Pretenţii. Sentința nr. 1578/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1578/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 7844/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1578/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. H.
GREFIER M. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul G. V. și pe pârâta G. M., având ca obiect pretenții..
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 C.proc.civ, a amânat pronunțarea la data de 05.04.2013.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2012 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr._, reclamantul G. V. a solicitat obligarea pârâtei G. M. la plata sumei de 1200 lei, reprezentând dublul sumei de 600 lei pe care a achitat-o pârâtei sub formă de chirie la data de 20.10.2007, obligarea pârâtei la plata sumei de 810 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcții utilizate pentru construirea unui adăpost pentru mașină șia a manoperei aferente. precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că la data de 20.10.2007, a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, prin care, în schimbul sumei de 600 lei, aceasta s-a obligat să îi închirieze o suprafață de teren de 20 mp situată în Cugir, în vederea construirii unui adăpost pentru mașina personală. A menționat reclamantul că prin același contract se prevedea că adăpostul urma să îl contruiasă cu materialele sale, pârâta fiind de acord ca după expirarea perioadei contractului pentru care s-a încheiat contractul să își ia materialele înapoi. Reclamantul a precizat că în finalul contractului s-a prevăzut că dacă nu se respectă contractul sau părțile nu mai sunt de acord cu perioada, să plătească dublul sumei de 600 lei. În continuare, a învedereat reclamantul că a edificat pe cont propriu adăpostul pentru mașină utilizând mai multe materiale de construcții, valoarea totală a acestora fiind de 810 lei. În vara anului 2012, pârâta i-a interzis însă accesul în spațiul închiriat, fără niciun motiv întemeiat și fără nicio explicație, respectiv i-a interzis să mai parcheze autoturismul în acel loc. Deși i-a solicitat pârâtei să mai permită să dezmembreze adăpostul pentru a-și putea recupera materialele, acesta a refuzat.
În drept au fost invocate dispoziile art.1270, art.1350 cod civil din 2009.
În dovedirea cererii s-au solicitat probele cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Reclamantul a anexat cererii contractul de închiriere din 20.10.2007 (f.5), deviz estimare lucrări (f.19).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 171,80 lei și 3 lei timbrul judiciar.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare,.
Pârâta a solicitat încuviințarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat martorul G. I..
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2012 (f.10), instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtulei, iar pentru pârâtă proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul G. I..
La data de 22.02.2013 a fost audiat martorul G. I., declarația acestuia fiind consemnată pe filă separată și atașată la dosar (f.14), iar la data de 22.02.2013 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind consemnate în scris la filele nr.-le 17,18, din dosar cu respectarea dispozițiilor art.219, 221 Cod proc.civ.
Prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus la dosar cerere reconvențional, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei 1100 lei, din care 150 lei reprezintă chiriape 4 luni, iar 500 lei suma necesară reparațiilor ce urmează a fi făcute după ridicarea componentelor garajului.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă de timbru în sumă de 99 lei și 3 lei timbru judiciar.
La data de 29.03.2013, reclamantul a depus la dosar întâmpinare, solicitând disjungerea cererii reconvenționale și respingerea acesteia ca nefondată.
În ședința publică din data de 29.03.2013, în temeiul art.120 alin.2 Cod proc.civ., instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârâtă și formarea unui nou dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Raporturile dintre părți sunt guvernate de înscrisul denumit ,, contract de închiriere,, (f.5).
Analizând cuprinsul înscrisului menționat, instanța constată că obiectul contractului este de reprezentat de închirierea unei suprafețe de 20 mp aparținând pârâtei, reclamantului, acesta din urmă urmând să își construiască un adăpost pentru mașină, în schimbul plății sumei de 600 lei. Durata contractului a fost stabilită pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2008, până la data de 01.01.2013.
Potrivit clauzei inserate în partea finală a contractului, pârâta a fost de acord ca la expirarea contractului, reclamantul să își ia materialele înapoi, ,, iar dacă nu se respectă contractul,, sau nu mai este de acord, să plătească dublul sumei de 600 lei.
Ulterior încheierii contractului, reclamantul a construit un adăpost pentru mașină utilizând 2 grinzi, 3 stâlpi metalici, 12 caferi, 30 lațuri, a4 coli bituminoase, în valoare de 657 lei, astfel cum rezultă din devizul de lucrări aflat la fila 13 din dosar, aspect confirmat de mărturisirea reclamantei la interogatoriu (răspunsul la întrebarea nr.8). De asemenea, reclamantul a împrejmuit adăpostul cu sârmă și a reparat poarta, suma totală a materialelor de construcții și a manoperei fiind de 810 lei, sumă care nu a fost contestată de către reclamantă.
Din analiza probatoriului administrat instanța reține că pârâta nu a respectat clauzele contractuale prevăzute în contractul încheiat între părți. Astfel potrivit răspunsului la întrebarea nr.13 din interogatoriul propus a fi administrat pârâtei (f.18), rezultă că pârâta a refuzat atât demolarea cortinei construită de către reclamant, cât și recuperarea materialelor folosite de către acesta. De asemenea, din răspunsul pârâtei la întrebarea nr.9, instanța constată că pârâta a schimbat sistemul de încuietori de la poarta de acces la garaj –lacătul pus de reclamant -, anterior expirării duratei contractului, aspect confirmat și de declarația martorului G. I. (f.14,15).
Instanța constată că înscrisul încheiat între părți este un contract nenumit, nefiindu –i aplicabile regulile contractului de locațiune, având în vedere faptul că reclamantul nu s-a obligat la îndeplinirea unei obligații continue, succesive către reclamantă. În consecință regulile aplicabile actului juridic încheiat între părți sunt cele din care reglementează materia obligațiilor civile.
În ceea ce privește clauza contractuală potrivit căreia dacă la expirarea contractului, pârâta nu mai este de acord ca reclamantul să își ia materialele înapoi, sau dacă nu se respectă contractul, să plătească dublul sumei de 600 lei, acesta are natura juridica a unei clauze penale, stipulată în contract pentru nerespectarea obligațiilor stabilite de către părți, valabilă potrivit art.1066 Cod civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractului.
În conformitate cu dispozițiile art.1069 din același cod, clauza penală este o compensație a daunelor –interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale.
F. de considerentele mai sus expuse, retinand faptul ca parata nu si-a indeplinit în mod culpabil obligatia izvorata din contractul încheiat cu reclamantul, va admite primul capăt de cerere al acțiunii și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1200 lei, reprezentând despăgubiri.
De asemenea, va admite și cererea reclamantului privind restituirea contravalorii materialelor de construcție și a manoperei, materiale pe care reclamanta refuză să i le restituie, în sumă de 810 lei.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, urmează a o obliga pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 476,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru, timbre judiciare și onorariu avocațial, potrivit chitanțelor și timbrelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. V., cu domiciliul în Cugir, ., nr.3, ., în contradictoriu cu pârâta G. M., cu domiciliul în Cugir, ., jud. A..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1200 lei, reprezentând despăgubiri, precum și la plata sumei de 810 lei, reprezentând contravaloare materiale de construcție și manoperă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 476,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Disjunge cererea reconvențională formulată de pârâtă și dispune formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 17.04.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. H. M. M.
Red. L.H./Tehnored. M.M./4 ex./26.04. 2013
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1551/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 62/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
