituie provizioane de risc de credit, iar potrivit dispozițiilor art.11 din Regulamentul BNR nr.5/2002, în vigoare la data contractării creditului, constituirea de provizioane specifice de risc de credit se referă la crearea acestora și se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.
Având în vedere că aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, rezultă că acestea cad în sarcina băncii, nereprezentând venituri, astfel încât nu pot fi percepute de la împrumutat.
Din punct de vedere fiscal, provizioanele de risc sunt deductibile la calculul profitului impozabil, în sensul că se diminuează impozitul pe profit cu sumele aferente provizioanelor de risc constituite pe seama cheltuielilor în cf. cu regulamentul BNR 5/2002, astfel încât, în limitele menționate, aceste instituții financiare au posibilitatea să suporte astfel de provizioane (implicit și pierderile în final, dacă aceste provizioane rămân definitive) pe seama cheltuielilor, nefiind justificată încasarea unui comision cu aceeași destinație (acoperirea pierderilor, respectiv a riscurilor) de la clienții instituțiilor financiare respective (conform art.22, pct.1 lit. d din Legea 571/2003 privind codul fiscal potrivit cărora contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor și provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare și funcționare, de către instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare înscrise în registrul General ținut de banca națională a României, precum și provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice similare).
Mai mult pârâta pentru a diminua riscul insolvabilității unui debitor, avea posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului.
Chiar dacă pârâta avea obligația să constituie aceste provizioane de risc de credit și posibilitatea constituirii unor provizioane de risc suplimentare, iar în plus putea să-și asigure creditul, aceasta a preferat să transfere tot acest risc asupra reclamanților, cu toate că aceștia din urmă au suportat încă de la încheierea contractului riscul de credit prin aducerea drept garanție a unui imobil, imobil ce a fost asigurat, iar contractul de asigurare a fost cesionat în favoarea băncii.
Instanța apreciază că și dacă acest comision de risc ar face parte din preț, el nu este supus excepției prevăzute de art.4 al directivei 93/13/CEE, din moment ce nu este prevăzut în mod clar și inteligibil, deoarece acest comision nu este definit și nu se menționează criteriile în funcție de care s-a stabilit procentul comisionului.
Nulitatea lipsește actul de cauză juridică în mod retroactiv, subzistând obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt, sumele achitate cu titlu de comision de risc reprezintă o plată nedatorată, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat între părți nu intră în domeniul incidenței excepției de la principiul restitutio in integrum, întrucât contractul de credit este un contract cu executare succesivă. Astfel, pârâta și-a executat obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitată, reclamanților revenindu-le obligația corelativă de a achita suma de bani la termenele scadente. Modalitatea convențională de restituire a sumei împrumutate nu schimbă natura juridică a contractului și nici a obligației de restituire-înțelegând prin aceasta o plată în accepțiunea art.1092 cod Civil, ca executare voluntară a unei obligații. În privința invocării de către pârâtă a imposibilității uneia dintre părți de a returna folosința asigurată de cealaltă parte, instanța constată că echivalentul folosinței sumelor acordate prin contract nu este în nici un caz comisionul de risc, ci eventual dobânda care a fost achitată., astfel încât nu se poate vorbi în speța de față despre o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților. De altfel art. 13 din Legea 193/200 invocat de pârâtă nu este aplicabil în cauză, deoarece reclamanții nu a urmat procedura plângerii la autoritatea pentru protecția consumatorilor, ci au optat pentru acțiune în fața instanței, fiind aplicabile deci dispozițiile art. 14 din Legea nr.193/2000. Instanța nu poate să stabilească limitele unui nou cadru contractual, deoarece nu i s-a cerut de reclamanți acest lucru, iar în plus practica Curții Europene de Justiție ( C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98), este în sensul că instanța este obligată de a examina chiar din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Instanța constată că pârâtele prin act adițional, au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul înlocuiri comisionului de risc, prevăzut de pct. 5 lit.a, din convenția de credit, cu comision de administrare credit în același cuantum de 0,1%, fără consimțământul reclamanților.
Potrivit art. 35 alin. 1 lit. b) din OUG 50/2010 cu modificările ulterioare, se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație;
Iar conform art. 95, alin. 4 din OUG 50/2010 se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.
Instanța constată că pârâta a înlocuit denumirea comisionului de risc cu denumirea “comision de administrare”, având aceeași funcție de comision de risc, astfel cum rezultă din definiția dată de bancă prin acest act adițional și prin comparare cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit g) din Normele BNR nr. 17/18.12.2003.
Din definiția dată comisionului de administrare credit formulată în actul adițional despre care s-a făcut vorbire anterior reiese că acest comision vizează administrarea riscului implicat de situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului, pe toată durata convenției, modul de îndeplinire de către împrumutat, întocmai și la timp, pe toată durata convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia, riscul de urmărire și de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata convenției, riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat și a riscului de piață implicat de situații precum variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata convenției.
Din această perspectivă și având în vedere considerentele anterior reținute cu privire la comisionul de risc instanța va constata nulitatea absolută a clauzei prin care pârâtele au transformat comisionul de risc în comision de administrare.
Față de cele reținute mai sus instanța va admite acțiunea formulată de reclamant și, în consecință:
I. Va constata abuzive clauzele de la pct. 5 lit. a din convenția de credit nr._/29.03.2007, încheiat cu pârâtele și pct. 3.5 din aceiași convenție referitoare la comisionul de risc, transformat ulterior în comision de administrare, precum și de pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției referitoare la data ajustării dobânzii și pct. 3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției referitoare la dobânda anuală efectivă.
II. Va constata că prin act adițional pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul transformării comisionului de risc prev. de pct. 5 lit. a în comision de administrare.
III. Va constata abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare.
IV. Va dispune înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare.
V. Va obliga pârâtele în solidar la restituirea către reclamant a sumelor încasate de la reclamant cu titlu de comision de risc și comision de administrare, precum și dobânda legală, începând cu luna februarie 2010 și până la data introducerii acțiunii în cuantum de 961,65 CHF și în continuare până la restituirea efectivă a acestora.
VI. Va obliga pârâta . A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să pună la dispoziția reclamantului actele adiționale la convenții conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.
În temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 Cod procedură civilă obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul A. D. C., domiciliat în Aiud, .. 2, ., . în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, Sectorul 2, și S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., ., . și în consecință:
Constată abuzive clauzele de la pct. 5 lit. a din convenția de credit nr._/29.03.2007, încheiat cu pârâtele și pct. 3.5 din aceiași convenție referitoare la comisionul de risc, transformat ulterior în comision de administrare, precum și de pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției referitoare la data ajustării dobânzii și pct. 3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției referitoare la dobânda anuală efectivă.
Constată că prin act adițional pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul transformării comisionului de risc prev. de pct. 5 lit. a în comision de administrare.
Constată abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare.
Dispune înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare.
Obligă pârâtele în solidar la restituirea către reclamant a sumelor încasate de la reclamant cu titlu de comision de risc și comision de administrare, precum și dobânda legală, începând cu luna februarie 2010 și până la data introducerii acțiunii în cuantum de 961,65 CHF și în continuare până la restituirea efectivă a acestora.
Obligă pârâta . A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să pună la dispoziția reclamantului actele adiționale la convenții conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. H. D. G. D. M.
Red. C.H.D.
Tenored. G.D.M./5 ex./24.10.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 3388/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 408/2013.... → |
|---|
