Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4687/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4687/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 2054/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4687
Ședința publică din 3 iulie 2013
Președinte: D. L. C.
Grefier: C. N.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. reprezentant prin Primar în contradictoriu cu pârâții Dumitrașciuc G., Dumitrașciuc N. și T. V. F. având ca obiect constatare nulitate contract de vînzare –cumpărare, înscriere drept de proprietate și predare în natură .
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Acțiunea legal timbrată cu suma de 9053,34 lei taxă de timbru judiciar și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care după care văzând concluziile părților consemnate în Încheierea de ședință din 19.06.2013 care face parte integrantă din prezenta instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ /11.02.2013, reclamantul M. A. reprezentant prin Primar în contradictoriu cu pârâții Dumitrașciuc G., Dumitrașciuc N. și T. V. F. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a imobilului situat în A., ., înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 autentificat sub nr. 391/12.08.2011 de BNP S. C., obligarea pârâților la restituirea în natură a bunului imobil antemenționat, efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele Municipiului A., precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea reclamantul a arătat că un prim motiv constă în principiul de drept al anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului juridic inițial.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/12.08.2011 pârâta T. Vioara F. prin mandatar Deală G. a înstrăinat pârâtului Dumitrașciuc G. și soției acestuia imobilul înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 A. constituit din casă de locuit și teren aferent de 671 mp către pârâți cu prețul de_ lei.
Astfel că vânzătoarea a dobândit anterior imobilul anterior prin uzucapiune extrabulară, conform sentinței 5126/16.05.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ . Împotriva acestei sentințe municipiul A. a formulat o acțiune de revizuire ce a făcut obiectul dosarului_/55/2011, acțiune ce a fost admisă prin sentința_/28.11.2011 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 1247/20.09.2012 a Tribunalului A..
Astfel că, pârâții Dumitrașciuc au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare un imobil care nu era în proprietatea vânzătorului, devenind aplicabil principiul enunțat mai sus.
Reclamantul a arătat că un alt motiv este nulitatea absolută a cauzei actului juridic dedus judecății pentru ilicitatea cauzei acestui act.
Contractul de vânzare cumpărare este un contract sinalagmatic real, scopul constă în reprezentarea de către fiecare parte a contraprestației celeilalte – caracterul sinalagmatic și în prefigurarea remiterii bunului imobil – caracterul real. Pentru a fi valabilă cauza trebuie să întrunească cumulativ trei cerințe: să existe, să fie reală și licită și morală
Pârâta T. Vioara F. garantat pe cumpărători de orice evicțiune totală sau parțială a imobilului, declarând că acesta nu este închiriat și că taxele și impozitele sunt achitate la zi împreună cu contravaloarea utilităților.
Reclamantul a arătat că anterior contractului de vânzare cumpărare, dar după dobândirea uzucapiunii pârâta T. a promovat la data de 28.06.2011 o acțiune în pretenții ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2011 prin care a chemat în judecată M. A. și Recons SA solicitând obligarea acestora la plata sumei de_ euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, M. A. fiind acuzat că a introdus abuziv chiriași. De asemenea prin aceeași acțiune s-a solicitat anularea contractelor de închiriere ale chiriașilor și evacuarea lor necondiționată.
Cu toate că pârâta T. vânduse la data de 12.08.2011 imobilul pârâților Dumitrașciuc, primul termen de judecată în acel dosar a fost la data de 7.09.2011, pârâta T. nemaifiind astfel proprietara imobilului la primul termen de judecată, acțiunea fiind perimată prin sentința_/21.11.2012.
Reclamantul a arătat că după uzucaparea imobilului pe data de 16.05.2011, vânzătoarea a înregistrat la Judecătoria A., la data de 28.06.2011 o acțiune în pretenții și pe data de 12.08.2011 a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu ceilalți pârâți.
De asemenea vânzătoarea a stipulat în contract sub sancțiunea Codului Penal că imobilul nu este închiriat, deși promovase pe data de 28.06.2011 anterior vânzării, acțiunea în pretenții în care solicitat reclamantului_ euro contravaloarea lipsirii ei de folosința imobilului deși cunoștea foarte bine că imobilul era ocupat de chiriașii Municipiului A., mai mult a transmis cumpărătorilor stăpînirea de fapt și de drept a imobilului.
Pârâții Dumitrașciuc deși au achitat anterior încheierii contractului prețul imobilului cumpărat, au afirmat în contract că întră de drept și de fapt în stăpânirea imobilului de la data de 12 august, deși aceștia nu au realizat acest fapt niciodată.
Astfel reclamantul a arătat că se poate concluziona că ambele părți aveau cunoștință de existența chiriașilor în imobil, acestea fiind de rea credință urmărind frauda la lege, făcând afirmații lipsite de temei juridic și faptic în contract, astfel că cauza acestui contract este ilicită, fiind lovită de nulitate absolută.
De asemenea s-a arătat că reaua credință a cumpărătorilor a rezultat și din faptul că pârâții Dumitrașciuc nu au promovat nici o acțiune împotriva pârâtei T., de la momentul promovării acțiunii de revizuire, acțiune ce a fost notată în CF, iar încheierea OCPI a fost comunicată și pârâților Dumitrașciuc.
Cu privire la plata utilităților s-a arătat că acestea sunt plătite de către chiriași.
De asemenea s-a arătat că obiectul contractului de vânzare cumpărare este nevalabil pentru lipsa cerinței speciale ca cel care se obligă să fie titularul dreptului.
S-a arătat că imobilul în litigiu a fost trecut din anul 1959 conform deciziei 1084 a Comitetului executiv al Sfatului popular al orașului A. în proprietatea Statului Român și transmis în administrația Intreprinderii Locative A., nefiind făcut formalitățile de înscriere în CF ulterior preluării. Imobilul a fost trecut în proprietatea Statului prin efectul HCM 1617/1959 urmare a aplicării Decretului 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile.
Reclamantul a arătat că în prezent imobilul se află în gestiunea directă a compartimentelor aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A., respectiv Primăria A., Direcția patrimoniu, Serviciu Fond locativ fiind ocupat din anul 1959 și până în prezent de chiriași.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului de Procedura Civilă, Cod Civil, art. 102 al. 1 din Legea 71/2011.
Acțiunea a fost însoțită de înscrisuri probatorii.
Pârâții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N., legali citați, cu mențiunea la interogator, s-au prezentat în instanță și au formulat în favoarea lor apărări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 13.03.2013 pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulate ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în A., ., jud. A. și o dată cu dreptul de proprietate asupra construcției au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 671, dobândit de vânzătoare conform sentinței civile definitive și irevocabile 5126/16.05.2011 a Judecătoriei A..
Pârâții au arătat că pârâta T. Vioara la data încheierii contractului de vânzare cumpărare avea calitatea de proprietar tabular. S-a arătat că ulterior încheierii contractului de vânzare autentic, la data de 4.10.2011 reclamanta a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței 5126/16.05.2011, sentință prin care vânzătoarea a dobândit imobilul prin uzucapiune. Instanța a admis cererea de revizuire schimbând în tot sentința prin care vânzătoarea a dobândit prin uzucapiune tabulară imobilul, respingând cererea pârâtei T. de a uzucapa imobilul.
Pârâții au arătat că întrucât nu au fost parte în acel dosar hotărârea pronunțată de instanță nu le este opozabilă, neafectând drepturile reale dobândite.
Pârâții au arătat că au fost de bună credință la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv 12.08.2011, dată la care nu se afla nici un litigiu pe rol cu privire la dreptul de proprietate al vânzătorului asupra imobilului înstrăinat.
S-a mai arătat că în contractul de vânzare cumpărare s-a făcut mențiunea că imobilul nu este afectat de sarcini.
Pârâții au mai arătat că nu au urmărit fraudarea legii prin încheierea contractului de vânzare cumpărare, putând fi vorba de cel mult despre o neexecutare culpabilă a obligațiilor din partea vânzătorului.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod de Procedura Civilă.
În probațiune au depus înscrisuri.
Pârâta T. V., legal citată cu mențiunea la interogator, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat în favoarea sa apărări.
La termenul din data de 3.04.2013 reclamantul a depus la dosar note de ședință.
Reclamantul a arătat că imobilul a fost dobândit de cumpărători la data de 12.-08.2011 și deși aceștia au depus toate diligențele pentru a cunoaște situația juridică a imobilului, consultând CF-ul unde figura ca și proprietar T. Vioara și nu era înscris nici un litigiu, aceștia nu au justificat în nici un fel că au intrat în stăpânirea de fapt și de drept a imobilului de la data cumpărării cum s-a stipulat în contract. Pârâții Dumitrașciuc nu au locuit, nu au folosit imobilul deși au achitat anterior datei de 12.08.2011 prețul de peste_ euro.
Reclamantul a arătat că dacă se presupune că pârâții s-ar fi deplasat în data de 12.08.2011 în vederea ocupării imobilului și îl găseau ocupat de chiriași în mod normal ar fi luat legătura cu vânzătorul pentru a li se explica situația. O explicație a pasivității pârâților ar fi aceea că ei cunoșteau faptul că pârâta T. promovase o acțiune în pretenții împotriva Municipiului A. și a chiriașilor.
S-a arătat că astfel cumpărătorii nu au acționat nici împotriva Municipiului A. și nici împotriva pârâtei T. pentru a-și apăra prin mijloace legale dreptul de proprietate dobândit prin convenție de la dobândire și până în acest an, cu excepția unei acțiuni înregistrată la Judecătoria A. în luna ianuarie având ca obiect revendicare imobiliară.
S-a arătat că pârâții au invocat prevederile art. 1898 al. 1 cod civil dar nu au avut niciodată calitatea de posesori ai imobilului cum au recunoscut în motivarea acțiunii în revendicare imobiliară, deci buna credință nu poare exista, posesorul imobilului fiind M. A. care a încheiat în anii 2004 și 2008 contracte de închiriere cu persoanele fizice care folosesc imobilul în prezent, transmițând acestora dreptul de folosință a apartamentelor.
Pârâții Dumitrașciuc deși aveau obligația legală de a declara în termen de 30 de zile de la dobândire la organele fiscale transferul dreptului de proprietate nu au îndeplinit până în prezent această obligație, imobilul fiind înregistrat fiscal încă pe numele pârâtei T. care nu a achitat niciodată taxele și impozitele.
Reclamantul a arătat că acțiune de revizuire a fost notată în CF prin încheierea nr._/17.11.2011 a OCPI A. care a fost comunicată și pârâților Dumitrașciuc.
Pârâții Dunitrașciuc au achitat prețul înainte de încheierea convenției dar nu au primit în schimb imobilul, nu au intrat în stăpânirea de fapt și de drept a acestuia, iar pârâta T. primind prețul nu a predat pârâților Dumitrașciuc niciodată imobilul, deși în contract s-a stipulat contrariul.
La termenul din data de 29.5.2013 pârâții Dumitrașciuc au depus la dosar note scrise prin care au arătat că au formulat o acțiune în revendicare imobiliară și evacuare pe care nu au mai timbrat-o întrucât la data de 11.02.2013 M. A. a înregistrat prezenta cerere de chemare în judecată.
Pârâții au arătat că nu au încheiat contracte cu furnizorii de utilități și nici nu au declarat imobilul la organele fiscale, ceea ce nu atrage nulitatea absolută a contractului încheiat.
Pârâții au arătat că imobilul era ocupat de persoane care nu aveau nici un titlu pentru folosința imobilului fiind un argument în plus de a nu încheia contracte cu furnizorii de utilități.
Pârâții au arătat că radierea notărilor din CF s-a făcut în cursul lunilor iunie – iulie, prin avocat.
La termenul din data de 19.06.2013 reclamantul a depus la dosar note de ședință prin care a arătat faptul că pârâții știau la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare că imobilul era ocupat de către alte persoane. Pârâții au încălcat prevederile art. 966 Cod Civil „obligația fără cauză nu poate avea nici un efect” normă imperativă care este sancționată cu nulitatea absolută a cauzei contractului.
Buna credință a pârâților nu a existat, aceștia nu au dobândit nici până în prezent posesia imobilului.
În speță s-a arătat că este aplicabil principiul anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial.
În soluționarea acțiunii instanța reține că aceasta este întemeiată formulată.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 24.04.2008, T. Vioara F. în contradictoriu cu pârâții B. P. și R. I. prin moștenitor B. A. I. a solicitat instanței să constate că a uzucapat imobilul situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 1825Arad, cu nr. top 2309, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 115/1938.
În motivarea acțiunii T. Vioara F. a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea numiților B. P. și R. E. I., în prezent decedați din anul 1982, respectiv 1984, că de la data decesului acestora, imobilul a fost folosit de către reclamantă, o nepoata îndepărtata a defuncților, că ea pîrîta a efectuat lucrările de reparații și întreținere necesare imobilului, că a locuit pentru o perioada scurta de timp și a permis unor persoane din anturajul său, să locuiască și să folosească imobilul, pentru anumite perioade de timp.
Pîrîta T. Vioara F. a arătat că s-a interesat și de situația juridică a imobilului la Direcția Fiscală, dar a constatat că, datorită omisiunii de notare a suprafeței de teren în CF, acesta nu poate fi înregistrat și nu se poate achita impozitul aferent.
Pîrîta T. Vioara F. a pretins că posesia exercitată de ea, întrunește toate elementele prevăzute de lege, pentru uzucapiune, respectiv este continuă, netulburată, sub nume de proprietar, este exercitată timp de 23 ani, respectiv 25, de la moartea proprietarilor tabulari ai imobilului.
Cererea i-a fost admisă prin sentința civilă 5126/16.05.2011 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul_ .
La data de 12.08.2011 pîrîta T. Vioara F. a încheiat cu pîrîții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. contract de vînzare cumpărare a imobilului situat în A., ., înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 autentificat sub nr. 391/12.08.2011 de BNP S. C..
La data de 04.10.2011 M. A. reprezentat prin Primar a promovat sub numărul de dosar_/55/2011 cerere de revizuire a sentinței civile 5126/16.05.2011 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul_ .
Prin cerere, revizuientul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată hotărârea menționată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin hotărârea civilă nr. 5126 pronunțată la data de 16.05.2011 de către Judecătoria A. în dosarul nr. 4112/5%/2008,având ca obiect uzucapiune, instanța a admis cererea numitei T. Vioara F., cu motivarea că aceasta „a folosit în mod continuu, public, netulburat și neechivoc imobilul de la data decesului proprietarilor tabulari B. P. și R. E. I., fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 184 Cod civil și art. 28 din Decret-lege nr. 115/1938”.
Revizuientul a arătat că nu a luat cunoștință de această sentință decât la dosarul cauzei ce face obiectul dosarului nr._/55/2011 aflat pe rolul Judecătoriei A., iar în această acțiune, formulată tot de către T. Vioara F., s-a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 18.000 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului uzucapat situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 1825, cu nr. top 2309, în sensul că reclamanta ar fi introdus în mod abuziv chiriași, care ocupă imobilul în totalitate.
Revizuientul a arătat că imobilul pretins uzucapat de către numita T. Vioara F., a fost trecut din anul 1959, conform Deciziei nr.1084 a Comitetului executiv al Sfatului Popular al orașului A. în proprietatea Statului Român și transmis în administrarea Întreprinderii Locative A., respectiv Sfatului popular A., nefiind făcute formalități de înscrise în cartea funciară, iar în prezent. Imobilul se află în administrarea Primăriei municipiului A. (imobilul a fost trecut în proprietatea Statului român prin efectul HCM nr. 1617/1959,ca urmare a aplicării Decretului nr.92/1950), existând chiriași legali.
Revizuientul a arătat că deși a devenit proprietara imobilului în cauză prin uzucapiune, T. Vioara F., a promovat dosarul_/55/2011 în care a dorit recuperarea unui prejudiciu de la Municipiului A., pentru lipsirea de atributul folosinței imobilului. Ori, în condițiile în care T. Vioara F., conform sentinței atacate „a folosit în mod continuu, public, netulburat și neechivoc imobilul de la data decesului proprietarilor tabulari B. P. și R. E. I.”, nu poate afirma – în dosarul_/55/2011 că „nu s-a putut folosi de acest imobil deoarece primăria municipiului A. a introdus în mod abuziv chiriași care o cupă imobilul în totalitate”, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1847 Cod civil și art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Revizuientul a arătat că având în vedere prevederile Decretului-lege nr. 115/1938, pentru a uzucapa extratabular, este necesară posesia imobilului de cel puțin 20 de ani, posesie utilă, adică propriu-zisă și neviciată. Or, în condițiile în care T. Vioara F. nu a locuit în imobil și nu a avut încheiat nici măcar un contract de închiriere – după cum aceasta a arătat, că nu a putut folosi imobilul, T. Vioara F. a dobândit în proprietate imobilul în litigiu în baza unei sentințe nelegale și netemeinice.
Prin sentința civilă nr._/ 28.11.2011 instanța a admis cererea în revizuire a modificat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de T. Vioara F..
Cercetînd validitatea contractului de vînzare cumpărare a imobilului situat în A., ., înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 autentificat sub nr. 391/12.08.2011 de BNP S. C. prin prisma dispozițiilor C.civ din 1864 ( pentru că în speță este vorba de un contract încheiat anterior datei de 01.10.2011 ori potrivit art.6 alin 2 și 3 N.C.civ realuate în art. 3 și 4 din Legea 71/2011 cît și din art 102 alin 1 din Legea 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data cînd a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa) instanța constată că acesta este lovit de nulitate absolută.
Potrivit art. 948 C.civ condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt (1.) capacitatea de a contracta; ( 2.) consimțământul valabil al părții ce se obligă; ( 3.) un obiect determinat;( 4.) o cauză licită.
În speță, părțile contractante, pîrîții din cauză, au încheiat Contractul de vînzare cumpărare a imobilului situat în A., ., înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 autentificat sub nr. 391/12.08.2011 de BNP S. C. cu știința deplină că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane (faptul că la momentul contractării, prin sentința civilă 5126/16.05.2011 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul_ a fost constatat dreptul de proprietate al pîrîtei T. Vioara F. dobîndit prin uzucapiune, cu consecința întabulării lui în CF este irelevant, de vreme ce sentința amintită a fost dobîndită de vînzătoare prin fraudarea legii, ulterior fiind și anulată) .
Ori vânzarea-cumpărarea intervenită între părți contractante care sînt în cunoștință de cauză cu privire la faptul că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane, reprezintă o operațiune speculativă, lovită de nulitate absolută în condițiile art. 948 C.civ.
Pentru a reține că părțile contractante din Contractul de vînzare cumpărare a imobilului situat în A., ., înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 autentificat sub nr. 391/12.08.2011 de BNP S. C. au fost în cunoștință de cauză cu privire la faptul că imobilul vândut este proprietatea unei alte persoane instanța are în vedere următoarele considerente:
1. pîrîta T. V. (Vioara) F. a manifestat rea credință de vreme ce la momentul la care a promovat acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 24.04.2008, sub numărul de dosar_, deși a invocat faptul că este nepoată de soră a defunctei proprietare tabulare R. I. a imobilului situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 1825Arad, cu nr. top 2309 a omis să facă apărări în fața instanței relative la preluarea imobilului litigios la Stat în baza Decretului 92/1950, dorind astfel să lase impresia că nu a avut cunoștință despre această operațiune juridică.
2.pîrîta T. V. (Vioara) F. a manifestat frapantă rea credință de vreme ce la momentul la care a promovat acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 24.04.2008, sub numărul de dosar_, în contradictoriu cu pârâții B. P. și R. I. prin moștenitor B. A. I. prin care a solicitat instanței să constate că a uzucapat imobilul situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 1825Arad, cu nr. top 2309, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 115/1938 în motivarea acestei acțiunii a pretins că a folosit în mod continuu, public, netulburat, neechivoc și sub nume de proprietar imobilul litigios, îndeplinind cerințele legale pentru a uzucapa iar ulterior în dosarul_/55/2011 al Judecătoriei A. a pretins că nu s-a putut folosi de acest imobil deoarece Primăria Municipiului A. a introdus în mod abuziv chiriași care ocupă imobilul în totalitate, mai mult prin precizarea din 21.09.2011 solicitînd anularea contractelor de închiriere ale chiriașilor din imobil
3. pârâții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. au manifestat și ei frapantă rea credință de vreme ce în dosarul_ al Judecătoriei A. au promovat acțiunea în revendicare și s-au apărat prin aceea nu au cunoștință despre cererea în revizuire din dosar_/55/2011 și că nu le este opozabil acel litigiu – deși facil puteau să se informeze cu privire la el și chiar minimele manifestări, logice, de bună credință ar fi impus să se intereseze cu privire la el de vreme ce privea imobilul pe care cu nici două luni în urmă îl dobîndiseră în proprietate cu titlul oneros;
4. pârâții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. au manifestat rea credință de vreme ce în dosarul_ al Judecătoriei A. au promovat acțiunea în revendicare și s-au apărat prin aceea că „imobilul este posedat și folosit de către pârâții de rang 1-5 fără niciun drept și cu rea-credință, întrucât, deși aceștia știu că nu au titlu valabil constituit asupra imobilului”, ceea ce vădește că pârâții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. aveau cunoștință că pîrîții persoane fizice din acel imobil au un titlul, respectiv contracte de închiriere; ori în cadrul interogatoriului luat în fața instanței în cadrul prezentei proceduri pîrîtul Dumitrașciuc G. a susținut că la momentul vînzării, T. V. (Vioara) F. i-a spus că în imobil stau fără titlul niște persoane ( „ Mi-a fost aratat imobilul de vanzatoare, mi s-a spus pretul acestuia, de asemenea mi-a fost adus la cunostinta faptul că în imobil stau abuziv o . persoane ....”)
5. a fost nefirească conduita juridică a pîrîților Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. de vreme ce în dosarul_ al Judecătoriei A. au promovat acțiunea în revendicare pentru a reuși să îndepărteze din imobil persoane fizice care posedă și folosesc” cu rea-credință, întrucât, deși aceștia știu că nu au titlu valabil constituit asupra imobilului” dar în același timp au împrocesuat și M. A. în calitate de pîrît
6. inconsecvența în afirmații a pîrîtului Dumitrașciuc G. că a cumpărat imobilul pentru a –i face o surpriză soției sale, pîrîta din cauză, pe de o parte și pe de altă parte că a cumpărat imobilul în considerarea terenului nu a edificatului, vădesc nesinceritate și coroborat cu celelalte aspecte semnalate anterior vădesc o conduită contractuală ilicită în cadrul Contractului contestat
7.în același ultim sens - nesinceritate și conduită contractuală ilicită – se vădesc și afirmațiile pîrîtei Dumitrașciuc N. care la interogatorul din fața instanței a refuzat să dea orice fel de relații, susținînd că soțul său pîrîtul Dumitrașciuc G. nu i-a dat nici un fel de relații despre contractul litigios și că a văzut imobilul o singură dată doar din exterior, cu toate că a susținut că prin cumpărarea imobilului soțul a vrut să îi facă o surpriză
8. este nefirească conduita pîrîtei T. V. (Vioara) F. care a pretins în dosarul_ al Judecătoriei A. că mai bine de 20 de ani s-a îngrijit de imobilul litigios ca un bun proprietar iar la un interval de trei luni după consacrarea judiciară a dreptului de proprietate asupra imobilului l-a și înstrăinat
9. pîrîții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. au cumpărat imobilul litigios acceptînd ca vînzătoarea să nu își îndeplinească față de ei principala obligație contractuală de predare a lucrului vîndut, cu toate că în contract s-a făcut mențiunea că ei au intrat în stăpînirea de drept și de fapt a imobilului chiar la data încheierii Contractului litigios.
Pentru toate aceste considerente instanța va reține vădita conivență a pîrîților la încheierea Contractului de vînzare cumpărare a imobilului situat în A., ., înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 autentificat sub nr. 391/12.08.2011 de BNP S. C. ( act juridic translativ de proprietate subsecvent unei sentințe civile dobîndite prin fraudarea legii), pîrîți care cu toții au știut că vînzătorul T. V. (Vioara) F. nu este adevăratul proprietar al imobilului înstrăinat, conivență care vădește caracterul speculativ al operațiunii juridice realizate, operațiune speculativă, lovită de nulitate absolută în condițiile art. 948 C.civ.
Cu privire la celelalte capete de cerere ale acțiunii instanța reține că este statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr._/ 28.11.2011 a Judecătoriei A. (autoritatea de lucru judecat își produce efectul său pozitiv împidecînd prezenta instanță să statueze diferit de dispozițiile și considerentele hotărîrii anterioare, efectul pozitiv al lucrului judecat impunîndu-se . proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior asigurînd ordinea si stabilitate juridică, implicit evitarea contrazicerilor între considerentele hotărîrilor judecătorești ) că imobilul din A., ., înscris în CF_ A. cu nr. top 2309 a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 și a fost transmis prin Decizia nr. 1084/1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular, în administrarea Intreprinderii de Locuințe și Localuri A., fără a fi făcute operațiunile de înscriere în cartea funciară a dreptului statului român.
În considerarea acestei statuări judiciare ( sentința civilă nr._/ 28.11.2011 a Judecătoriei A. ) și văzînd că la data preluării s-a omis a se da curs dispozițiilor art. 6 alin 1 din Decretul 92/1950 potrivit căruia „ Prin efectul prezentului decret, Statul se substituie în toate drepturile foștilor proprietari.” în sensul înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, instanța va admite cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului situat în A. . înscris în CF_ A. cu număr top 2309 cu titlul de preluare în baza Decretului 92/1950 și a înscrierii dreptului de administrare în favoarea Întreprinderii de Locuințe și localuri A. ( după prealabila radiere a mențiunilor privitoare la dobândirea dreptului de proprietate de către pîrîții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. în baza Contractului de vânzare nul absolut de vînzare cumpărare autentificat sub numărul 391/12.08.2011 al BNP S. C.).
Cererea de restituire în natură a imobilului litigios se va respinge pentru că așa cum a rezultat din probele administrate imobilul nu este în folosința pîrîților ci a terțelor persoane chiriașe în imobil și în prezent ( unele din ele locuind încă din 1960 în imobil, potrivit sentinței civile nr._/ 28.11.2011a Judecătoriei A. ), Schreiber C. E., G. Steluța ș.a.m.d.
În temeiul art. 274 C.p.civ pârâții vor fi obligați în solidar la plata de cheltuieli de judecată suportate de către reclamant, în sumă de 9058,34 lei ( taxa de timbru) .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. reprezentat prin Primar cu sediul în A. . jud. A. în contradictoriu cu pârâții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. cu domiciliul în Timișoara . .. B . și cu pîrîta T. V. (Vioara) F. domiciliată în Pecica . 12 . jud. A..
Constată nulitatea absolută a Contractului de vânzare cumpărare a imobilului situat în A. . înscris în CF_ A. cu număr top 2309, Contract autentificat sub numărul 391/12.08.2011 al BNP S. C. .
Constată că imobilul mai sus identificat a fost preluat de Statul Român în baza Decretului 92/1950 .
Dispune OCPI A. efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF-ul imobilului în baza prezentei irevocabile în sensul:
(1) radierii mențiunilor privitoare la dobândirea dreptului de proprietate de către pîrîții Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. în baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 391/12.08.2011 al BNP S. C.
(2) înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului situat în A. . înscris în CF_ A. cu număr top 2309 cu titlul de preluare în baza Decretului 92/1950 și a înscrierii dreptului de administrare în favoarea Întreprinderii de Locuințe și localuri A..
Respinge cererea de restituire în natură a imobilului litigios.
Obligă pârâții în solidar la plata de cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 9058,34 lei.
Cu apel în 15 zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.07.2013
Președinte Grefier
D. L. C. C. N.
Red. DLC/CN/ 16 .07.2013/8 ex/6
- M. A. reprezentat prin Primar - A. . jud. A.
- Dumitrașciuc G. și Dumitrașciuc N. - Timișoara . .. B .
- T. V. (Vioara) F. - Pecica . 12 . jud. A.
Cîte 1 ex din prezenta irevocabilă se va comunica la OCPI A. și la organul fiscal
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4211/2013.... | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 4698/2013.... → |
|---|
