Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3591/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3591/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 7434/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3591/2013
Ședința publică din 14 Noiembrie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE - L. B.
GREFIER - O. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. M. A. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13.11.2013 când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 14.11.2013, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 01.11.2013, sub dosar nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta P. M. A. I. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
- suspendarea aplicării sancțiunii complementare a opririi executării construcțiilor, dispusă prin procesul-verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor nr.10 din data de 08.10.2013, până la soluționarea definitivă a contestației împotriva procesului verbal de contravenție.
În motivarea cererii se arată că în fapt, societatea reclamantă a fost înființată în anul 2004, iar în anul 2010 a absorbit prin efectul fuziunii, o altă societate comercială, respectiv . SRL.
Anterior finalizării fuziunii, societatea absorbită a demarat un proiect de investiții imobiliare asupra unui teren proprietatea sa, în vederea construirii unor imobile, blocuri de locuințe.
Până la momentul fuziunii, acest proiect nu a fost finalizat prin emiterea autorizației de construcție, aceasta apărând la scurt timp după fuziune.
Societatea absorbantă, în speță reclamanta, a demarat proiectul de construcție, ea fiind succesoare în drepturi a beneficiarei acestei autorizații.
Deoarece terenul asupra căruia urmau să fie edificate construcțiile se afla într-o zonă în care descărcarea arheologică era obligatorie, pentru lucrările de descărcare arheologică, i s-a cerut de către reprezentanții Ministerului Culturii, să efectueze săpături adânci, sub cota inferioară a fundației prevăzută de proiectul de construcție, aferent autorizației de construcție.
Pentru a evita orice risc al construcției, fundația edificată de reclamantă a fost mai jos decât cota stabilită în proiect, pentru a acoperi săpăturile ce i-au fost cerute de către reprezentanții Ministerului Culturii, în vederea descărcării de sarcini arheologice, una dintre scările blocului fiind edificată aproape în întregime, în timp ce cealaltă se afla într-o stare incipientă.
În vara anului 2013, reclamanta a depus o cerere la P. municipiului A. I., în vederea emiterii unei autorizații care să cuprindă anumite modificări ale construcției, iar în urma cererii i-a fost emis certificatul de urbanism nr.729/18.07.2013, care viza modificarea autorizației de construcție nr.56/10.02.2011 în domeniul compartimentării interioare, modificarea cotei 0, suplimentare balcoane, modificare șarpantă. Necesitatea acestor modificări a apărut în procesul de edificare a construcției.
În momentul în care s-a prezentat cu documentația necesară emiterii autorizației de modificare a vechii autorizații de construcție, reprezentanții organului administrativ au observat că autorizația a fost emisă pe numele societății absorbite, . SRL,iar modificarea de autorizație s-a solicitat pe numele societății reclamante.
Deși reclamanta a încercat să explice organului administrativ că este succesor legal în drepturi al societății absorbite, calitate în care, în baza prevederilor art.250 al.1 din Legea nr.31/1990 este și titular al autorizației de construcție emisă în anul 2011, i s-a refuzat primirea documentației indicată în certificatul de urbanism mai sus menționat.
La data de 08.10.2013 inspectorul din cadrul Primăriei municipiului A. I. a constatat existența și săvârșirea de către societatea reclamantă a contravenției pentru care aceasta a fost sancționată, deși după aprecierea reclamantei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este unul nelegal și se impune a fi anulat.
Alături de sancțiunea contravențională principală, prin procesul-verbal de contravenție contestat, s-a dispus și o sancțiune complementară, respectiv cea a opririi executării lucrărilor de construcție, cu stabilirea termenului de 15.11.2013 pentru remedierea situației.
Or, susține reclamanta, această sancțiune complementară, nu putea fi aplicată atâta timp cât ea a îndeplinit obligația prevăzută de art.26 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991, respectiv aceea de a solicita anterior constatării contravenției, autorizația pentru modificarea proiectului, culpa aparținând organului administrativ sancționator, care a refuzat să emită reclamantei autorizația de modificare.
În plus, reclamanta susține că sancțiunea complementară nu este motivată în drept, deși această motivare este prevăzută în art.16 din OG 2/2001, sub sancțiunea anulării. Chiar dacă această nulitate este una relativă, neindicarea temeiului de drept în baza căruia se aplică o sancțiune complementară este o gravă încălcare a dreptului la apărare.
Reclamanta mai arată că până la data de 15.11.2013, data limită stabilită prin procesul-verbal de contravenție pentru eliberarea unei noi autorizații este un termen imposibil de respectat, atâta timp cât aceasta i-a mai fost o dată refuzată ca urmare a intervenirii fuziunii. A aplica o sancțiune, chiar și complementară, imposibil de executat chiar din culpa organului care a aplicat sancțiunea, nu este altceva decât un abuz de drept, care se impune a fi sancționat prin suspendarea acestei sancțiuni contravenționale, până la data soluționării cererii de ordonanță președințială.
Potrivit prevederilor art.35 alin.2 din Legea nr.50/1991, exercitarea contestației nu suspendă de drept măsura complementară a opririi executării construcției, dar potrivit art.35 alin.3 din același act normativ, acolo unde această lege nu dispune, se aplică dispozițiile OG nr.2/2001. La rândul său, în prevederile art.47 din OG nr.2/2001, se arată în mod expres că acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
În aceste condiții, cererea sa de suspendare a sancțiunii complementare poate fi dispusă în baza prevederilor art.996 și urm. Cod de procedură civilă.
Reclamanta arată că sunt îndeplinite în întregime condițiile legale impuse prin acest text.
Astfel, măsura solicitată este una provizorie, până la soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției, prin soluționarea prezentei cereri instanța nesoluționând fondul cauzei, ci va lua doar o măsură vremelnică, până la soluționarea fondului litigiului.
Măsura ar preveni o pagubă iminentă care s-ar produce nu numai față de reclamantă ci și față de promitenții cumpărători față de care reclamanta și-a asumat obligații și care ar fi împiedicați să se mute în locuințele lor la termenele convenite.
De asemenea, arată că micile modificări aduse proiectului inițial nu au nici o înrâurire asupra siguranței construcției sau asupra aspectului acesteia, a compartimentării sale generale, aceste modificări putând fi aduse chiar și prin dispoziție de șantier, fără ca reclamanta să fie obligată să solicite o autorizație de modificare a proiectului inițial. Reclamanta mai arată că a solicitat eliberarea unei autorizații pentru modificare pentru a preîntâmpina orice eventuale impedimente cu ocazia recepției finale a construcției.
În drept au fost invocate dispozițiile art.966 și urm. Cod proc. civilă.
În probațiune au fost atașate, în xerocopie, următoarele înscrisuri (fl.11-79) contestația împotriva procesului-verbal de contravenție, cu dovada înregistrării acesteia la Judecătoria A. I., procesul-verbal de contravenție contestat, autorizația de construcție, certificatul de urbanism, documentația de fuziune.
Cererea este legal timbrată (fl.83).
Pârâta, fiind legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză, însă la termenul de judecată din 13.11.2013, mandatarul acesteia a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acestei acțiuni invocată de pârâtă prin mandatar.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.50/1991 exercitarea contestației nu suspendă de drept și măsura complementară a opririi executării construcției, însă la alineatul 3 al aceluiași articol se menționează că acolo unde Legea nr.50/1991 nu dispune se aplică dispozițiile OG nr.2/2001. La art.47 din OG nr.2/2001 se menționează în mod expres că OG nr.2/2001 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
În consecință, nu este interzisă expres prin nici o reglementare legală posibilitatea reclamantei de a se solicita suspendarea aplicării sancțiunii complementare de oprire a executării construcțiilor, și nici nu s-a indicat vreo altă cale care să fi fost expres prevăzută de lege. Pentru aceste considerente, instanța apreciază ca neîntemeiată excepția inadmisibilității unei astfel de acțiuni pe calea ordonanței președințiale, motiv pentru care va respinge această excepție invocată de pârâtă prin mandatar.
În continuare instanța va analiza cauza prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute în Cartea a-VI-a, Titlul VI din Noul cod de proc. civilă.
Potrivit art.996 Noul cod de procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări (alin.1).
Așadar, pentru admisibilitatea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, în accepțiunea actualei reglementări, trebuie să fie îndeplinite cumulativ patru condiții și anume: aparența dreptului, vremelnicia (caracterul provizoriu al măsurilor), urgența (existența unor cazuri grabnice) și neprejudecarea fondului.
În prezenta speță, reclamantul a făcut dovada primei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin copiile de pe autorizația de construcție nr.56/10.02.2011 emisă pe numele . SRL, de pe certificatul de urbanism nr.1517/26.10.2009 emis pe aceeași firmă . SRL, de pe certificatul de urbanism nr.729/18.07.2013, copie de pe certificatul de radiere a . SRL și de pe încheierea nr.3506/16.06.2009 a Tribunalului A., copie de pe Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr.2/01.06.2009 a ., de pe copia Proiectului de fuziune, copie de pe procesul verbal de contravenție nr.10/08.10.2013 (fl.11-48).
O altă condiție de admisibilitate vizează caracterul provizoriu pe care ar trebui să-l aibă măsura ordonată de instanță (alin.1 și alin.5 teza finală din art.996 Ncpc). Termenul provizoriu are o dublă semnificație. Pe de o parte vizează conținutul reversibil al măsurilor luate (pe calea ordonanței președințiale neputându-se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației anterioare), iar pe de altă parte, vizează durata limitată în timp a acestor măsuri. Analizând prezenta cauză prin prisma conținutului reversibil al măsurii ce se solicită a fi luată de către instanță, se apreciază că această condiție nu este îndeplinită. Suspendarea măsurii complementare de oprire a executării construcțiilor nu ar mai face posibilă restabilirea situației anterioare, întrucât s-ar construi în continuare, iar pentru restabilirea situației anterioare ar fi necesară doar demolarea. Acesta era de fapt și scopul dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.50/1991. Numai că acum se analizează cauza strict prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute la art.996 Ncpc.
Cu privire la cea de-a treia condiție, urgența, instanța apreciază că în prezenta cauză nu se justifică.
Astfel, reclamanta a invocat în apărare, în cererea de chemare în judecată, faptul că paguba eminentă o vizează nu numai pe reclamantă (fără să specifice în ce anume constă prejudiciul ce o vizează pe reclamantă), dar și pe promitenții-cumpărători, față de care reclamanta și-a asumat obligații, pe care nu și le mai poate îndeplini în acest fel. S-a invocat faptul că promitenții-cumpărători sunt împiedicați în acest fel să se mute în locuințe la termenele convenite, iar aceasta le-ar produce nu doar un simplu disconfort, ci și daune materiale pentru unii dintre ei, daune constând în chiriile plătite pentru imobilele în care locuiesc în prezent. Or aceste motive nu vizează prejudiciul produs direct reclamantei, ci un eventual prejudiciu produs promitenților-cumpărători. Paguba iminentă însă trebuie să o vizeze strict pe reclamantă în analizarea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale. Mai mult, la finalul acțiunii (fl.8) se arată chiar de către reclamantă că lucrările pe care le mai au de efectuat sunt numeroase și imposibil de finalizat în prag de iarnă. Așadar nu ar avea cum să o afecteze pe reclamantă oprirea lucrărilor de construcție, întrucât oricum s-ar fi întrerupt activitatea, neputându-se lucra pe timp de iarnă.
În fața instanței, mandatarul reclamantei a mai invocat în apărare, în argumentarea urgenței, și faptul că numai una dintre construcții este aproape finalizată, însă cea de-a doua este doar începută, nefiind turnată placa decât pe jumătate din imobil, cealaltă jumătate fiind astfel supusă intemperiilor iernii. S-a indicat fotografia depusă de pârâtă la fila 90 jos, menționându-se că este vorba despre construcția din prim plan, nu și de cea care se vede a fi ridicată deja.
Or din analizarea acestei planșe fotografice, instanța apreciază că nu se poate constata inexistența plăcii pe jumătate din acea construcție. Mai mult, dacă nu ar exista placă deasupra construcției începute, în fotografie nu ar mai fi apărut ferestrele și ușile ca fiind întunecate, ci ar fi apărut mai luminate, având în vedere că de deasupra răzbătea lumina soarelui. Cum alte probe nu au fost administrate, instanța apreciază ca neîntemeiată această apărare și, în consecință, apreciază că nici condiția urgenței nu este îndeplinită.
Așa cum s-a arătat anterior, admisibilitatea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, în accepțiunea actualei reglementări, trebuie să fie îndeplinite cumulativ patru condiții și anume: aparența dreptului, vremelnicia (caracterul provizoriu al măsurilor), urgența (existența unor cazuri grabnice) și neprejudecarea fondului. Or, instanța a apreciat că nu sunt deja îndeplinite 2 din cele 4 condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Pentru aceste considerente instanța nu va mai analiza și ultima condiție.
În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ cele 4 condiții de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea (de ordonanță președințială) formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. municipiului A. I.
Față de dispozițiile art.453 Ncpc, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin mandatar.
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta ., J_, CUI RO_, cu sediul în A. I., ., ., județul A., în contradictoriu cu pârâta P. M. A. I., cu sediul în A. I., ..5A, județul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se înregistrează la Judecătoria A. I..
Pronunțată în ședința publică de la 14.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Ș. O.
Red...ȘO
4 ex./15.11.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 3139/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Pretenţii. Încheierea nr. 2209/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
