Plângere contravenţională. Sentința nr. 1501/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1501/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 7091/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1501/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: H. L.
Grefier:P. I. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. B. M. și pe intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE A., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din data de 22.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub numărul_ și declinată spre competentă soluționare acestei instanțe, petentul C. B. M. a solicitat în contradictoriu cu IPJ A. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.07.2012, exonerarea petentului de la plata amenzii și înlăturarea celorlalte sancțiuni cuprinse în procesul verbal contestat.
În motivare, petentul a arătat că la data de 04.07.2012 în timp ce se deplasa în orașul Zlatna, pe . efectuat o manevră de depășire, regulamentară, iar în momentul efectuării manevrei în zona respectivă nu exista nici un indicator „depășirea interzisă”. D. după ce s-a încadrat, după efectuarea depășirii la circa 50 m. există un indicator cu acea semnificație însă în momentul în care a trecut pe lângă acesta nu a efectuat o altă manevră de depășire.
Petentul a mai precizat că autoturismul organului constatator era parcat imediat după acest indicator și nu a fost oprit în momentul în care a trecut pe lângă mașina cu însemnele poliției. Însă după câteva minute agentul de poliție a apărut cu autoturismul poliției în spatele petentului și i-ar fi reproșat că ar fi efectuat o manevră neregulamentară.
Totodată, petentul a mai susținut că în momentul încheierii procesului verbal a arătat că dorește să se consemneze obiecțiunile sale în legătură cu realitatea celor întâmplate însă organul de control a ignorat solicitarea sa de ai fi consemnate obiecțiunile și a solicitat polițistului să-i arate imaginile surprinse de camera radar însă acesta a refuzat să-i arate.
Plângerea nu este motivată în drept.
Plângerea este scutită de taxa de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 36 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rap. la art. 112 c.pr.civ., petentul a anexat plângerii formulate procesul-verbal nr._/04.07.2012 (fila 5) și dovada emisă de intimat (f.6).
La data de_ intimatul a depus prin serviciul Registratură al instanței întâmpinare (fila 10), prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a precizat că, din procesul verbal de constatare a contravenției, din raportul încheiat de către agentul constatator, din fotografiile radar, din extrasul din registrul aparatului radar din data de 21.07.2012, din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, din atestatul operatorului radar, din borderoul nr. 31/01.08 rezultă că fapta a fost comisă după cum a fost descrisă în procesul verbal contestat.
Totodată, a indicat faptul că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, dar și cele prevăzute de art. 17 din același act normativ, fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 de intimat s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevazute si sanctionate de art. 120 lit.h și i din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 si art.100 alin.3 lit.e din O.U.G.nr.195/2002, retinandu-se ca la data de 04.07.2012, ora 07,45, a condus auto cu nr. HD_ pe calea Moților din Zlatna și a efectuat manevra de depășire a auto_ în zona de acțiune a indicatorului ,, depășirea interzisă,,, în zonă fiind linie continuă simplă.
Fiind investită, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată urmatoarele:
Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța constată că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 OG 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază plângerea contravențională formulată de petent ca fiind neîntemeiată, acesta nefăcând dovada contrară celor constatate personal de către agent.
În acest sens, instanța subliniază că, potrivit art. 1169 cod civil din 1864, în vigoare la data formulării plângerii, revine petentului să probeze criticile aduse, a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța reține că deși petentul a contestat faptul că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, arătând că nu a efectuat o manevră de depășire neregulamantară, în zonă nefiind niciun indicator cu semnificația ,, depășirea interzisă,,, acesta nu a administrat niciun mijloc de probă în sprijidnul celor susținute.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, susținute de planșele foto depuse la dosar (f.13), astfel că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
Așadar, instanța constată că petentul nu a făcut dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, acesta bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie pentru faptul că petenta a încălcat dispozițiile art. 120 lit.h și i din H.G. nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002.
Întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul - verbal de contravenție și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ce privește solicitarea petentului de reindividualizare a sancțiunilor aplicate, instanța precizează în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).
Ca atare, sub acest aspect se va ține cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire- ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).
În ceea ce privește aplicarea de către agentul constatator în cauză a amenzii prevăzute de lege, acesta se justifică având în vedere modul de săvârșire a faptei și circumstanțele comiterii acesteia, astfel încât nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Prin urmare, față de funcțiile deopotrivă sancționatorie și preventivă a amenzii contravenționale, având în vedere și pericolul sporit al faptei în raport de circumstanțele săvârșirii, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât instanța urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Față de cele ce preced, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul C. B. M., cu domiciliul în Zdrapți, nr.149, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., cu sediul în A. I., ., nr.1 B, jud. A., având ca obiect procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.07.2012, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. H. M. P.
Red. L.H./Tehnored. M.P./4 ex./ 24.04. 2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 1970/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2746/2013. Judecătoria... → |
|---|
