Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1704/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1704/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 9571/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1704
Ședința publică din 28.02.2013
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta . Group SA, în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială a Municipiului A. prin Primar și C. L. A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei av. Crăveanu S. în substituirea av. Ilyia A. din BA București, lipsind reprezentantul pârâților și martorul R. N. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depusă la dosar prin serviciul registratură, îndeplinită comisia rogatorie efectuată în dosarul nr._/303/2012, la data de 08.02.2013 de către Judecătoria Sectorului 6 București .
Reprezentanta reclamantului depune delegație de substituire și arată că alte cereri nu mai are.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâților la plata daunelor interese și a dobânzii legale. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.06.2012, reclamanta S.C. O. A. Viena Insurance Group S.A. București în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială a Municipiului A. prin Primar și C. L. A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata sumei de 1.225,19 lei reprezentând despăgubirea achitată de către reclamantă în temeiul asigurărilor facultative CASCO; 295,08 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 30.06.2009 și până la data de 21.06.2012; dobânda legală calculată de la 22.06.2012 în continuare până la data plății integrale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 21.05.2009 autovehiculul Honda Accord cu nr. B-_, proprietatea BCR Leasing SA, a fost avariat la intersecția străzilor P. R. cu Războieni din municipiul A., datorită unui canal neridicat la nivel și nesemnalizat corespunzător, conform declarației conducătorului auto R. N. M..
Având în vedere faptul că vehiculul menționat era asigurat CASCO la societatea reclamantă, în baza poliței . nr._, reclamanta a plătit despăgubirea cuvenită în cuantum de 1225,19 lei, conform extrasului de cont din data de 30.06.2009.
Cuantumul despăgubirii acordate este justificat de facturile fiscale nr._/29.05.2009, nr._/_/29.05.2009 precum și cu extrasul de cont din data de 30.06.2009,corespunzător avariilor constatate prin procesul verbal de constatare întocmit de către inspectorul de daună al societății reclamante.
În temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, preluate de dispozițiile art. 2210 NCPC, prin plata despăgubirii, asigurătorul CASCO se subrogă în drepturile asiguratului său, fiind în drept a recupera suma achitată de la pârâte, în calitate de administratori ai străzilor din A. unde a avut loc evenimentul.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 din OUG nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 și art. 40 din OG nr. 43/1997, drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță de către administratorul drumului.
Față de acestea, reclamanta a considerat că în speță sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate.
În drept au fost invocate prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995, art.1349 NCC, OUG nr. 195/2002, OUG nr. 43/1997 și Legea nr. 215/2001.
În susținerea acțiunii, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar în copii certificate: adrese, convocări la conciliere, extrase de cont, poliță asigurare, facturi, cerere de despăgubire, deviz de lucrări, facturi,
Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al municipiului A., motivat de faptul că aceasta este o autoritate publică deliberativă a Municipiului A..
Totodată a fost invocată și prescripția extinctivă a dreptului la acțiune a reclamantei, apreciindu-se că acțiunea reclamantei este prescrisă întrucât, în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, prin derogare de la termenul general de 3 ani, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani (plata s-a făcut în 30.06.2009 de către BCR A., conform extrasului de cont, pentru o factură emisă în 29.05.2009).
Pârâtele au considerat astfel că prezenta pricină se întemeiază pe raporturi ce izvorăsc din asigurare, din moment ce reclamanta a achitat despăgubiri pentru propriul asigurat, îndreptându-și apoi pretențiile, în urma subrogării, împotriva pârâtelor, în baza evenimentului rutier produs la 21.05.2009.
Față de toate acestea, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și tardivă, fiind depusă în exteriorul termenului special de prescripție de 2 ani din materia asigurărilor.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 215/2001, Decretul nr. 167/1958, Legea nr. 136/1995, Codul de procedură civilă.
Reclamanta a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâte prin întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamanta a arătat că pârâtul Municipiul A. a fost chemat în judecată în calitate de proprietar, în temeiul Legii nr. 215/2001,iar C. L. A. a fost chemat în judecată în calitate de administrator, în temeiul OG nr. 43/1997.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamanta a solicitat și respingerea acesteia apreciind că data cunoașterii prejudiciului nu poate curge de la data emiterii facturilor întrucât la acea dată, în patrimoniul societății reclamante, nu s-a produs nici o pagubă.
Abia în momentul în care asigurătorul achită contravaloarea despăgubirii se naște în patrimoniul reclamantei o pagubă ce trebuie acoperită prin regresul împotriva persoanei vinovate de producerea acesteia și abia în acest moment prejudiciul având caracter cert, lichid și exigibil.
Așadar, momentul nașterii prejudiciului este acela al plății despăgubirii, respectiv 30.06.2009,iar aplicând termenul de 3 ani, termenul s-ar fi împlinit la data de 30.06.2012 și, întrucât cererea introductivă de instanță a fost introdusă la data de 28.06.2012, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 04.10.2012, pentru motivele arătate, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. A. și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți, dosarul de daună depus în copie ( f. 56-104), proba cu expertiza tehnică auto efectuată de dl. expert O. I. (f. 115-124) și proba cu martorul R. N. M. audiat prin comisie rogatorie ( f. 141).
Acțiunea a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform declarației martorului R. N. M., coroborată cu expertiza tehnică efectuată în cauză, la data de 21.05.2009, martorul, conducând autoturismul marca Honda Accord cu număr de înmatriculare B_, la intersecția străzilor P. R. și Războieni din A. a trecut peste un capac de canal denivelat și nesemnalizat corespunzător, fapt ce a determinat avarierea ambelor anvelope de pe partea stângă a autoturismului.
Potrivit poliței . nr._/28.06.2008 (fila 31), autoturismul din speță era asigurat CASCO la societatea reclamantă în perioada producerii incidentului. Prin ordin de plată emis la data de 30.06.2009 (fila 22), reclamanta, în calitate de asigurător, a achitat suma de 1.225,19 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, subrogându-se astfel, în drepturile asiguratului păgubit, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Potrivit art. 998 C.civ. din 1864 (aplicabil în speță conform art. 6 din C.civ. în vigoare), „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Prin urmare, pentru existența răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele elemente constitutive: fapta ilicită prejudiciabilă, culpa autorului faptei ilicite, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul.
În speță, fapta prejudiciabilă constă în neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere a drumului public, de către pârâtul C. L. A. care, în conformitate cu dispozițiile art. art. 22 din OG nr. 43/1997 este administratorul drumurile de interes local, cum este cazul străzii P. R. din A..
Astfel, conform art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii”.
Prejudiciul constă în avariile provocate autoturismului condus de martorul R. N. M. și relevate în documentul de introducere în reparații de la fila 25 și în facturile de la filele 26 și 27, valoarea acestuia fiind de 1.225,19 lei, iar raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultă din coroborarea concluziilor raportului de expertiză cu declarația martorului R. N. M..
Deși expertul nu a putut stabili cu exactitate dacă la data producerii incidentului existau denivelările în asfalt astfel cum a susținut reclamanta (în mod evident expertul nici nu avea cum, atât timp cât în prezent acestea au fost reparate, aspect ce rezultă din fotografiile cuprinse în raportul de expertiză), coroborând constatările efectuate de expert – fotografiile din care rezultă că există și în momentul de față capace de canale care prezintă urme de reparații – cu declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că se poate concluziona că faptele s-au petrecut astfel cum a susținut reclamanta.
În consecință, instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților.
Pe de altă parte, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor raspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurarilor de persoane. Or, având în vedere că, astfel cum s-a reținut mai sus, reclamanta a achitat suma de 1.225,19 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate autovehiculului asigurat, aceasta, în calitate de asigurator al autovehiculului cu nr. de inmatriculare SM B-_, s-a subrogat în drepturile asiguratului împotriva pârâților pentru contravaloarea prejudiciului produs.
Pentru toate aceste motive, in baza art. 998, 999 C.civ. raportat la art. 22 din Legea nr. 136/1995, precum și în baza art. 1084 C.civ., instanta va admite actiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâții la plata sumei 1.225,19 lei reprezentând daune interese și a sumei de 295,08 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 30.06.2009 și până la data de 21.06.2012, aceasta urmând să se calculeze în continuare până la data plății efective. În baza art. 21 din Legea nr. 215/2001, pârâtul Municipiul A. va fi obligat alături de către pârâtul C. L. A. întrucât deși acesta din urmă este responsabil de întreținerea drumurilor, conform art. 22 din O.G. nr. 43/1997, pârâtul Municipiul A. este titularul drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În baza art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâții la plata sumei de 1.877,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand taxă judiciară de timbru, timbru judiciar si onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL A. și C. L. A..
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1.225,19 lei reprezentând daune interese și a sumei de 295,08 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 30.06.2009 și până la data de 21.06.2012, aceasta urmând să se calculeze în continuare până la data plății efective.
Obligă pârâții la plata sumei de 1.877,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2013.
Președinte Grefier
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB – 01.04.2013
5 ex./3 comunicări
- . – București, ., nr.15, sector 5 – sediu ales
- Municipiul A. – A., .
- C. L. A. – idem
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1972/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3239/2013. Judecătoria... → |
|---|
