Anulare act. Sentința nr. 3139/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3139/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 345/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3139/2013
Ședința publică din 03.10.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE - M. D. F.
GREFIER - R. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. S. și S. R. în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA, având ca obiect anulare act - pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12.09.2013 – care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat succesiv pronunțarea în cauză, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
.Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub număr de dosar_, reclamanții S. S. și S. R. au chemat în judecată pe pârâtele B. C. Română SA și B. C. Română SA – Sucursala A. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Contractului de credit bancar nr._ încheiat între părți cu privire la următoarele clauze care sunt abuzive:
1.-clauza de la punctul 5 din contractul de credit bancar;
2.- să constate abuzivă și nedatorată dobânda percepută de BCR începând cu data încheierii contractului și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, care excede dobânzii EURIBOR plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale și să obligați pârâtele să compenseze sumele percepute nelegal cu sumele datorate de reclamanți în continuare, compensarea urmând a se face cu calcularea dobânzii legale de la data încasării sumelor nedatorate și până la data compensării;
3.- să constate abuzivă și să anuleze clauza prevăzută la la pct. 3.7 din Condiții generale de creditare – anexa la contractul de credit, referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda;
4.- să fie obligate pârâtele să respecte cuantumul ratelor prevăzute în graficul anexat la contractul de credit;
5.- să se constate abuzivă și să dispună anularea clauzelor contractuale de la pct. 9 lit. c din contract precum și pct. 3.9 din Condiții generale de creditare – anexa la contract referitoare la comisionul de administrare;
6.- să se constate abuzivă și să se anuleze clauza prevăzută la pct. 3.7 din Condiții generale de creditare - anexă la contract, privitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiare;
7.-să constate nulă clauza prevăzută de contractul de credit privind cesionarea în favoarea unui terț a drepturilor și obligațiilor rezultate din contract prevăzută la pct. 10 din Condiții generale de creditare - anexă la contract;
8.- să fie obligate pârâtele să refacă planul de rambursare a creditului cu luarea în considerare a hotărârii judecătorești și noul grafic de rambursare a creditului ;
9.-obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat, în esență, că reclamanții au încheiat cu pârâta BCR SA – Sucursala A. I. contractul de credit bancar cu ipotecă cu dobândă fixă pentru an pentru nevoi personale nr._ pentru suma de 56.000 euro.
Apreciază că clauzele din contract sunt ilicite și abuzive pentru faptul că banca a pus la dispoziția reclamanților un formular tipizat de contract ale cărui clauze nu au putut fi negociate actul juridic fiind impus în forma respectivă. De către bancă. Prin urmare, banca a transformat tacit contractul de credit într-un act de adeziune, context în care aceste clauze sunt abuzive întrucât nu au putut fi negociate și au creat în detrimentul reclamanților și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru între drepturile și obligațiile reclamanților, fiind îndeplinite disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În drept a invocat disp. art. 1166 Cod civil, art. 1236 Cod civil, Legea nr. 193/2000.
A depus la dosar, în copie: invitație la conciliere (f. 7), răspuns la invitația la conciliere (f. 9), contract de credit (f. 10-17), plan de rambursare (f. 18- 29), practică judiciară (f. 223 -264). .
Pârâta BCR SA a depus întâmpinare și cerere reconvențională (f. 36- 78), prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a BCR SA – Sucursala A. I., excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar a solicitat, în măsura în care instanța va aprecia că poate interveni în modificarea prețului contractului și că este oportună adaptarea dispozițiilor contractuale exclusiv din perspectiva transparenței mecanismului de calcul al ratei dobânzii variabile
Prin cererea reconvențională a solicitat ca instanța de judecată să adapteze contractul în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul al ratei dobânzii variabile propus de pârâtă, respectiv EURIBOR la 6 luni plus o marjă fixă existentă în contract, astfel cum a fost inițial reglementată și diferența dintre valoarea dobânzii de referință și valoarea indicelui de referință și anume:
EURIBOR LA 6 LUNI +MARJA FIXĂ DE 9,26 %
Cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta a arătat, în esență, că s-a negociat contractul de credit între părți, că s-au negociat clauzele, neexistând dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Astfel, comisionul de administrare este parte a prețului contractului, nefiind echivalentul garanției reale imobiliare – ipoteca, deoarece acesta este perceput și pentru gestionarea altor riscuri decât riscul de neplată.
De asemenea, pârâta consideră că, negocierea clauzelor contractuale a constat în posibilitatea reclamanților de a alege moneda creditului, perioada de rambursare și alte elemente definitorii.. B. nu a impus clienților să semneze o convenție de credit pe care nu doreau să o încheie, dimpotrivă clienții au avut posibilitatea demarării raporturilor contractuale cu pârâta, prin formularea cererii de acordare a creditului.
A depus copia contractului de credit și planul de rambursare (f. 79- 146); practică judiciară (147-206 și 265-292).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții S. S. și S. R., în calitate de împrumutați, și pârâta, în calitate de împrumutător, au încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/12.11.2007 pentru suma de 56.000 euro, urmând a fi rambursat în 240 rate lunare.
În contractul de credit bancar la pct. 5 se prevede că dobânda curentă este de 6,95 % pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda curentă după această dată este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50 puncte procentuale. Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată stabilirea acesteia luându-se în considerare EURIBOR la 6 luni plus marja fixă de 1,50 puncte procentuale.
Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.
Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două parți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit. Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat folosirea banilor în interes personal.
Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.
Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.
În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicită, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.
Raportat la dispozițiile legale, instanța apreciază că acest capăt de cerere este nefondat, deoarece reclamanții au cunoscut la momentul încheierii contractului cuantumul dobânzii, fiindu-le comunicat faptul că aceasta este formată din dobânda de referință administrată, care se afișează la sediile BCR și la care se adaugă 1,50 puncte procentuale (întrebarea 11 din interogatoriu – fila 297).
În contract nu s-a făcut referire la indicele EURIBOR din perspectiva stabilirii dobânzii, astfel că instanța nu va putea interveni în raporturile dintre părți și să încheie ea un nou contract, chiar dacă acestea ar cere acest lucru, pentru că și-ar depăși limitele investirii care sunt țărmurite de soluționarea litigiului dedus judecății și nicidecum de stabilirea unor noi raporturi contractuale. Orice alte raporturi juridice între părți vor fi reglementate prin consimțământul acestora materializat prin încheierea de acte juridice și nu prin intervenția instanței în acest domeniu.
Acest capăt al acțiunii principale, precum și cel de-al doilea capăt al acestei acțiuni, ca și acțiunea reconvențională vor fi respinse ca nefondate în temeiul considerentelor de mai sus.
Cu referire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, dobânda este percepută potrivit prevederilor contractuale, astfel că nu poate fi considerată nici abuzivă și nici nedatorată, dobânda percepută peste cea calculată potrivit dorinței reclamanților și pentru care nu au temei nici legal, nici contractual.
La pct. 3.7 din condițiile generale ale contractului se prevede că pe parcursul executării contractului banca poate modifica dobânda de referință administrată fără consimțământul împrumutatului, în funcție de evoluția pieței, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia.
O astfel de clauză nu poate fi considerată abuzivă, pentru că anterior încheierii contractului, comerciantul și-a rezervat dreptul de a modifica contractul în condițiile în care evoluția pieții determină acest lucru, ceea ce constituie o motivație întemeiată și care face ca o astfel de prevedere să nu se încadreze în rândul clauzelor abuzive în sensul prevăzut de Legea nr. 193/2000, anexa 2. Pe de altă parte, clauzele care reglementează dobânda sunt excluse de la analiza caracterului abuziv, deoarece prețul contractului nu poate avea acest caracter.
Art. 9 lit. c din contractul de credit prevede că pentru creditul pus la dispoziție banca percepe un comision de administrare de 28 euro lunar reprezentând un procent de 0,5 % din valoarea creditului contractat.
Aceste comision reprezentând costuri a fost stabilit încă de la data încheierii contractului, este clar precizat și dimensionat în funcție de o valoare concretă – creditul acordat, are stabilită scadența și este trecut în planul de rambursare.
Reclamanții nu au nevoie de cunoștințe de specialitate pentru a înțelege că suma sus menționată reprezintă comision de administrare, astfel că nici această clauză nu poate fi considerată ca fiind abuzivă.
Pretinsa majorare a comisionului arătată la pct. 5 al acțiunii principale nu este o problemă reală, deoarece nivelul comisionului este același, reclamanții cunoscând de la început că suma de plată a comisionului de administrare este de 28 euro lunar.
Modificarea nivelului comisionului în funcție de evoluția pieței financiar bancare prevăzut la art. 3.7 din condițiile generale ale contractului a fost acceptat prin semnarea contractului de reclamanți și are în vedere faptul că perioada de creditare este îndelungată și pot interveni schimbări economice și financiare care duc la necesitatea modificării comisioanelor.
Cum în speță nu a intervenit nicio astfel de schimbare nu s-au efectuat modificări ale nivelului comisioanelor și nu se poate vorbi de o clauză abuzivă, cea de mai sus având menirea de a asigura economic recuperarea împrumutului acordat.
Prevederile art. 10 din partea generală a contractului de credit sunt în acord cu dispozițiile legale, respectiv art. 1391-1398 cod civil de la 1864 relative la cesiunea de creanță care este notificată debitorului cedat doar pentru opozabilitatea cesiunii față de acesta și nu pentru valabilitatea cesiunii așa cum consideră reclamanții.
Dispozițiile legale sus menționate nu cuprind prevederi prin care cesiunea, pentru a fi valabilă, să fie făcută și cu acordul debitorului cedat.
Restituirea prestațiilor în temeiul clauzelor de mai sus apreciate de reclamanți ca fiind abuzive este, de asemenea, o cerere nefondată, deoarece sumele au fost încasate în baza unor prevederi contractuale cunoscute de reclamanți.
Deși se invocă faptul că ar fi întrunite cumulativ condițiile pentru a fi considerate abuzive aceste clauze nu s-a făcut în niciun fel dovada existenței în speță a vreunei dintre aceste condiții.
Astfel, dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei credințe, nu există, deoarece s-a prevăzut expres cuantumul comisioanelor atât în valoare nominală cât și în valoare procentuală, iar reclamanții au declarat că au înțeles și și-au însușit conținutul contractului. Simplul fapt că sumele încasate cu aceste titluri sunt mari nu justifică în niciun fel considerarea respectivelor clauze ca fiind abuzive, atât timp cât ele își au temeiul în poziția subiectivă a fiecărei părți la încheierea contractului consemnată în mod specific în cuprinsul acestuia.
Condiția negocierii este îndeplinită în cauză, iar sub aspectul ultimei condiții, a lipsei legăturii respectivelor clauze cu obiectul contractului nu se poate reține că aceasta ar fi îndeplinită, deoarece clauze precum cele a căror anulare se solicită au o strânsă legătură cu obiectul contractelor de credit încheiate între bănci și clienți, practica uzuală și viața cotidiană dovedind că în mod frecvent contractele de acest tip cuprind astfel de clauze justificate, cu referire la speță, de riscurile care pot apărea pe durata de timp relativ lungă a executării contractului, precum și de serviciile de monitorizare a creditului pe care le prestează banca în favoarea clientului. Aceste împrejurări dovedesc legătura cu obiectul contractului, atât a clauzelor care prevăd aceste comisioane cât și a plăților care se fac în temeiul lor și, în consecință, nu se poate considera că ar fi îndeplinită condiția lipsei de legătură cu obiectul principal al contractului.
Dobânda anuală efectivă reprezintă dobânda, comisioanele și orice alte costuri. Această clauză nu poate fi considerată abuzivă, pentru că transpune în mod fidel un text de lege respectiv art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CEE cu atât mai mult cu cât cuprinde o descriere generală a costurilor incluse în D..
Comisioanele alături de dobândă fac parte din prețul contractului și reprezintă contraprestația datorată de clienți băncii pentru serviciile sale.
Convenția încheiată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă părților contractante și în raporturile dintre acestea are forță juridică superioară, asemeni prevederilor legii, părțile fiind ținute să se conformeze prevederilor contractuale și mai mult să le execute cu bună credință.
Atât timp cât obligațiile care incumbă părții își au temeiul în contract și nu reprezintă altceva decât executarea acestuia nu se poate considera că acestea ar fi abuzive în ipoteza în care, datorită unor cauze exterioare contractului, cuantumul lor fluctuează.
Instanța constată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și va dispune respingerea acesteia.
Având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2013 (fila 214), instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei B. C. Română SA – Sucursala A. I. și implicit a calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.p.c., reclamanții vor fi obligați la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu avocat.
Instanța va acorda doar o parte din onorariul de avocat pentru motivul că și pârâtei reclamante reconvenționale i s-a respins acțiunea reconvențională, dar la aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată se are în vedere faptul acțiunea reconvențională prezenta un caracter mai pronunțat de apărare de fond decât de acțiune autonomă, solicitându-se recalcularea dobânzii potrivit algoritmului susținut de reclamanta reconvențională doar în situația în care instanța ar fi admis modul de calcul al dobânzii.
Culpa procesuală aparține aproape în întregime reclamanților, la inițiativa cărora a fost pornit procesul, cheltuielile de judecată fiind provocate de perseverarea acestora în a susține pe cale judiciară pretențiile neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. S. și S. R., ambii domiciliați în Oarda de Jos, ., județ A., în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA – Sucursala A. I., cu sediul în A. I., ., județ A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Respinge acțiunea principală formulată de reclamanții S. S. și S. R. în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ..5, Sector 3.
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali S. S. și S. R.
Obligă reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. F. R. D.
plecat în pensie
Red. M.D.F. semnează grefier șef
Tehnored. R.D.
Data: 10.01.2014
Ex. 4
| ← Anulare act. Sentința nr. 3866/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3591/2013.... → |
|---|
