Plângere contravenţională. Sentința nr. 956/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 956/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 7491/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 956/2013
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: H. L.
Grefier: P. I. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta G. E. A. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței de către M. N. M., fiul martorului M. N., un înscris prin care a arătat că M. N. este plecat în Spania și vine ocazional în țară.
Tot prin același serviciu s-a depus de către I. județean de jandarmi A. proces verbal de executare a mandatului de aducere, din care reiese că martorul M. N. nu a putut fi găsit.
Având în vedere imposibilitatea audierii martorului M. N., instanța în temeiul art. 188 alin.3 Cod proc. civ. dispune continuarea judecății.
Instanța, în temeiul art. 167 al 1 Cod pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2012 sub numărul_, petenta G. E. A. a solicitat în contradictoriu cu IPJ A. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/31.10.2012, exonerarea petentei de la executarea sancțiunilor contravenționale și a măsurilor dispuse prin procesul verbal.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Plângerea este scutită de taxa de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 36 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rap. la art. 112 c.pr.civ., petenta a anexat plângerii formulate copie după procesul-verbal nr._/31.10.2012 (fila 4).
La data de 10.12.2012 intimatul a depus prin serviciul Registratură al instanței întâmpinare (fila 5), prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a precizat că, din procesul verbal de constatare a contravenției, din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de afișare, din cazierul auto al petentei și din raportul încheiat de către agentul constatator rezultă că fapta a fost comisă după cum a fost descrisă în procesul verbal contestat.
Totodată, a indicat faptul că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, dar și cele prevăzute de art. 17 din același act normativ, fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei. De asemenea, în temeiul art.188 alin.3 Cod proc.civ., instanța a constatat imposibilitatea audierii martorului M. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 31.10.2012 de intimat s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevazute si sanctionate de art. 120 lit.h și i din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 si art.100 alin.3 lit.e din O.U.G.nr.195/2002, retinandu-se ca la data de 31.10.2012, ora 02,30, a condus auto Dacia Solenza cu nr._ pe direcția S. A. și a depășit neregulamantar autoturismul cu nr._ condus de M. N. în raza de acține a indicatorului ,, depășirea interzisă,, și a marcajului lingitudinal continuu.
Fiind investită, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată urmatoarele:
Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța constată că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 OG 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază plângerea contravențională formulată de petentă ca fiind neîntemeiată, acesta nefăcând dovada contrară celor constatate personal de către agent.
În acest sens, instanța subliniază că, potrivit art. 1169 cod civil din 1864, în vigoare la data formulării plângerii, revine petentului să probeze criticile aduse, a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța reține că deși petenta a contestat faptul că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, prin chiar motivarea plângerii formulate (f.15), aceasta recunoaște comiterea faptei, menționând însă că a fost ,,nevoită, forțată,, să depășească două autotursime aflate în fața sa, deoarece autoturismul din fața sa s-a apropiat foarte mult de cel aflat în fața acestuia.
Potrivit art.11 O.G. nr.2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Cazul fortuit reprezintă acea cauză de excludere a caracterului contravențional al faptei ce constă în comiterea unei fapte prevăzute de legea contravențională, al cărui rezultat este consecința unei forțe a cărei intervenție nu putea fi prevăzută, reprezentând o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecințe, fără ca vreunei persoane să i se poată reține vinovăția.
În ceea ce privește condițiile cazului fortuit, instanța reține că rezultatul faptei trebuie să fie consecința unei împrejurări imprevizibile, această imprevizibilitate fiind obiectivă.
Cu toate acestea, instanța reține, în ceea ce privește caracterul contravențional al faptei petentei de a efectua o depășire neregulamentară a autoturismului aflat în fața, că acesta nu poate fi înlăturat de existența cazului fortuit, întrucât rezultatul faptei nu este consecința unei împrejurări imprevizibile, având un caracter obiectiv; dimpotrivă, în cazul de față, rezultatul faptei este previzibil, petenta acționând din culpă.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, astfel că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
Suținerile contestaoarei privind distanța mare, de 700 m față de locul constatării contravenției a agentului constator nu sunt susținute de niciun mijloc de probă adminsitrat în cauză.
Așadar, instanța constată că petenta nu a făcut dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, acesta bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie pentru faptul că petenta a încălcat dispozițiile art. 120 lit.h și i din H.G. nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002.
Întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul - verbal de contravenție și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ce privește solicitarea petentei de reindividualizare a sancțiunilor aplicate, instanța precizează în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).
Ca atare, sub acest aspect se va ține cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).
În ceea ce privește aplicarea de către agentul constatator în cauză a amenzii prevăzut de lege, acesta se justifică având în vedere că din analiza cazierului auto al petentei (f.7), aceasta a mai săvârșit anterior și alte abateri de la legea circulației, astfel încât nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Prin urmare, față de funcțiile deopotrivă sancționatorie și preventivă a amenzii contravenționale, având în vedere și pericolul sporit al faptei în raport de circumstanțele săvârșirii, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Față de cele ce preced, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de reclamanta G. E., cu domiciliul în V. de Jos, ., jud. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., cu sediul în A. I., ., nr.1B, jud. A., având ca obiect procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 31.10.2012, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. H. M. P.
Red. L.H./Tehnored. M.P./4 ex./27.03. 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3103/2013. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 975/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
